Île de Goree este la numai 4 km de Dakar, pe coasta senegaleză, în mijlocul portului natural format de peninsula Cap Vert. Protecţia oferită de golf explică de ce insula a fost stăpânită de-a lungul timpului de portughezi, olandezi, englezi şi francezi, care voiau să profite de portul sigur de aici, folosind insula ca haltă pentru corăbiile care străbăteau ruta comercială dintre Coasta de Aur din Ghana şi Indiile de Vest.

La prima vedere, insula pare un loc liniştit şi frumos, cu forturile ei impunătoare şi cu frumoase case rozalii, în deplină armonie cu apele albastre ale mării şi verdeaţa grădinilor bogate. Dar această linişte maschează un trecut întunecat, când multe dintre aceste clădiri frumoase jucau un rol important în comerţul cu sclavi.

Pirogi colorate pe plajă

Din secolul XV şi până în secolul XIX, Goree a fost cel mai mare centru al comerţului cu sclavi de pe coasta africană. Se estimează că aici au fost ţinuţi vreo 40 de milioane de africani, lăsaţi cu săptămânile în pivniţele umede şi întunecate ale caselor, în aşteptarea corăbiilor care să-i ducă în America. Existau chiar şi camere de tortură pentru sclavii care se revoltau.

La sfârşitul secolului XVIII, Goree era o insulă bogată, unde comercianţi, soldaţi şi oficiali trăiau într-un lux somptuos. În acelaşi timp era o poartă spre iad pentru mii de sclavi africani. Printre cele mai importante obiective de pe insulă se numără Casa Sclavilor -Maison des Esclaves – construită de olandezi în 1776.

Ea a fost păstrată în forma ei originală şi acum este înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO. „Uşa fără întoarcere” este un altar emoţionant care să ne amintească de exploatarea omului. Unii nu cred că Goree a fost locul de unde se transporta un număr atât de mare de sclavi, dar nimeni nu poate să nege sentimentul de uimire şi de groază pe care îl inspiră Casa Sclavilor.

Merită să vizitezi şi biserica Saint Charles, în Place de l’Eglise, cu arhitectura ei franceză provincială, pitoreştile ruine ale fortului Nassau, castelul Saint Michel, construit în secolul XVII de olandezi pe un deal abrupt de bazalt, şi muzeul de istorie din Fort d’Estrbes.

POPULAŢIE

1 680 (2013)

CÂND SĂ TE DUCI

Martie-iunie sau septembrie-noiembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Dakar.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• O vizită la Maison des Esclaves, unde e „uşa fără întoarcere”.
• Grădinile botanice de pe Rue du Port – să vezi faimoşii baobabi atât de răspândiţi aici.
• Numele ştiinţific al baobabului, Adansonia, vine de la botanistul francez Michel Adanson, care a vizitat insula pe la jumătatea secolului XVII. Grădinile îi sunt dedicate lui.
• Micuţa plajă de lângă cheiul feribotului, ideală pentru o partidă scurtă de înot.

TREBUIE SĂ ŞTII

Numele Goree vine din olandezul goeree, care înseamnă „insulă”, sau poate din goode reede, care înseamnă „port bun”, cu referire la golful adăpostit al insulei.


Booking.com

În nord-vestul Senegalului, la gura fluviului Senegal, se află oraşul Saint-Louis, capitala Senegalului francez din 1673 până la independenţa din 1960. Centrul vechiului oraş colonial se află pe o insulă îngustă de pe fluviu, lungă de numai 2 km şi lată de 400 m, deşi oraşul modern se întinde azi pe ambele maluri.

Prima aşezare franceză permanentă din Senegal, Saint-Louis a fost fondat în 1659 de negustorii francezi pe insula atunci nelocuită. Numită după regele Ludovic al XlV-lea, oraşul controla comerţul pe fluviul Senegal, exportând sclavi, piei de animale, ceară şi gumă arabică, între 1659 şi 1779 oraşul a fost administrat de nouă companii diferite.

În curând s-a dezvoltat o comunitate metisă (creoli franco-africani), în care au apărut celebrele signares. Aceste antreprenoare burgheze dominau viaţa economică, socială, culturală şi politică a oraşului şi au creat o elegantă cultură urbană cu distracţii rafinate. Ele controlau în bună parte comerţul riveran şi finanţau principalele instituţii catolice.

Louis Faidherbe a devenit guvernator al Senegalului francez în 1854 şi a cheltuit o mulţime de bani cu modernizarea oraşului – a construit poduri, un rezervor de apă şi a deschis o linie de telegraf pentru comunicaţii cu Dakarul.

Bărci de pescari pe fluviul Senegal, în insula Saint-Louis

Prosperitatea oraşului a început să se diminueze pe măsură ce oraşul Dakar câştiga mai multă importanţă. Portul din Saint-Louis era cam dificil pentru vasele cu aburi, iar o cale ferată construită între Saint-Louis şi Dakar, deschisă în 1855, a preluat aproape tot comerţul.

Azi, Saint-Louis este un orăşel adormit, care îşi păstrează fermecătoarea arhitectură colonială. În 2000 a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO şi multe dintre clădirile lui frumoase sunt renovate.

Printre siturile şi monumentele pe care trebuie să le vezi pe insulă se numără Palatul Guvernatorului, o fortăreaţă construită în secolul XVIII, vizavi de Place Faidherbe, clădirea unde se află toate birourile oficiale ale administraţiei, şi Parc Faidherbe, în centrul oraşului, botezat după numele guvernatorului.

Muzeul din capătul sudic al insulei spune povestea Senegalului şi a oamenilor de aici, expunând costume şi instrumente muzicale tradiţionale; sunt şi diverse moschei şi biserici pe care le poţi vizita.

Comoara moştenită de la signares trăieşte şi azi în Saint-Louis, în festivalurile pentru care oraşul este celebru. De Crăciun se organizează Fanals, o procesiune nocturnă cu felinare uriaşe de hârtie – de obicei coincide cu Festivalul de Jazz Saint-Louis, cel mai important festival de gen din Africa. Întrecerea anuală cu pirogi, organizată de echipe de pescari din Guet-Ndar, se ţine pe fluviu şi este foarte dinamică.

POPULAŢIE

176 000 (2005)

CÂND SĂ TE DUCI

Noiembrie-mai.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la aeroportul Dakar-Bango.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Pont Faidherbe – proiectat de Gustav Eiffel, iniţial construit ca pod peste Dunăre; podul a fost adus în Saint-Louis în 1897. Are 507 m şi de pe el se vede minunat oraşul.
• Splendida arhitectură colonială -plimbă-te pe insulă şi admiră frumoasele clădiri de o eleganţă desuetă.
• Parcul Naţional Langue de Barbarie – în estuarul fluviului Senegal, parcul găzduieşte mii de păsări de apă, printre care cormorani, flamingi roz, bâtlani şi raţe.
• Rezervaţia Faunistică Guembeul, la circa 12 km sud de oraş – adăposteşte păsări şi specii ameninţate cu dispariţia, precum gazela Dama, maimuţa-husar sau ţestoasa africană cu pinteni.
• TREBUIE SĂ ŞTII

Oraşul este numit Ndar de vorbitorii de limbă wolof.


Booking.com