Nu există şosele, maşini, telefoane sau electricitate. Arhipelagul Solentiname, cu cele 36 de insule vulcanice ale sale, este o adevărată sălbăticie nelocuită decât de 800 de oameni răspândiţi pe patru dintre cele mai mari insule – Mancarroncito, Mancarron, San Fernando şi La Venada.

În cel mai îndepărtat şi sudic capăt al lacului Nicaragua (sau lacul Cocibolca), aproape de graniţa cu Costa Rica, unde râul San Juan se varsă în Marea Caraibilor, Solentiname sunt insule tropicale: acoperite de copaci din specii tropicale de tranziţie între climatul tropical umed şi uscat, aici găseşti un superspectru în culori strălucitoare de floră şi faună.

Este incredibil că această frumuseţe şi bogăţie se află la numai două ore de nebunia urbană.

Urmele istoriei aproape s-au şters. Muzeele din Mancarron şi San Fernando expun artefacte precolumbiene şi vechi petroglife Chichan. Odinioară, insula proteja o rută strategică spre Pacific.

Tânărul Horatio Nelson a condus o expediţie sângeroasă la San Carlos, construit în 1527 la gura râului San Juan, periodic prădat de piraţi precum Henry Morgan.

În secolul XIX, înainte s-o facă Panama, bogăţia virgină a Insulelor Solentiname a fost pusă în pericol de un proiect de construire a unui canal peste istmul Nicaragua.

Tucan cu cioc galben de pe insule

Deocamdată, insulele îşi menţin rapsodia liniştii şi tăcerii copleşitoare care îţi ascute toate simţurile. Albul pur al egretelor se profilează clar pe cerul albastru ca ouăle de măcăleandru; florile roşii de hibiscus parcă amplifică verdele pădurii.

Săgeata galbenă-roşie şi ţipătul neaşteptat pe care l-ai auzit este un tucan, iar maimuţele urlătoare împrăştie papagalii într-un şuvoi de scântei roşii. Un vârtej de apă te şochează – şi în aerul fierbinte, umed, care miroase a pământ jilav, te contopeşti cu toate cele patru elemente, în echilibrul lor fecund.

Insulele reprezintă eco-turismul în forma lui cea mai înaltă – o lume naturală pe care o vezi şi o simţi.

POPULAŢIE

800 (estimare 2006).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul prin Managua, până la San Carlos, apoi cu o ambarcaţiune publică lentă sau cu o şalupă rapidă particulară până pe Mancarron sau San Fernando (unde poţi să beneficiezi de o cazare ecologică destul de confortabilă, dar să nu te aştepţi la facilităţi de tip hotel).

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Singurii rechini de apă dulce din lume, plus tarponi, peşti-spadă, peşti-fierăstrău şi încă alte 40 de specii care umplu apele din jur.
• Insulele La Pjarera (Colivia) şi Mancarroncito, preferate în special de tucani şi papagali, dar unde se mai găsesc cel puţin alte 75 de specii de păsări rezidente sau migratoare.
• Mlaştinile din rezervaţia Los Guatuzos – 40 000 ha de smârcuri şi păduri tropicale unde trăiesc caimani, crocodili, jaguari, maimuţe şi mistreţi pe care îi vezi frecvent, peste 389 de specii de păsări rezidente şi mii de păsări migratoare aflate în trecere, ţestoase, fluturi şi nişte crabi extraordinari, plus 130 de soiuri de orhidee – arie protejată prin Convenţia Ramsar şi parte a Rezervaţiei Biosferei Solentiname, pe ţărmul din faţa insulelor.
• Primitivismul vioi al sculpturilor din lemn şi al picturilor create de comunitatea artistică din Solentiname. iniţiată în anii 1960 de preotul-poet Ernesto Cardenal.

TREBUIE SĂ ŞTII

Proiectul de construire a canalului a fost adus iar în discuţie în 2007, când cineva şi-a dat seama că pe proaspăt lărgitul canal Panama nu pot trece nave de peste 130 000 de tone – şi până în 2017 vor fi 3 000 de nave care se apropie de 300 000 de tone şi toate vor vrea să se ducă şi să se întoarcă din Pacific. Ameninţarea este extrem de reală.