taboga-insula

Insula Taboga

Întemeiat în 1524 ca port cu apă adâncă pentru Ciudad de Panama, vizibil noaptea de la 18 km distanţă, Taboga a fost cel dintâi port spaniol în Pacific. Pe aici au trecut perlele, aurul şi comorile incaşilor în drum spre Madrid şi dinspre Madrid au trecut pe aici flecuşteţele cu care acestea erau cumpărate şi soldaţii care trebuiau să grăbească vânzarea.

În 1671, piratul Henry Morgan a distrus oraşul şi portul şi de atunci au început zilele de glorie ale insulei ca ascunzătoare de corsari.

Vasele mari cu aburi şi eforturile francezilor de a construi canalul au adus din nou prosperitatea pe insulă prin anii 1870; din întâmplare, a ajuns aici şi pictorul francez Paul Gauguin, aflat în căutarea chintesenţei exotismului tropical multicolor. Evident că a fost inspirat – Taboga este acum cunoscută drept Insula Florilor.

playa-honda

Playa Honda

Insula a fost destinaţia favorită a panamezilor care voiau o plimbare de o zi sau de weekend. Este atât de apropiată de oraş şi atât de diferită ca stil şi atmosferă. Nu există nici o maşină pe labirintul de drumuri care se strecoară printre cele circa 300 de case şi clădiri spaniole coloniale din San Pedro, în afară de trei camionete care transportă marfă şi bagajele turiştilor.

Ruinele sunt drapate în flori de bougainvillea şi hibiscus; trandafiri şi zorele uriaşe umplu grădinile şi aleile, în jurul livezilor încărcate de fructe, mai ales ananaşi, îţi atrag atenţia orhideele portocalii, roşii şi galbene.

Cafenele şi baruri micuţe se găsesc de jur împrejurul pieţei şi plajei şi tu stai şi te uiţi, în rezervaţia naturală dens împădurită de pe dealurile din jurul oraşului, la ţărmul abrupt care cade în mare. Oamenii vin aici pentru a scăpa de stresul citadin.

POPULAŢIE

850 (estimare 2006)

CÂND SĂ TE DUCI

Sezonul uscat ţine de la jumătatea lui decembrie până la jumătatea lui mai, dar panamezii din oraş vin tot timpul anului pentru multitudinea de festivaluri care se organizează aici.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de pe partea stângă a cheiului, chiar în faţa intrării în clădirea Smithsonian institute, pe ţărmul de nord al Isla Noas.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Pescuit – apele relativ adânci din jurul insulei Taboga sunt pline de marlin albastru şi negru, ton galben, peşte-cocoş, snapper roşu. pălămidă cu spini şi peşte-velier de Pacific.
  • Să stai pe afară, să te joci sau să te răcoreşti cu ceva în piaţa din San Pedro, din secolul XVI. Biserica este a doua ca vechime din această emisferă.
  • Fortul din secolul XVII, de pe El Morro, mica insulă stâncoasă care la reflux este legată de Taboga printr-o fâşie de nisip.
  • Orhidee, liane, ferigi, trandafiri, nispero, mameyes, nance, mango, tamarind şi ananas care-ţi ating simultan toate cele cinci simţuri.

TREBUIE SĂ ŞTII

Pissaro a folosit lemn de pe Taboga la construirea corăbiilor cu care s-a dus să cucerească imperiul Inca în 1539.


Booking.com


insula-coiba

Insula Coiba

Cea mai mare insulă din America Centrală – 493 km2 Coiba se află la 50 km în largul coastelor pacifice ale provinciei panameze Veraguas. Aproape 80% din suprafaţa ei este pădure tropicală umedă virgină cu arbori şi plante care nu mai există pe continent.

Prin mijlocul ei deluros şi reţeaua de râuri care străbate jungla deasă trăiesc neobişnuit de multe maimuţe urlătoare şi capucini cu faţă albă, amfibieni, reptile, iar păsările rare pot fi văzute adesea.

Aici te duci dacă vrei să vezi pasărea-olar de Coiba, vulturul cu creastă şi stoluri întregi de splendizi papagali macaw stacojii -cea mai vizibilă dovadă că insula a scăpat miraculos de dezvoltare.

Din 1919 şi până în 2004, aici a fost o închisoare colonială, în interesul protejării insulei de impactul turismului, dar şi pentru împiedicarea braconajului, a tăierilor ilegale de copaci şi a altor infracţiuni, se organizează doar tururi de vizitare.

