Perfectele conuri gemene Concepcion şi Maderas, doi vulcani legaţi de un istm acoperit de pădure tropicală, se ridică maiestuos din „proaspăta” (adică dulce) apă a vastului lac Nicaragua.

Acestea sunt cele „două dealuri” despre care vorbeşte numele insulei în limba nahuatl, Ometepe, şi vreme de secole au fost privite cu veneraţie de culturi succesive, izvor de mit şi legendă, dar şi simbol al fertilităţii şi frumuseţii insulei.

Forma unică, cu două piepturi, a Ometepe a fost întruchiparea viziunii indienilor nahuas şi chorotegas care au venit din Mexic şi au transformat-o în sanctuar; indienii chibchas au venit din America de Sud.

Petroglifele lor se găsesc în toată insula, te întâmpină de pe pietrele şi bolovanii mari de aici, astfel încât locul, un paradis natural, capătă şi o aură mistică. Pentru turişti, miturile culturale nu reprezintă mai nimic, dar pentru insulari, deşi sofisticaţi şi moderni, sunt integrate în viaţa cotidiană.

Fumul iese din craterul vulcanului Concepcion

Fertilitatea vulcanică şi biodiversitatea insulei sunt în viziunea lor o consecinţă a respectului pentru legendele legate de munţi. În 1957, când a erupt vulcanul Concepcion locuitorii au refuzat să se supună ordinului autorităţilor de a evacua insula: nu a murit nimeni. Iar Ometepe a fost ocolită de revoluţii şi de războaiele cu forţele Contras care au afectat atât de grav Nicaragua.

Locuitorii prietenoşi ai insulei sunt întotdeauna dispuşi să-ţi arate alte frumuseţi. Poţi să savurezi fenomenala ei bogăţie făcând o drumeţie pe Maderas, vulcanul stins şi mai mic.

În craterul lui este o lagună rece şi destul de sinistră, aşezată în mijlocul unei jungle tropicale dense, plină de maimuţe urlătoare, şerpi boa, jaguari şi mii de păsări. Jungla coboară până în Rezervaţia Charco Verde, unde vei găsi cele mai bune plaje.

POPULAŢIE

35 000 (2006)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând – cel mai bine ar fi să te duci când sunt sărbători religioase, fiestas patronales, de exemplu Santa Ana, sărbătorită in iulie la Moyogalpa, când dansul Baile de las inditas celebrează cultura indigenă şi spaniolă, sau în noiembrie, când în Altagracia este sărbătorit San Diego – dansuri şi băutură.

Pe Ometepe se organizează mai multe festivaluri folk şi religioase decât în oricare altă parte a Nicaraguei.

CUM AJUNGI ACOLO

Pe apă (cu un feribot de pasageri sau de autovehicule sau cu o simplă lancha – o barcă mică) de la San Jorge, pe malul lacului, lângă Rivas; cu feribotul mare, care face cursa Granada-San Carlos şi o oprire la Ometepe, dar la care trebuie să-ţi rezervi bilet din timp.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Apusul de soare la Punta Jesus Maria, în capătul de vest al insulei, unde o fâşie de nisip lată de 5 m pătrunde în apa lacului pe o lungime de 1 km şi unde apa te stropeşte din toate părţile Magie.
• Dansurile sompopo de la Altagracia – dansatorii, aşezaţi în linie, poartă în mâini frunze verzi, pe care le mişcă ritmic, precum nişte insecte roşii care se îndreaptă spre cuibul lor – aceste insecte se numesc sompopos.
• Cetele de maimuţe urlătoare, maimuţe cu faţă albă sau maimuţe-păianjen pe care le întâlneşti când te duci să înoţi in junglă, la cascada San Ramon, alături de colibri şi urraca (coţofane cu coadă albastră).
• Să stai liniştit, doar să te uiţi în jur şi să asculţi această poveste vie.

