Vancouver este o insulă mare din Columbia Britanică, în largul coastelor canadiene din Pacific, separată de continent prin strâmtoarea Georgia. Are 460 km lungime şi 80 km lăţime, un splendid peisaj cu păduri de smarald, munţi cu vârfuri acoperite de zăpadă, pajişti pline de flori, lacuri şi râuri cu apă limpede precum cristalul şi rece ca gheaţa, plus o coastă sălbatică, bătută de valurile Pacificului.

Insula este un paradis pentru activităţi în aer liber – unul dintre puţinele locuri unde poţi juca golf şi schia în aceeaşi zi.

În mijlocul insulei se află lanţul muntos Vancouver Island, care o împarte în două – în vest rămâne coasta aspră şi umedă, iar în est coasta mai uscată, cu relief mai domol. Vârful cel mai înalt este Golden Hinde, de 2 195 m – acum în Parcul Provincial Strathcona, unde mai sunt câţiva gheţari, cel mai mare fiind Comox.

Coasta de vest este stâncoasă şi montană, caracterizată de fiorduri, golfuri şi insuliţe, dar în interior sunt multe râuri şi lacuri, dintre care lacul Kennedy, la nord-est de Ucluelet, este cel mai mare.

În capătul sudic al insulei este eleganta capitală Victoria, cu parlamentul ei istoric, străzi înguste punctate de cafenele, puburi şi grădini pline de culoare. Ambarcaţiuni plutesc leneş pe apele strălucitoare din port.

Canalul Clayoquot pe coasta de vest

Ai foarte multe de văzut aici, inclusiv celebra grădină botanică Butchart, în care se găsesc peste un milion de plante. Grădina este împărţită în zone cu tematică diferită -de exemplu, grădina japoneză sau grădina italiană – şi fiecare are frumuseţea ei distinctivă.

Printre activităţile pe care le poţi face în acest spaţiu atât de mare se numără schiatul, raftingul pe râu, ciclismul montan, plimbările cu barca, explorarea peşterilor, scufundări, snorkeling, bungee jumping.

Se organizează excursii de pescuit de mare adâncime pentru cambulă sau diverse specii de somon, pentru observarea balenelor sau te poţi plimba cu caiacul în golfuleţele din Parcul Naţional Pacific Rim.

Drumeţiile şi căţărările sunt activităţi populare, călare sau pe jos, pe trasee care trec prin păduri de brad. Tot mai căutate sunt partidele de observare a animalelor sălbatice, primul pe listă fiind ursul negru, şi excursiile eco, cu barca, ca să vezi vulturi pleşuvi, lei de mare sau vidre marine.

POPULAŢIE

748 937 (2009)

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-noiembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de pe continent sau cu avionul până la aeroportul internaţional Victoria.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Observarea de balene – du-te în perioada martie-mai, când în apele oceanului se află circa 21 000 de balene, inclusiv balena cenuşie care migrează din california în Alaska.
• Grădina botanică Butchart una dintre cele mai bune şi mai pline de imaginaţie grădini din lume. Du-te în serile de vară să participi la concertele în aer liber în timp ce te bucuri de grădina iluminată multicolor.
• Satul pescăresc Tolfino, pe canalul Clayoquot, cu încântătoare plaje de nisip în sud, unde ai posibilitatea să vezi balene şi să faci surfing.
• Plimbări călare prin aceste minunate ţinuturi.

TREBUIE SĂ ŞTII

Mai este numită şi „Insula”.


Booking.com

Micul arhipelag Saint Pierre şi Miquelon se află la 25 km în largul coastei insulei Newfoundland, în nord-vestul Oceanului Atlantic, chiar în gura golfului St. Lawrence. Deşi aflat la peste 6 400 km distanţă de Franţa, datorează mai mult acesteia decât Canadei sau chiar Quebecului.

Aici se vorbeşte aproape exclusiv franceza, moneda regiunii este euro, iar aerul dimineţilor miroase a baghete proaspăt scoase din cuptor.

Când Franţa a cedat coloniile nord-americane, a avut dreptul să păstreze aceste insule care au devenit rapid o bază pentru pescuitul francez din Atlantic. Adânc devotaţi patriei-mame, în ciuda felului destul de dur în care aceasta s-a purtat cu ei, mai ales în timpul lui de Gaulle, când a trimis marina militară să înăbușe o grevă a docherilor, insularii au fost puternic afectaţi în ambele războaie mondiale.

Insulele sunt stâncoase şi pustii şi doar un strat subţire de turbă mai atenuează asprimea peisajului. Coastele sunt în general abrupte şi nu există decât un port bun – portul din Saint Pierre, locul unde trăiesc 80% din insulari.

Oraşul mai este important pentru că este centru administ rativ şi aici se găseşte principalul aeroport din regiune Portul, care iniţial nu putea fi folosit decât pentru ambarcaţiuni mici, a fost îmbunătăţit, construindu-se alte diguri.