Deşi nu e uşor să vizitezi Coiba, răsplata este inestimabilă. Insula este acum inima unui parc naţional din care fac parte 38 de insule şi o bună parte din golful Chiriqui. Importanţa lui ecologică şi marină este recunoscută la nivel mondial şi în 2005 a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO.

parcul-national-isla-coiba

Parcul Naţional Isla Coiba

Curentul indo-pacific vine cu apele lui calde în golf, în jurul insulei, aducând coral, o mare parte din fauna tropicală marină pe care nu te-ai aştepta s-o întâlneşti în apele reci de coastă ale Pacificului american, mamifere precum balena cu cocoaşă, şi peşti mari – rechin cu aripioară albă, rechin-ciocan, rechin-tigru sau rechin-balenă, diavoli de mare, baracude, carangide, trei specii de marlin şi patru de ţestoase marine.

Diversitatea şi numărul acestor peşti fac din apele Coibei unul dintre cele mai bune locuri de scufundat – cartea de vizită este completata şi de faptul că insula Coiba este capătul lanţului muntos subacvatic din care fac Parte insulele Cocos şi Galapagos.

POPULAŢIE

Nelocuită

CÂND SĂ TE DUCI

lanuarie-aprilie, ca să vezi maimuţe şi animale de uscat; scufundările sunt superbe oricând, dar vizibilitatea este impredictibilă.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul, prin Ciudad de Panama, apoi cu un zbor particular din diverse puncte de pe continent (aerodromul din Coiba nu primeşte decât avioane uşoare); cu barca de pe plaja de la Santa Catalma sau alte puncte de pe continent

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Barco Quebrado – acolo unde se adună papagalii macaw stacojii în cea mai mare colonie de pe planetă; este cea mai fascinantă pasăre dintre cele 150 de specii uimitoare care trăiesc pe Coiba.
  • Scufundări la Bahia Damas, pe ţărmul de est – cel mai mare recif de corali din America Centrală (135 ha).
  • Maimuţele urlătoare lânoase, capucinii, crabii-violonlst şi eremit, aguti de Coiba, boa constrictori sau viperele de pe Sendero de los Monos (Drumul Maimuţelor)
  • Snorkeling pe câmpiile vaste de coral-creier şi coral-evantai în largul plajei Granito de Oro
  • Râul din junglă – Rio Negro.

TREBUIE SĂ ŞTII

Întrucât ecosistemul insulei este fragil şi trebuie să cunoşti bine apele, cel mai bine ar fi ca partidele de scufundare şi pescuit să fie dirijate de un profesionist local.


Booking.com


san-blas-arhipelagul

Arhipelagul San Blas

Majoritatea celor 378 de insule care fac parte din arhipelagul San Blas arată ca nişte umflături de nisip alb cu un pâlc de palmieri în mijloc şi sunt dispuse Intr-un fel de arc de sute de kilometri între golful San Blas şi Darien, unde coasta panameză de est se întâlneşte cu Columbia.

Numai 49 sunt locuite – de indienii kuna, care îşi apără cu îndârjire independenţa. Aceste insule (şi toată zona de coastă de pe continent de vizavi, acoperită de păduri virgine) sunt teritoriile lor, Kuna Yala, un teritoriu semiautonom, pe care indienii trăiesc după propriile reguli – au economia, limba, vestimentaţia, muzica şi cultura lor.

Bărbaţii încă pescuiesc din canoe şi se caţără în palmieri după nuci de cocos. Însuşi Picasso le-ar fi invidiat pe femeile kuna pentru talentul celebru de a crea mola, ţesături multicolore în care se înghesuie peşti geometrici, păsări şi animale din junglă, inspirate de legende tribale.

O să vezi cele mai frumoase exemplare în colibele îngrijite de pe Isla Maquina, cea mai liniştită şi mai pur tradiţională aşezare din zonă. Pe multe insule aproape că te loveşti de acoperişurile de paie ale colibelor kuna – intimitatea aceasta te face să prinzi ceva din mitologia şi ritualurile zilnice ale băştinaşilor care te primesc cu braţele deschise.

colibe-traditionale-insula-achutupu

Colibe tradiţionale Achutupu

Cele mai idilice insule, locuite sau nu, se află la est şi nord-est de aglomeratul oraş El Porvenir. Aehutupu, Kagantapu şi Coco Blaneo sunt cele mai interesante, iar zona este înconjurată de unele dintre cele mai vechi recile din lume.