TREBUIE SĂ ŞTII

Ometepe încă încearcă să se obişnuiască cu ideea de eco-tunsm. Lipsa hotelurilor face tot mai mulţi localnici să-şi deschidă porţile pentru vizitatori, cu bani puţini.

Generozitatea lor e sinceră şi o să-ţi faci o mulţime de prieteni.

Nu există şosele, maşini, telefoane sau electricitate. Arhipelagul Solentiname, cu cele 36 de insule vulcanice ale sale, este o adevărată sălbăticie nelocuită decât de 800 de oameni răspândiţi pe patru dintre cele mai mari insule – Mancarroncito, Mancarron, San Fernando şi La Venada.

În cel mai îndepărtat şi sudic capăt al lacului Nicaragua (sau lacul Cocibolca), aproape de graniţa cu Costa Rica, unde râul San Juan se varsă în Marea Caraibilor, Solentiname sunt insule tropicale: acoperite de copaci din specii tropicale de tranziţie între climatul tropical umed şi uscat, aici găseşti un superspectru în culori strălucitoare de floră şi faună.

Este incredibil că această frumuseţe şi bogăţie se află la numai două ore de nebunia urbană.

Urmele istoriei aproape s-au şters. Muzeele din Mancarron şi San Fernando expun artefacte precolumbiene şi vechi petroglife Chichan. Odinioară, insula proteja o rută strategică spre Pacific.

Tânărul Horatio Nelson a condus o expediţie sângeroasă la San Carlos, construit în 1527 la gura râului San Juan, periodic prădat de piraţi precum Henry Morgan.

În secolul XIX, înainte s-o facă Panama, bogăţia virgină a Insulelor Solentiname a fost pusă în pericol de un proiect de construire a unui canal peste istmul Nicaragua.

Tucan cu cioc galben de pe insule

Deocamdată, insulele îşi menţin rapsodia liniştii şi tăcerii copleşitoare care îţi ascute toate simţurile. Albul pur al egretelor se profilează clar pe cerul albastru ca ouăle de măcăleandru; florile roşii de hibiscus parcă amplifică verdele pădurii.

Săgeata galbenă-roşie şi ţipătul neaşteptat pe care l-ai auzit este un tucan, iar maimuţele urlătoare împrăştie papagalii într-un şuvoi de scântei roşii. Un vârtej de apă te şochează – şi în aerul fierbinte, umed, care miroase a pământ jilav, te contopeşti cu toate cele patru elemente, în echilibrul lor fecund.

Insulele reprezintă eco-turismul în forma lui cea mai înaltă – o lume naturală pe care o vezi şi o simţi.

POPULAŢIE

800 (estimare 2006).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul prin Managua, până la San Carlos, apoi cu o ambarcaţiune publică lentă sau cu o şalupă rapidă particulară până pe Mancarron sau San Fernando (unde poţi să beneficiezi de o cazare ecologică destul de confortabilă, dar să nu te aştepţi la facilităţi de tip hotel).

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Singurii rechini de apă dulce din lume, plus tarponi, peşti-spadă, peşti-fierăstrău şi încă alte 40 de specii care umplu apele din jur.
• Insulele La Pjarera (Colivia) şi Mancarroncito, preferate în special de tucani şi papagali, dar unde se mai găsesc cel puţin alte 75 de specii de păsări rezidente sau migratoare.
• Mlaştinile din rezervaţia Los Guatuzos – 40 000 ha de smârcuri şi păduri tropicale unde trăiesc caimani, crocodili, jaguari, maimuţe şi mistreţi pe care îi vezi frecvent, peste 389 de specii de păsări rezidente şi mii de păsări migratoare aflate în trecere, ţestoase, fluturi şi nişte crabi extraordinari, plus 130 de soiuri de orhidee – arie protejată prin Convenţia Ramsar şi parte a Rezervaţiei Biosferei Solentiname, pe ţărmul din faţa insulelor.
• Primitivismul vioi al sculpturilor din lemn şi al picturilor create de comunitatea artistică din Solentiname. iniţiată în anii 1960 de preotul-poet Ernesto Cardenal.

