Mai mare decât Elveţia, Marajo este una dintre cele mai întinse insule fluviale ale lumii. Cu toate că pe una dintre părţi se deschide spre Atlantic, insula este înconjurată complet de apă dulce: forţa cu care se varsă Amazonul în partea ei nordică şi estuarul Tocantins/Para, pe partea de sud, ţin la distanţă apele sărate ale oceanului.
Jumătatea vestică a insulei, Regiao da Mata, este acoperită aproape complet de junglă şi pădure deasă. Regiao dos Campos, în est, este o zonă cu şesuri joase, iar coasta este o combinaţie spectaculoasă de mangrove dense şi plaje frumoase, flancate de arcadele palmierilor regali de Amazon – miritzeiros.
În ciuda inundaţiilor sezoniere, estul insulei găzduieşte cea mai mare parte a populaţiei, precum şi mari turme de bivoli sălbatici care asigură hrana insulei. În cel mai importantoraş, Soure, la câţiva kilometri în amonte pe Rio Paracauari, bivolilor li se permite să hălăduiască în voie, dar asta nu înseamnă că nu pot ajunge mâncare, obiecte de piele sau mijloc de transport.
Un estuar amazonian care trece prin Ilha de Marajo
Timp de 3 000 de ani, Marajo a întreţinut civilizaţii indiene succesive care au iniţiat tradiţia artei ceramice, iar obiectele realizate de ei au fost adunate în Muzeul Marajo din fermecătorul şi rusticul orăşel Cachoeira do Arări.
Regiunea este cunoscută pentru cultura Caboclo, pentru canale şi lagune: aici te duci să pluteşti lin cu barca pentru a vedea papagali macaw albaştri, egrete, berze jabiru, ibişi roşii şi un adevărat festival de culori şi sunete care vin din coronamentul verde.
Marajo este plin de caimani, leneşi, maimuţe, căprioare, ţestoase, şerpi boa şi o mulţime de peşti, cum ar fi pirarucus, tucunares, tambaquis sau piranha.
Este poarta de intrare în lumea acvatică ecuatorială, iar jungla ei este înnoită şi îmbogăţită constant de Amazon. Dacă nu iei în seamă serviciile rudimentare de pe coasta de est a insulei, o să descoperi că Marajo este la fel de diferită de Brazilia precum este diferită Elveţia de restul Europei; şi la fel de bogată, în felul ei.
POPULAŢIE
250 000 (2007)
CÂND SĂ TE DUCI
Sezonul „uscat” (mai puţin ploios) ţine din iunie până prin decembrie-ianuarie. Du-te în perioada festivalurilor Quadrilhas sau Boi-Bumba, la sfârşitul lunii iunie, sau la târgul Agro Pecuaria, din septembrie, unde toate se leagă de bivoli, sau în noiembrie, pentru sărbătoarea regională Cirio de Nazara, de la Soure.
CUM AJUNGI ACOLO
Cu un charter de la Belem până la Soure; cu o navă de pasageri de la Pier Escandinha, Belem, până la Soure; cu maşina/autobuzul, traversând cu feribotul cei 13 km de la Icoroaci la Salvaterra.
PUNCTE DE ATRACŢIE
- O fazenda din junglă (fermă de bivoli încă funcţională).
- Asistă la pororoca – ciocnirea produsă în larg între apele Amazonului şi cele ale fluxului atlantic, un fenomen care se observă cel mai bine în nopţile cu lună plină sau lună nouă din ianuarie—aprilie.
- Dansează carimbo şi lundu la serbările rurale.
- Praia Pesqueiro şi Praia Araruna -două plaje frumoase de lângă Soure, unde mareea are până la 3 m.
TREBUIE SĂ ŞTII
Mergi mereu încălţat – printre paraziţii scârboşi de aici se numără şi puricele de nisip, care se îngroapă în pielea piciorului.