Într-o lume ideală, am avea cu toţii iahturi elegante cu care să ajungem la superbele cuyos precum llolandeses, Chichirne sau Limones, dar dacă nu ai alte pretenţii la nivel de dotări în afară de un hamac şi peşte proaspăt, aceste bijuterii îndepărtate merită efortul de a fivăzute în condiţii mai puţin confortabile.

POPULAŢIE

40 000 (estimare 2007)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, dar perioada ideală pentru snorkeling şi scufundări este aprilie—iunie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Ciudad de Panama sau Colon până la câteva insule, cu taxiul acvatic sau cu o barcă închiriată de la Colon (poţi să rogi un comerciant kuna care pleacă de la Colbn cu mica lui barcă să te ducă pe insula care crede el că o să-ţi placă).

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Snorkeling printre coralii extraordinari, crescuţi pe epava corăbiei scufundate în apele mici din partea de sud a insulei Achutupu – frumuseţe de cinci stele, aşezată în mijlocul unor ape de safir.
  • Muzeul culturii Kuna, acoperit cu paie (mitologie, istorie şi ritualuri) de la Carti Suitupu – unde faptul că există electricitate de la ora şase după-amiază până la miezul nopţii a permis apariţia a peste douăzeci de baruri care atrag mai mulţi străini ca oriunde în arhipelag; au început să apară şi vasele de croazieră.
  • Farmecul hipnotic pe care îl are o femeie kuna când coase mola legănată de hamac.

TREBUIE SĂ ŞTII

După ce ai fost acolo şi i-ai cunoscut, ai să numeşti şi tu zona Kuna Yala – arhipelagul San Blas este pentru hărţi şi turişti.


Booking.com


insulele-pearl

Insulele Pearl

Mergând 50 km sud de la Canalul Panama în golful Panama, primul lucru pe care o să-l vezi sunt Insulele Pearl. Sunt peste 200, majoritatea minuscule, şi doar câteva sunt locuite. Unele nu sunt decât nişte insuliţe stâncoase, dar cele mai multe sunt aflorimente acoperite de junglă deasă, străjuite de nisip, în mijlocul apelor clare, pline de balene, delfini, ţestoase marine şi peşti mari.

Cea mai mare este Isla del Rey – 30 000 ha de dealuri dens împădurite, izvoare naturale, râuri şi cascade care fac să prospere vegetaţia luxuriantă ce pare să copleşească terenurile cultivate şi livezile care înconjoară cel mai mare oraş de pe insulă, San Miguel. Farmecul oraşului este dat de ritmul domol al vieţii, care se potriveşte perfect cu liniştea golfurilor şi a văilor lui superbe.

Mult mai mică, dar de o importanţă considerabil mai mare este Isla Contadora, vecina ei. Numele („contabil”) vine din vremurile conchistadorilor spanioli, când corăbiile acestora venite din Peru, Ecuador sau Chile poposeau aici pentru a face inventarul nenumăratelor mărfuri transportate, înainte de a traversa istmul.

playa-larga

Playa Larga

Şi acum este un nod, chiar dacă numai pentru Insulele Pearl – iahturile opresc aici înainte de a pleca în Pacificul de Sud; este şi centrul şic al regiunii. Are o suprafaţă de numai 304 ha, dar aici şi-au făcut case mulţi panamezi bogaţi şi există multe hoteluri exclusiviste, cu orhidee spectaculoase şi viţă-de-vie, care creează genul de terase de Pacific unde te-ai aştepta să-l găseşti pe Maurice Chevalier cântând „Some Enchanted Evening”.

Pe minunata insulă Contadora există şi o plajă de nudişti, Playa Sueca.

POPULAŢIE

300 de rezidenţi permanenţi (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Ciudad de Panama pe apă, dacă poţi să găseşti pe cineva care să te ia cu iahtul de la Canal până la Contadora, Del Rey sau altă insulă din drum. Serviciile interinsulare sunt neregulate.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • plimbare în jurul insulei (care durează o oră), ca să te minunezi de vilele construite aici.
  • Scufundări printre recifele din apele ei, mai asemănătoare cu coralii din Pacificul de Sud decât cu cei din Caraibe.
  • Playa Larga este cel mai bun loc unde poţi vedea ţestoase şi rechini.
  • Să stai pe terasa unui hotel cu un pahar în faţă, admirând rechinii cu aripioară albă care dau roată la Playa Sueca.
  • Snorkeling pe plajele Cacique, Galeon şi Canoa, pe Contadora, dar cum mareea creează o diferenţă de 5 m, va trebui să alegi cu grijă când vrei să te arunci în apă.