TREBUIE SĂ ŞTII

Proiectul de construire a canalului a fost adus iar în discuţie în 2007, când cineva şi-a dat seama că pe proaspăt lărgitul canal Panama nu pot trece nave de peste 130 000 de tone – şi până în 2017 vor fi 3 000 de nave care se apropie de 300 000 de tone şi toate vor vrea să se ducă şi să se întoarcă din Pacific. Ameninţarea este extrem de reală.

Aflate la 70 km în largul coastei caraibiene a Nicaraguei, la est de insula Bluefields, insulele Big Corn şi Little Corn sunt sanctuare de linişte tropicală.

Turismul nu e încă prea dezvoltat şi, cu toate că sunt o mulţime de hoteluri şi case unde poţi închiria o cameră, farmecul local şi generozitatea spiritului sunt un minunat substitut pentru electricitate şi alte facilităţi asociate cu prosoape imaculate şi pufoase.

Singura certitudine este că, dacă temporar lucrurile nu merg, nu-ţi pasă, pentru că o să înoţi sau o să faci scufundări, o să te plimbi sau o să leneveşti intr-un hamac sau o să bei la unul dintre barurile de aici (cu muzică sau nu, dar rareori difuzoarele bubuie la volum maxim).

Ai putea chiar să citeşti o carte cât timp aştepţi apusul – testul cu turnesol pentru perfecţiunea unei insule tropicale.

Plajele minunate ale insulei iți vor oferi relaxarea de care trupul şi mintea au uneori nevoie

Ambele insule au recife pe praguri, iar plaja Sally Peaches de pe Big Corn este absolut superbă. Păşeşti pe o întindere curbă de nisip alb sclipitor, dai de câteva ori din mâini şi intri in prima serie de formaţiuni de coral care seamănă cu nişte castele – toate accesibile celor care fac snorkeling.

Pentru celelalte, s-ar putea să ai nevoie de pregătire mai intensă, de exemplu pentru Blowing Rock, unde ai senzaţia că înoţi printre clădiri-machetă ale Manhattanului, alături de pisici de mare pătate, ţestoase verzi şi scalari.

În jurul insulei Little Corn sunt uimitoare peşteri subacvatice prin care alunecă baracude, rechini-doică şi homari împlătoşaţi, împrăştiind bancuri iuţi de toate culorile. Sunt o mulţime de epave, inclusiv un galion spaniol; nu există un loc mai bun pentru a obţine certificatul PAPI, ca să poţi profita la maximum de aventură, locul ideal să te aduni şi să-ţi încarci bateriile.

POPULAŢIE

8 000 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, mai puţin de la jumătatea lunii mai până la jumătatea lui septembrie, când plouă aproape zilnic. Dacă vii în timpul Semana Santa (Săptămâna Sfântă), de Paşti, rezervă-ţi un loc pentru că toată Nicaragua vine la plajă. Sau du-te când se organizează Fiesta del Cangrejo (Sărbătoarea Crabului), la sfârşitul lunii august.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Managua până pe Big Corn; cu autobuzul de la Managua până la El Rama, pe râul Escondido, apoi cu feribotul până pe Big Corn.

La Little Corn ajungi cu barca de pe Big Corn.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Să stai în hamac între doi palmieri, la suficient de mică distantă de bar încât să poţi face semn cu mâna.
• Să-ţi permiţi să nu faci mai nimic, fără să te simţi vinovat.

TREBUIE SĂ ŞTII

Locuri precum Corn island sunt atât de rare. Încât un proiect de sculptură intitulat „Sufletul Lumii” a desemnat Corn Island drept unul dintre cele opt locuri din lume unde se întâlnesc vârfurile unul cub imaginar. Dacă intri în pană de idei, poate să fie un subiect la care să meditezi când stai în hamac.