saint-pierre-miquelon

Insulele Saint Pierre şi Miquelon

Micul arhipelag Saint Pierre şi Miquelon se află la 25 km în largul coastei insulei Newfoundland, în nord-vestul Oceanului Atlantic, chiar în gura golfului St. Lawrence. Deşi aflat la peste 6 400 km distanţă de Franţa, datorează mai mult acesteia decât Canadei sau chiar Quebecului.

Aici se vorbeşte aproape exclusiv franceza, moneda regiunii este euro, iar aerul dimineţilor miroase a baghete proaspăt scoase din cuptor.

Când Franţa a cedat coloniile nord-americane, a avut dreptul să păstreze aceste insule care au devenit rapid o bază pentru pescuitul francez din Atlantic. Adânc devotaţi patriei-mame, în ciuda felului destul de dur în care aceasta s-a purtat cu ei, mai ales în timpul lui de Gaulle, când a trimis marina militară să înăbușe o grevă a docherilor, insularii au fost puternic afectaţi în ambele războaie mondiale.

Insulele sunt stâncoase şi pustii şi doar un strat subţire de turbă mai atenuează asprimea peisajului. Coastele sunt în general abrupte şi nu există decât un port bun – portul din Saint Pierre, locul unde trăiesc 80% din insulari.

Oraşul mai este important pentru că este centru administ rativ şi aici se găseşte principalul aeroport din regiune Portul, care iniţial nu putea fi folosit decât pentru ambarcaţiuni mici, a fost îmbunătăţit, construindu-se alte diguri.

ile-aux-marins

Satul fantomă Île aux Marins

Odinioară, aici erau trei insule separate: Saint Pierre, Miquelon şi Langlade, dar, din secolul XVIII, Miquelon şi Langlade au fost unite definitiv printr-o uriaşă fâşie de nisip. Miquelon şi Saint Pierre sunt separate de o strâmtoare lungă de 6 km, iar curenţii fioroşi din apele strâmtorii i-au făcut pe pescarii din zonă s-o numească „Gura Iadului”.

Azi, insularii trăiesc din pescuit, şi se bazează tot mai mult pe turism. În plus, insulele primesc granturi generoase de la guvernul francez, determinat să păstreze ultima redută franceză rămasă din imperiul său odinioară măreţ din America de Nord.

POPULAŢIE

6 080 (2011).

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Sydney, Nova Scoţia sau St. John’s. Cu feribotul de la Fortune.

CÂND SĂ TE DUCI

Cel mai bine e vara (Iunie-august), dar şi atunci vremea este imprevizibilă, cu ceţuri groase şi temperaturi scăzute.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • O plimbare cu barca spre satul-fantomă lle aux Marins, abandonat în anii 1960.
  • Dunele din Langdale, o întindere unduioasă de nisip lungă de 10 km.
  • Impozanta catedrală din secolul XX de la Saint Pierre.
  • Muzeul din Saint Pierre, care se concentrează pe istoria nautică a Insulelor.

TREBUIE SĂ ŞTII

Datorită prohibiţiei din anii 1920 şl 1930, insula s-a bucurat do o temporară creştere economică, pentru că locuitorii au abandonat pescuitul pentru a se dedica unei îndeletniciri mult mai profitabile – comerţul ilegal cu alcool.


Booking.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.