TREBUIE SĂ ŞTII

Insulele Pearl sunt cunoscute internaţional pentru că au fost văzute în trei sezoane ale reality-show-ului Supravieţuitorul.


Booking.com


isla-grande

Isla Grande

În Isla Grande panamezii se duc în weekend ca să-şi scoată din cap oraşul. Sari în maşină sau în autobuz şi în două ore ai schimbat Ciudad de Panama cu snorkelingul în Garaibe, prin labirintul de recife care marchează limita Parcului Naţional Portobelo.

La Isla – cum o numesc toţi – se află la 166 m de partea continentală. Deşi e plină de flori tropicale, cocotieri şi verdeaţă, deşi este cea mai mare dintre insulele din zonă şi drumul până la ea e cel mai ieftin, nu s-a dus nimeni acolo înainte să fie reparate gropile de pe drumul care pleacă din Portobelo.

La Isla a fost la adăpost de dezvoltarea turistică, de hoteluri înşirate pe plajă sau de stabilimente exclusiviste. Nici acum nu există şosele pe insulă -doar un drum care şerpuieşte printre baruri, pieţe, vânzători ambulanţi, mici restaurante, foarte puţine hoteluri şi o mulţime de cabane de închiriat, modeste, dar confortabile, pe malul apei.

Cea mai mare parte a insulei nu e nici măcar accesibilă, pentru că este ruptă în două de proprietăţi particulare şi, în afară de cărarea care merge prin mijlocul ei, nu poţi admira insula decât de pe trei părţi ale ţărmului.

portobelo-forturi-spaniole

O parte dintre ruinele forturilor spaniole de la Portobelo

Isla Grande e o insulă tropicală adevărată, cu recife splendide, nori pufoşi şi ape sclipitoare şi albastre. Este atât de încântătoare şi lumea îşi doreşte atât de mult să vină aici, încât în orice weekend vei da peste un grup de petrecăreţi pe plajă sau pe drum.

Eşti invitat să te alături veseliei generale; o să găseşti oameni din comunităţile mai mici sau mai mari de pe insulă care au trăit întotdeauna din pescuit şi comerţ cu cocos şi care vor să te simţi bine, oferindu-ţi mâncare, băutură, muzică şi tovărăşie.

POPULAŢIE

1 037 (2010).

CÂND SĂ TE DUCI

În oricare zi a săptămânii. În oricare perioadă a anului, weekendurile sunt pline cu oameni veseli, care contribuie la atmosfera relaxantă şi lipsită de griji.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu maşina sau cu autobuzul de la sabamtas sau Portobelo până la La Guaira, apoi cu un taxi acvatic care face cinci minute până pe insulă.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Forturile spaniole şi ruinele de la Portobelo (prin secolele XVI şi XVII) unul dintre cele mai importante oraşe din lume. La Punta, fâşia lină şi curbată de plajă din capătul de vest al insulei.
  • plimbare pe ţărmul stâncos al insulei; chiar şi în weekend poţi să te simţi ca Robinson Crusoe.
  • căţărare până la far. Lentilele originale au fost create de Gustave Eiffel.
  • Florile, fluturii şi păsările colibri sunt peste tot.

TREBUIE SĂ ŞTII

În 1596, când Sir Francis Drake a murit de dizenterie pe mare, a fost îngropat într-un sicriu de plumb în apropiere de Portobelo Bay.


Booking.com


bocas-del-toro

Insulele Bocas del Toro

Coasta caraibiană din Costa Rica şi Panama pare să se continue într-o secvenţă neîntreruptă de munţi aproape deloc exploraţi şi de râuri, păduri dense care se deschid spre ape turcoaz şi plaje de nisip alb, neatins, canale misterioase de mangrove, grădini de corali şi o natură colorată exotic.

Aceasta este provincia panameză Bocas del Toro. Capitala ei, Bocas Town, se află pe insula Colon, una dintre cele 68 de insule din arhipelagul Bocas del Toro care se întind pe laguna Chiriqui pe 100 km. Ele alcătuiesc una dintre cele mai bogate eco-surprize ale Caraibelor.

Columb şi-a ancorat corăbiile în 1502 pe insula Carinero, după cum a numit-o el. Timp de 300 de ani golfurile retrase au fost împărţite de indigenii ngoble-bugle şi diverşi piraţi oficiali sau neoficiali, până la începutul secolului XIX, când afacerile cu banane şi cacao au adus aici imigranţi jamaicani care au transformat arhipelagul într-o parte vorbitoare de engleză a naţiunii hispanice.

isla-colon

Isla Colon

Cultura insulelor este mai degrabă afro-caraibiană decât latino-americană. Oraşele şi satele au un aer luminos, dar demodat, iar rezidenţii se potrivesc perfect cu mulţimea juvenilă şi modernă a vizitatorilor.