Satul fantomă Île aux Marins

Odinioară, aici erau trei insule separate: Saint Pierre, Miquelon şi Langlade, dar, din secolul XVIII, Miquelon şi Langlade au fost unite definitiv printr-o uriaşă fâşie de nisip. Miquelon şi Saint Pierre sunt separate de o strâmtoare lungă de 6 km, iar curenţii fioroşi din apele strâmtorii i-au făcut pe pescarii din zonă s-o numească „Gura Iadului”.

Azi, insularii trăiesc din pescuit, şi se bazează tot mai mult pe turism. În plus, insulele primesc granturi generoase de la guvernul francez, determinat să păstreze ultima redută franceză rămasă din imperiul său odinioară măreţ din America de Nord.

POPULAŢIE

6 080 (2011).

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Sydney, Nova Scoţia sau St. John’s. Cu feribotul de la Fortune.

CÂND SĂ TE DUCI

Cel mai bine e vara (Iunie-august), dar şi atunci vremea este imprevizibilă, cu ceţuri groase şi temperaturi scăzute.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• O plimbare cu barca spre satul-fantomă lle aux Marins, abandonat în anii 1960.
• Dunele din Langdale, o întindere unduioasă de nisip lungă de 10 km.
• Impozanta catedrală din secolul XX de la Saint Pierre.
• Muzeul din Saint Pierre, care se concentrează pe istoria nautică a Insulelor.

TREBUIE SĂ ŞTII

Datorită prohibiţiei din anii 1920 şl 1930, insula s-a bucurat do o temporară creştere economică, pentru că locuitorii au abandonat pescuitul pentru a se dedica unei îndeletniciri mult mai profitabile – comerţul ilegal cu alcool.


Booking.com

În Oceanul Pacific, la vest de Prince Rupert, în Columbia Britanică, insulele Queen Charlotte reprezintă vârfurile unui lanţ muntos scufundat. Dintre cele 1 884 de insule şi insuliţe ale arhipelagului, şapte sunt mai mari – Langara, Graham, Moresby, Louise, Lyell, Bumaby şi Kunghit.

Insula Graham, în nord, şi insula Moresby, în sud, reprezintă împreună cea mai mare suprafaţă de uscat din arhipelag. La numai 2 km în ocean, platforma continentală se prăbuşeşte la adâncimi ameţitoare; este zona cu cea mai intensă activitate seismică din Canada.

Insulele mai sunt numite şi Haida Gwaii (Insulele Oamenilor) sau Xhaaidlagha Gwaayaai (Insulele de la marginea lumii) de către populaţia haida, care trăieşte aici de peste 7 000 de ani. Primul contact al europenilor cu aceste insule a fost făcut în 1774 de Juan Perez, care a descoperit acest peisaj.

Negustorii de blănuri au venit apoi să exploateze fauna extraordinar de bogată, iar activitatea lor a afectat grav populaţia haida. În 1787, insulele au fost botezate de britanici în onoarea reginei Charlotte, soţia lui George al III-lea.

Străvechi stâlpi totemici haida în Parcul Naţional South Moresby

Insularii au reuşit să-şi păstreze liniştea obişnuită şi bogata istorie culturală. Populaţia haida îşi câştigă traiul din minerit, exploatarea lemnului şi pescuit comercial, iar turismul reprezintă o importantă sursă de venit. Majoritatea comunităţilor haida se găsesc pe insula Graham.

La Skidegate există un centru cultural unde poţi vedea artefacte haida şi artă locală, la Tlell se găseşte un colectiv de artişti, iar la Old Masset sunt sculptori tradiţionali nativi.

Parcul Provincial Naikoon, în nord-estul insulei Graham, are habitate naturale variate – plaje nisipoase şi dune, smârcuri acoperite de muşchi, păduri străvechi şi râuri. Relieful a fost modelat de sedimentele lăsate în urmă de gheţarii aflaţi în retragere.

Principala atracţie este nesfârşita plajă largă de nisip. Pe plaja de nord se află Tow Hill, coloane de bazalt înalte de 100 m cu aspect straniu. Merită să vizitezi şi Rose Spit, o rezervaţie ecologică unde poţi vedea păsări migratoare care traversează Pacificul.

Parcul Naţional Gwaii Haanas şi Situl Haida se găsesc în sudul arhipelagului. La această zonă sălbatică în care sunt risipite 138 de insule pe o lungime de 90 km, de la nord la sud, se ajunge cu barca sau cu un avion particular.

Spre vest, munţii se ridică abrupt, iar coasta este punctată de golfuri şi insuliţe pitoreşti. Păduri tropicale şi turbării, râuri cu somoni, estuare şi varec întreţin o faună bogată şi variată.

Este un loc perfect pentru a vedea balene, vulturi pleşuvi, păsări de mare care cuibăresc, urşi negri, vidre de râu şi lei de mare.

POPULAŢIE

4 761 (2008).

