În sud-estul Pacificului, la peste 3 200 km de cea mai apropiată zonă ceva mai populată, coasta statului Chile, Insula Paştelui este una dintre cele mai izolate insule locuite. Insula Paştelui, sau Rapa Nui, este triunghiulară, cu câte un vulcan stins în fiecare vârf.

Insula şi insuliţele care o înconjoară, precum Motu Nui şi Motu Iti, sunt partea superioară a muntelui vulcanic care se ridică din mare la peste 2 000 m.

Insula Paştelui are un peisaj de o frumuseţe singulară, cu cratere vulcanice, formaţiuni de lavă, ape albastre şi strălucitoare, plaje, dealuri domoale şi joase şi ferme de animale. Totuşi, nu peisajul îi atrage pe vizitatori, ci statuile enigmatice, multe foarte mari, ajungând la impozanta înălţime de 9 m.

Marile statui de piatră – moai – pentru care este celebră Insula Paştelui au fost sculptate într-o scurtă explozie de creativitate din timpuri megalitice. Au fost găsite circa 900 de statui. Deşi de multe ori se vorbeşte despre „capetele din Insula Paştelui”, statuile reprezintă de obicei un cap şi un bust.

Din secolul XVIII, când au fost descoperite de europeni, au fost dezbateri permanente în legătură cu cine, de ce şi cum au fost ridicate aceste statui.

Locuită iniţial de un mic grup de polinezieni pe la anul 400 d.Hr., Insula Paştelui a fost în mai toată istoria ei cel mai izolat teritoriu populat din lume. Având resurse atât de limitate de hrană, apă, lemn pentru foc şi construcţii, locuitorii ei, rapanui, au trăit foamete, epidemii şi un război civil şi nu o dată populaţia a dispărut aproape complet.

Celebrele statui de la Ahu Tongariki

Au mai suferit şi din cauza raidurilor făcute pentru sclavi şi a coloniştilor, dar au reuşit să lase o moştenire culturală care le-a adus o faimă total disproporţionată cu numărul lor. În afară de aceste statui uimitoare, indienii rapanui au mai lăsat sistemul de scriere rongorongo – singura limbă scrisă din Oceania -, dar şi cele mai multe petroglife şi sculpturi în piatră din Polinezia.

Aproape toate statuile sunt sculptate în tuf vulcanic, o rocă uşor de lucrat, colectat dintr-un singur loc, Rano Raraku. Băştinaşii rapanui nu aveau metale sau maşinării, doar unele simple de bazalt.

Numai un sfert dintre statui au fost înălţate pe platformele lor definitive, restul au rămas culcate pe la Rano Raraku sau în alte părţi ale insulei, probabil în drum către locaţia stabilită.

POPULAŢIE

5 761 (2012).

CÂND SĂ TE DUCI

Octombrie, noiembrie, martie sau aprilie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul din Chile.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Festivalul cultural anual Tapati, care celebrează cultura Rapanui. Moai-Poike, o statuie cu gura căscată, una dintre preferatele localnicilor.
• Ahu Tahai e o altă statuie remarcabilă datorită ochilor şi moţului de pe cap.
• Nu rata cele şapte statui de la Akhivi, aşezate cu faţa spre apus.
• Nenumăratele peşteri de pe insulă – una pare să fi fost un centru ceremonial, iar alta are două „ferestre”.
• Orongo – rămăşiţele unui sat de piatră în capătul de sud-vest al insulei, aşezat dramatic pe buza craterului Rano Kau, în locul în care o faleză de 250 m se întâlneşte cu peretele interior al craterului.
• Rano Kau, unde a luat naştere cultul omului-pasăre, la sud de Hanga Roa.

TREBUIE SĂ ŞTII

Chile a fost prima care a desemnat insula parc naţional, în 1935; în 1996, UNESCO a înscris-o în Patrimoniul Mondial.


Booking.com