Elementul funk al barurilor cu acoperiş de paie, cocoţate pe stâlpi, şi versiunile infinite de fantezii tropicale ale străinilor sunt alimentate de rezidenţii care apreciază paradisul natural în care trăiesc.

Oamenii respectă în continuare minunile din parcul marin care înconjoară Bla Bastimentos, pe una din plajele căreia se găseşte singurul habitat din lume al brotacului roşu Hypsiboas punctatus, iar pe alta trăiesc o mulţime de specii rare de ţestoase marine; tot aici vei vedea peste 350 de specii de păsări, leneşi, caimani, delfini şi maimuţe.

Numai pe Isla Colon turismul a început să ameninţe ecosistemele care, împreună cu încântătoarea şi excentrica cultură retro, au adus celebritatea Insulelor Bocas del Toro.

POPULAŢIE

125 461 (2007)

CÂND SĂ TE DUCI

Ploaia nu se opreşte niciodată de tot, dar lunile cele mai uscate sunt septembrie, octombrie, februarie şi martie Din fericire, exact în această perioadă insulele sunt mai puţin aglomerate, iar preţurile mai scăzute.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul din Ciudad de Panama, David sau Changuinoia până la Bocas Town; cu autobuzul sau maşina de la Chiriqui Grande (în sud) sau Changuinoia (în nord) până la Almirante, apoi cu un taxi acvatic sau un feribot până la Bocas Town.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Tucanii din pădurea primordială de pe isla Popa – unde străvechea cultura ngobe este dominantă în cinci dintre satele mai importante.
  • Laguna Bocatorita, în estul insulei Cristobal, unde un labirint de mangrove formează un acvariu natural uriaş, cu un diametru de 6 km, care atrage peşti, lamantim şi delfini.
  • Singurul loc de cuibărit din Panama pentru faeton, pe Swan’s Cay Snorkeling prin canalele cu mangrove de la Cayo Crawl, în drum spre magnificele grădini de coral de pe coasta sudică a insulei Bastimentos.
  • Casele colorate ca nişte bomboane din Bocas Town, moştenire din perioada afacerilor înfloritoare cu banane, când aici trăiau 25 000 de persoane.

TREBUIE SĂ ŞTII

Stâncile şi fosilele de la Bocas dezvăluie secretul formării istmului Panama şi a Curentului Golfului.


Booking.com


insula-cocos

Insula Cocos

Considerată cândva cea mai frumoasă insulă din lume, Cocos se află în estul Pacificului, la 550 km în largul coastelor Costa Ricăi. Insula s-a format cu aproape două milioane de ani în urmă din lavă răcită şi azi înălţimile şi văile sale neregulate sunt acoperite de păduri tropicale ceţoase primordiale, întrerupte de ravene şi cascade. Cerro Iglesias, vârful cel mai înalt, are 671 m şi se găseşte în sud-vestul insulei.

Deoarece insula este atât de îndepărtată, o mare parte din flora şi fauna ei este endemică. A fost desemnată parc naţional şi a fost înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Singurii locuitori sunt îngrijitorii parcului.

Falezele înalte de până la 600 m, care înconjoară o mare parte din insulă, coboară abrupt în adâncul apelor, brăzdate de caverne secrete. Linia de coastă este atât de abruptă, încât nu sunt decât două zone sigure de debarcare. Insula a fost descoperită în 1526 şi a devenit legendară ca ascunzătoare pentru aurul piraţilor.

În 1820, când revolta din Peru părea iminentă, guvernatorul spaniol de la Lima a aranjat ca trezoreria spaniolă să fie transferată în Mexic. Comoara includea şi două statui de aur în mărime naturală, jefuite dintr-o biserică; bunurile i-au fost încredinţate căpitanului Thompson de pe vasul Mary Deare.

insula-cocos-peisaj

Peisajul primitiv al insulei Cocos

Thompson n-a rezistat tentaţiei şi, după ce i-a omorât pe toţi cei aflaţi la bordul navei, a ascuns comoara pe insula Cocos. De-a lungul timpului au fost organizate cel puţin 300 de expediţii pentru a descoperi comoara de pe Mary Deare sau alte comori ascunse de piraţi. Nici acum oamenii nu şi-au pierdut speranţa că le vor găsi intr-una dintre nenumăratele peşteri sau ravene de pe insulă.

