Chiloe este mare, are 190 km lungime şi 55-65 km lăţime, cu o coloană vertebrală centrală de munţi care separă coasta pacifică de vest, sălbatică şi bătută de ploi, şi coasta de est, mai caldă şi mai uscată, plină de porturi naturale şi o mulţime de insuliţe.

Cu mult înainte de 1608, când spaniolii i-au adus pe iezuiţi să-i convertească pe huilliche, cuncos şi chonos, indienii se stabiliseră aici şi pescuiau în golfurile insulei; acum insula e plină de crescătorii mari de somon. Ocupaţia colonialistă a lăsat o arhitectură foarte colorată.

În oraşe precum Castro sau Chonchi, palafitos (case pe piloni) erau la modă în secolul XIX, iar acestea, la fel ca aproape toate celelalte clădiri, sunt văruite în culori ameţitoare. Dar cea mai fascinantă moştenire a insulei este reprezentată de bisericile de lemn.

Biserica Santa Maria din oraşul Colo

Iezuiţii le-au construit cu sutele în secolele XVII şi XVIII, încorporând în arhitectura lor şi fantezii locale, din dorinţa de a câştiga sufletele indigenilor. Au dat frâu liber imaginaţiei şi au ridicat coloane, turnuri, arcade şi galerii de lemn, inspirate de folclor şi mitologie, într-un adevărat imn al culorilor.

Au îmbinat credinţele băştinaşilor cu creştinismul şi au realizat frumuseţi extraordinare, înscrise azi în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Apele Pacificului au tot izbit coasta de vest a insulei; chiar înainte de a ajunge în Parcul Naţional Chilot îţi vei da seama că puţine lucruri s-au schimbat din 1834, când a fost aici Darwin.

Când te plimbi cu bicicleta sau pe jos prin pădurea virgină mereu verde (pădurea tropicală temperată din Valdivia este extrem de rară), în care cresc arbori de mirt, luma, coigue, tepu sau zadă, o să vezi un număr neobişnuit de mare de animale, o bună parte endemice, cum este vulpea de Chilod sau ciocănitoarea de Patagonia.

La Quellen, în sud, poţi admira balene albastre aproape de mal.

La Ahuenco, în sectorul nordic al parcului (Chepu), păşeşti pe dune de coastă şi plaje sălbatice până la singura colonie mixtă de pinguini Magellan şi Humboldt.

POPULAŢIE

155 000 (estimare 2005).

CÂND SĂ TE DUCI

Decembrie-martie, dar pe Chiloe poţi să treci prin toate anotimpurile în câteva ore. În decembrie sunt flori peste tot şi multe festivaluri locale; poţi să te duci şi în februarie, pentru festivalul Costumbrista Chilote.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Santiago până la micile aeroporturi din Castro sau Quelldn; cu autobuzul şi cu barca, prin Paragua (pe continent) şi Chacao (insulă) de la Puerto Montt până la Ancud (în nord); cu barca de la Chaiten sau Puerto Chacabuco până la Quellon (în sud).

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Casele pe piloni de pe plajă, cu acoperiş de ţiglă (palafitos şi tejuelas) din lemn de Alerce şi alte case în stiluri arhitecturale colorate din Piaza de Armas, în Castro, oraş întemeiat în 1567.
• Paradisurile de viaţă sălbatică de pe insulele dintre Chiloe şi continent – la multe poţi ajunge pe jos la reflux sau cu o barcă mică.
• Cărările şerpuitoare din pădure, Sendero El Tepual, tradiţionalele case chilote, din stuf, artefactele huiliche de la Museo Artesanal din parcul naţional.
• Turnul cu trei niveluri şi arcadele multiple ale bisericii din secolul XIX San Carlos de Chonchi, piesa de rezistenţă a pitorescului oraş (supranumit „oraşul cu trei etaje”), construit pe coasta unui deal.
• Poncho, lâneturi, coşuri şi obiecte din lemn de la duminicalul târg Feria Artesanal, cea mai bună piaţă de obiecte de artizanat, care se ţine la Dalcahue.
• Să stai printre păsările de pe coasta sălbatică a Pacificului, în ploaie, când începi să pricepi ce spune Darwin, şi multe altele.

TREBUIE SĂ ŞTII

Cultura tradiţională Huiliche de pe Chiloa este una dintre cele mal remarcabile şi relativ complete poveşti care au supravieţuit în America de Sud – s-au păstrat inclusiv folclorul şi mitologia erotică.


Booking.com