Istoria Cubei este pe cât de şocantă, pe atât de vie. După patru secole de genocid, sclavie şi exploatare sălbatică, în 1898 Spania a pierdut controlul asupra celei mai mari insule din Caraibe şi a celui mai mare producător de zahăr din lume în faţa Statelor Unite, împiedicate de propriile legi să anexeze Cuba (aşa cum au procedat cu Filipine, Guam sau Puerto Rico), Statele Unite au instituţionalizat, în schimb, rasismul, sclavia economică şi turismul bazat pe băutură, jocuri de noroc şi prostituţie.
Când revoluţia populară condusă de Castro i-a oprit pe americani, SUA s-au răzbunat distrugând economia Cubei, dar păstrând nişte „drepturi” pe care şi le-au arogat singure, precum celebra bază navală de la Guantanamo.
Timp de 50 de ani, blocada americană şi embargoul comercial au afectat grav ţara, dar prin faptul că au întârziat modernizarea şi dezvoltarea ele s-au dovedit o binecuvântare neaşteptată.
Catedrala din Havana
Cu tot puritanismul periodic al stăpânirii lui Castro, cubanezii nu au uitat niciodată să petreacă în stil mare. Havana, în special Vechea Havană, a fost reconstruită, dar nu refăcută ca oraş modern – şi acum ea răsună de ritmurile vesele de rumba care se lovesc de zidurile colorate ale caselor.
Havana are o atmosferă destinsă care ascunde adevărata vigoare şi energie care animă cultura cubaneză. Pe măsură ce poziţia SUA devine tot mai prostească, tot mai mulţi turişti încep să descopere fiorul plajelor pline de viaţă, fabuloasele cluburi de noapte, ritmurile extatice, dansul şi râsetele, plus uimitoarele rezerve de frumuseţi naturale, cu toate beneficiile civilizaţiile lumii modeme, dar fără tinichelele agăţate de coada consumismului neînfrânat care a distrus atâtea insule din Caraibe.
Pe 22% din suprafaţa Cubei se află rezervaţii naturale – inclusiv o colonie de 70 000 de flamingi în smârcurile de la Rio Maximo-Caguey, peşteri şerpuitoare în mogote şi 3 000 de exemplare rare de crocodili cubanezi în mlaştinile Zapata.
Toate acestea, plus gardurile de fier forjat, conacele dărăpănate, trabucurile divine şi paharele de mojito sunt lucruri pe baza cărora alţii au construit sau pe care le-au desfiinţat. Nu şi Cuba.
POPULAŢIE
11 270 000 (2013).
CÂND SĂ TE DUCI
Decembrie-martie este sezonul ideal pentru plajă, dar Cuba este la fel de strălucitoare tot timpul anului.
CUM AJUNGI ACOLO
Cu avionul până la Havana, de oriunde, mai puţin din Statele Unite. Americanii interzic şi cursele vapoarelor de călători sau de transport. În general, turiştii americani vin cu avionul prin Cancun, Nassau sau Toronto.
PUNCTE DE ATRACŢIE
- Tărăboiul din Vechea Havană – rumba, salsa, ritmo-ritmo pe străzi întortocheate cu splendide clădiri coloniale; atmosferă plină de elan spiritual şi de hedonism pur.
- Santiago, al doilea oraş ca mărime din Cuba, mai caraibian decât Havana, cu o vizibilă influenţă creolă în palatele, conacele şi muzeele care alcătuiesc inima istorică a ţării.
- Turnul reşedinţei Manaca Iznaga, de la 1795, casa unui bogat proprietar de sclavi şi ingenio (fabrică de zahăr din secolul XIX), aşezată printre palmieri regali, unduitoare trestii de zahăr şi dealurile domoale din văile de los Ingenios.
- Trinidad, oraş intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO, ascunzătoare de tâlhari din 1514 până la sfârşitul secolului XVIII, când un boom al zahărului i-a adus conacele cu podele de marmură pe care le vezi azi.
- Cele 235 de pictograme de la Cueva de Punta del Este – „Capela Sixtină a artei Indiene din Caraibe”, create pe la 800 d.Hr., cele mai importante de acest fel.