Cei mai mulţi turişti vin aici pentru scufundări. Insula are habitatul perfect pentru toate soiurile de peşte, de la mititelul peşte de momeală până la uriaşii rechini-balenă; este o zonă nepoluată, în care pescuitul este interzis, situată în punctul în care se întâlnesc curenţi şi conîracurenţi.

Aici se găseşte una dintre cele mai mari concentrări de poşte oceanic din lume – rechini-ciocan, rechini cu aripioară albă, fâşiei de mare, diavoli de mare, ton, delfini cu nas sticlă, ţestoase verzi, rechini-balenă şi chiar balene cu cocoaşă. La San Jose poţi să-ţi aranjezi un tur de zece zile.

POPULAŢIE

Angajaţii parcului.

CÂND SĂ TE DUCI

Perioada ideală pentru scufundări este martie-decembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la San Jose, Costa Rica, apoi cu o barcă închiriată.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Scufundări în apele din jurul insulei -ai senzaţia că te arunci, efectiv, într-un rezervor cu peşti.
  • Observarea păsărilor – în ciuda lipsei de vegetaţie, multe specii de păsări vizitează insula sau cuibăresc aici.
  • Închiriază o bicicletă şi explorează nenumăratele trasee care duc spre lagună
  • Plimbare prin atol, la reflux, ca să ajungi la insulele mai îndepărtate.

TREBUIE SĂ ŞTII

Nu poţi ajunge aici decât în cadrul unei excursii de scufundări organizate, având permisiunea conducerii parcului. Pe insulă nu ai voie să campezi sau să îţi petreci noaptea.


Booking.com


ometepe

Insula Ometepe

Perfectele conuri gemene Concepcion şi Maderas, doi vulcani legaţi de un istm acoperit de pădure tropicală, se ridică maiestuos din „proaspăta” (adică dulce) apă a vastului lac Nicaragua.

Acestea sunt cele „două dealuri” despre care vorbeşte numele insulei în limba nahuatl, Ometepe, şi vreme de secole au fost privite cu veneraţie de culturi succesive, izvor de mit şi legendă, dar şi simbol al fertilităţii şi frumuseţii insulei.

Forma unică, cu două piepturi, a Ometepe a fost întruchiparea viziunii indienilor nahuas şi chorotegas care au venit din Mexic şi au transformat-o în sanctuar; indienii chibchas au venit din America de Sud.

Petroglifele lor se găsesc în toată insula, te întâmpină de pe pietrele şi bolovanii mari de aici, astfel încât locul, un paradis natural, capătă şi o aură mistică. Pentru turişti, miturile culturale nu reprezintă mai nimic, dar pentru insulari, deşi sofisticaţi şi moderni, sunt integrate în viaţa cotidiană.

vulcanul-concepcion

Fumul iese din craterul vulcanului Concepcion

Fertilitatea vulcanică şi biodiversitatea insulei sunt în viziunea lor o consecinţă a respectului pentru legendele legate de munţi. În 1957, când a erupt vulcanul Concepcion locuitorii au refuzat să se supună ordinului autorităţilor de a evacua insula: nu a murit nimeni. Iar Ometepe a fost ocolită de revoluţii şi de războaiele cu forţele Contras care au afectat atât de grav Nicaragua.

Locuitorii prietenoşi ai insulei sunt întotdeauna dispuşi să-ţi arate alte frumuseţi. Poţi să savurezi fenomenala ei bogăţie făcând o drumeţie pe Maderas, vulcanul stins şi mai mic.

În craterul lui este o lagună rece şi destul de sinistră, aşezată în mijlocul unei jungle tropicale dense, plină de maimuţe urlătoare, şerpi boa, jaguari şi mii de păsări. Jungla coboară până în Rezervaţia Charco Verde, unde vei găsi cele mai bune plaje.

POPULAŢIE

35 000 (2006)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând – cel mai bine ar fi să te duci când sunt sărbători religioase, fiestas patronales, de exemplu Santa Ana, sărbătorită in iulie la Moyogalpa, când dansul Baile de las inditas celebrează cultura indigenă şi spaniolă, sau în noiembrie, când în Altagracia este sărbătorit San Diego – dansuri şi băutură.

Pe Ometepe se organizează mai multe festivaluri folk şi religioase decât în oricare altă parte a Nicaraguei.

CUM AJUNGI ACOLO

Pe apă (cu un feribot de pasageri sau de autovehicule sau cu o simplă lancha – o barcă mică) de la San Jorge, pe malul lacului, lângă Rivas; cu feribotul mare, care face cursa Granada-San Carlos şi o oprire la Ometepe, dar la care trebuie să-ţi rezervi bilet din timp.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Apusul de soare la Punta Jesus Maria, în capătul de vest al insulei, unde o fâşie de nisip lată de 5 m pătrunde în apa lacului pe o lungime de 1 km şi unde apa te stropeşte din toate părţile Magie.
  • Dansurile sompopo de la Altagracia – dansatorii, aşezaţi în linie, poartă în mâini frunze verzi, pe care le mişcă ritmic, precum nişte insecte roşii care se îndreaptă spre cuibul lor – aceste insecte se numesc sompopos.
  • Cetele de maimuţe urlătoare, maimuţe cu faţă albă sau maimuţe-păianjen pe care le întâlneşti când te duci să înoţi in junglă, la cascada San Ramon, alături de colibri şi urraca (coţofane cu coadă albastră).
  • Să stai liniştit, doar să te uiţi în jur şi să asculţi această poveste vie.

TREBUIE SĂ ŞTII

Ometepe încă încearcă să se obişnuiască cu ideea de eco-tunsm. Lipsa hotelurilor face tot mai mulţi localnici să-şi deschidă porţile pentru vizitatori, cu bani puţini.

Generozitatea lor e sinceră şi o să-ţi faci o mulţime de prieteni.


insulele-solentiname

Insulele Solentiname

Nu există şosele, maşini, telefoane sau electricitate. Arhipelagul Solentiname, cu cele 36 de insule vulcanice ale sale, este o adevărată sălbăticie nelocuită decât de 800 de oameni răspândiţi pe patru dintre cele mai mari insule – Mancarroncito, Mancarron, San Fernando şi La Venada.

În cel mai îndepărtat şi sudic capăt al lacului Nicaragua (sau lacul Cocibolca), aproape de graniţa cu Costa Rica, unde râul San Juan se varsă în Marea Caraibilor, Solentiname sunt insule tropicale: acoperite de copaci din specii tropicale de tranziţie între climatul tropical umed şi uscat, aici găseşti un superspectru în culori strălucitoare de floră şi faună.

Este incredibil că această frumuseţe şi bogăţie se află la numai două ore de nebunia urbană.

Urmele istoriei aproape s-au şters. Muzeele din Mancarron şi San Fernando expun artefacte precolumbiene şi vechi petroglife Chichan. Odinioară, insula proteja o rută strategică spre Pacific.

Tânărul Horatio Nelson a condus o expediţie sângeroasă la San Carlos, construit în 1527 la gura râului San Juan, periodic prădat de piraţi precum Henry Morgan.

În secolul XIX, înainte s-o facă Panama, bogăţia virgină a Insulelor Solentiname a fost pusă în pericol de un proiect de construire a unui canal peste istmul Nicaragua.

tucan-cu-cioc-galben

Tucan cu cioc galben de pe insule

Deocamdată, insulele îşi menţin rapsodia liniştii şi tăcerii copleşitoare care îţi ascute toate simţurile. Albul pur al egretelor se profilează clar pe cerul albastru ca ouăle de măcăleandru; florile roşii de hibiscus parcă amplifică verdele pădurii.

Săgeata galbenă-roşie şi ţipătul neaşteptat pe care l-ai auzit este un tucan, iar maimuţele urlătoare împrăştie papagalii într-un şuvoi de scântei roşii. Un vârtej de apă te şochează – şi în aerul fierbinte, umed, care miroase a pământ jilav, te contopeşti cu toate cele patru elemente, în echilibrul lor fecund.

Insulele reprezintă eco-turismul în forma lui cea mai înaltă – o lume naturală pe care o vezi şi o simţi.

POPULAŢIE

800 (estimare 2006).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul prin Managua, până la San Carlos, apoi cu o ambarcaţiune publică lentă sau cu o şalupă rapidă particulară până pe Mancarron sau San Fernando (unde poţi să beneficiezi de o cazare ecologică destul de confortabilă, dar să nu te aştepţi la facilităţi de tip hotel).

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Singurii rechini de apă dulce din lume, plus tarponi, peşti-spadă, peşti-fierăstrău şi încă alte 40 de specii care umplu apele din jur.
  • Insulele La Pjarera (Colivia) şi Mancarroncito, preferate în special de tucani şi papagali, dar unde se mai găsesc cel puţin alte 75 de specii de păsări rezidente sau migratoare.
  • Mlaştinile din rezervaţia Los Guatuzos – 40 000 ha de smârcuri şi păduri tropicale unde trăiesc caimani, crocodili, jaguari, maimuţe şi mistreţi pe care îi vezi frecvent, peste 389 de specii de păsări rezidente şi mii de păsări migratoare aflate în trecere, ţestoase, fluturi şi nişte crabi extraordinari, plus 130 de soiuri de orhidee – arie protejată prin Convenţia Ramsar şi parte a Rezervaţiei Biosferei Solentiname, pe ţărmul din faţa insulelor.
  • Primitivismul vioi al sculpturilor din lemn şi al picturilor create de comunitatea artistică din Solentiname. iniţiată în anii 1960 de preotul-poet Ernesto Cardenal.

TREBUIE SĂ ŞTII

Proiectul de construire a canalului a fost adus iar în discuţie în 2007, când cineva şi-a dat seama că pe proaspăt lărgitul canal Panama nu pot trece nave de peste 130 000 de tone – şi până în 2017 vor fi 3 000 de nave care se apropie de 300 000 de tone şi toate vor vrea să se ducă şi să se întoarcă din Pacific. Ameninţarea este extrem de reală.


islas-de-maiz

Islas de Maiz – (Corn Island)

Aflate la 70 km în largul coastei caraibiene a Nicaraguei, la est de insula Bluefields, insulele Big Corn şi Little Corn sunt sanctuare de linişte tropicală.

Turismul nu e încă prea dezvoltat şi, cu toate că sunt o mulţime de hoteluri şi case unde poţi închiria o cameră, farmecul local şi generozitatea spiritului sunt un minunat substitut pentru electricitate şi alte facilităţi asociate cu prosoape imaculate şi pufoase.

Singura certitudine este că, dacă temporar lucrurile nu merg, nu-ţi pasă, pentru că o să înoţi sau o să faci scufundări, o să te plimbi sau o să leneveşti intr-un hamac sau o să bei la unul dintre barurile de aici (cu muzică sau nu, dar rareori difuzoarele bubuie la volum maxim).

Ai putea chiar să citeşti o carte cât timp aştepţi apusul – testul cu turnesol pentru perfecţiunea unei insule tropicale.

islas-de-maiz-plaja

Plajele minunate ale insulei iți vor oferi relaxarea de care trupul şi mintea au uneori nevoie

Ambele insule au recife pe praguri, iar plaja Sally Peaches de pe Big Corn este absolut superbă. Păşeşti pe o întindere curbă de nisip alb sclipitor, dai de câteva ori din mâini şi intri in prima serie de formaţiuni de coral care seamănă cu nişte castele – toate accesibile celor care fac snorkeling.

Pentru celelalte, s-ar putea să ai nevoie de pregătire mai intensă, de exemplu pentru Blowing Rock, unde ai senzaţia că înoţi printre clădiri-machetă ale Manhattanului, alături de pisici de mare pătate, ţestoase verzi şi scalari.

În jurul insulei Little Corn sunt uimitoare peşteri subacvatice prin care alunecă baracude, rechini-doică şi homari împlătoşaţi, împrăştiind bancuri iuţi de toate culorile. Sunt o mulţime de epave, inclusiv un galion spaniol; nu există un loc mai bun pentru a obţine certificatul PAPI, ca să poţi profita la maximum de aventură, locul ideal să te aduni şi să-ţi încarci bateriile.

POPULAŢIE

8 000 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, mai puţin de la jumătatea lunii mai până la jumătatea lui septembrie, când plouă aproape zilnic. Dacă vii în timpul Semana Santa (Săptămâna Sfântă), de Paşti, rezervă-ţi un loc pentru că toată Nicaragua vine la plajă. Sau du-te când se organizează Fiesta del Cangrejo (Sărbătoarea Crabului), la sfârşitul lunii august.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Managua până pe Big Corn; cu autobuzul de la Managua până la El Rama, pe râul Escondido, apoi cu feribotul până pe Big Corn.

La Little Corn ajungi cu barca de pe Big Corn.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Să stai în hamac între doi palmieri, la suficient de mică distantă de bar încât să poţi face semn cu mâna.
  • Să-ţi permiţi să nu faci mai nimic, fără să te simţi vinovat.

TREBUIE SĂ ŞTII

Locuri precum Corn island sunt atât de rare. Încât un proiect de sculptură intitulat „Sufletul Lumii” a desemnat Corn Island drept unul dintre cele opt locuri din lume unde se întâlnesc vârfurile unul cub imaginar. Dacă intri în pană de idei, poate să fie un subiect la care să meditezi când stai în hamac.