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-noiembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Vancouver sau Prince Rupert până la Sandspit, ori cu feribotul de la Prince Rupert.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Parcul Provincial Naikoon, să explorezi plajele nisipoase splendide şi dunele.
• Parcul Naţional Gwaii Haanas şi Situl Haida, o regiune izolată, binecuvântată cu o frumuseţe naturală deosebită.
• Descoperă relaţiile apropiate pe care le are populaţia haida cu mediul înconjurător.
• Insula Langara, în nord-vestul arhipelagului – stâncoasă, cu păduri pluviale străvechi, impresionante colonii de păsări de mare şi un far interesant.
• Port Clements. sat tradiţional de pescari şi tăietori de lemne, unde poţi vedea copaci gigantici specifici pădurii temperate.
• Rennell Sound, străjuit de vârfurile înzăpezite ale Munţilor Queen Charlotte – locul perfect pentru caiac, canoe, drumeţie şi pescuit.
• Insula Louise, unde vei vedea una dintre cele mai mari colecţii de stâlpi totemici din arhipelag.

TREBUIE SĂ ŞTII

Este o zonă izolată, slab dezvoltată, aşa că nu te aştepta să găseşti hoteluri elegante, cu tot confortul.


Booking.com

Thousand Islands sunt cam 1 800 de insule risipite de-a lungul graniţei americano-canadiene, pe fluviul St. Lawrence. Unele, precum insula Wolfe – cea mai mare, cu o suprafaţă de 124 km² sunt populate tot timpul anului, altele sunt numai nişte ridicături stâncoase vizitate de păsări migratoare.

Întreaga zonă este extrem de populară ca destinaţie de vacanţă, mai ales pentru canotaj – atât de populară încât a ajuns să fie numită „capitala mondială a canotajului de apă dulce”.

Circa douăzeci dintre aceste insule alcătuiesc Parcul Naţional Saint Lawrence Islands, cel mai mic dintre parcurile naţionale canadiene. Regiunea The Thousand Islands Frontenac Arch a fost desemnată rezervaţie mondială a biosferei de către UNESCO în 2002.

Pe insulele americane se află numeroase parcuri ale statului New York, cel mai important fiind Parcul de Stat Robert Moses.

Zona este traversată frecvent de barje mari care se duc şi vin de la Marile Lacuri, dar apele sunt pline de stânci abia zărite, încât de obicei este angajat un navigator localnic pentru a manevra ambarcaţiunea pe acest drum acvatic primejdios.

Castelul Boldt pe insula Heart

Nu este indicat să navighezi noaptea decât pe canalele mai mari şi cu hărţi foarte bune. Este un loc căutat de scufundătorii experimentaţi, pentru că apele sunt foarte limpezi, iar fundul apei este plin de epave care pot fi explorate.

Zona este de mult timp cunoscută de locuitorii bogaţi ai New Yorkului şi multe insule sunt proprietate privată. O mulţime de pancarde pe care scrie „Debarcarea interzisă” atenţionează vizitatorul că poate să se uite, dar nu poate să atingă, aşa că probabil cea mai bună modalitate de a explora este din barcă.

POPULAŢIE

22 450 (2002)

CÂND SĂ TE DUCI

Începutul şi sfârşitul de sezon, de la sfârşitul lui aprilie până în mai sau din septembrie până la începutul lui octombrie sunt mai puţin aglomerate şi poţi avea o vreme surprinzător de bună.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu maşina pe podul Thousand islands, din statul New York; turul regiunii se poate face cu barca de la Gananoque. Canada Via Rail îţi oferă o privelişte superbă a insulelor, pornind de la Kingston până la Montreal.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Priveliştea fantezistului castel Boldt de pe insula Heart.
• Clayton Boat Museum, unde poţi vedea şi închiria bărci vechi de lemn.
• Frumosul şi izolatul Lake of the isles, aflat între insulele Wellesley şi Canadian Hill.
• Singer Castle, pe insula Dark, vizitabil vara.
• The Thousand islands Parkway, un traseu de drumeţie care porneşte de la Gananoque şi ajunge la Mallorytown Landing.

TREBUIE SĂ ŞTII

Dressingul Thousand islands a fost inventat de actriţa May Irwin, şi nu cum s-a crezut până acum de maestrul bucătar al hotelului Waldorf Astoria din New York.

Insulele Gulf sunt un grup de peste o sută de insuliţe muntoase risipite de-a lungul strâmtorii Georgia, între insula Vancouver şi partea continentală din sudul Columbiei Britanice.

Geologic vorbind, ele fac parte din arhipelagul mai mare în care sunt incluse şi Insulele San Juan, aflate în sudul statului Washington (SUA). Drumul cu feribotul de la Vancouver până la insula Vancouver şerpuieşte prin această puzderie de insule cu cea mai plăcută climă din Canada. Numai şase au o populaţie demnă de luat în seamă.

De departe cea mai accesibilă dintre ele şi cea mai cunoscută este insula Saltspring – insula artelor şi meşteşugurilor din Canada. Ritmul paşnic al vieţii, peisajele superbe şi izolarea ei au atras artişti şi meşteşugari din toată lumea. Mai recent, a ajuns să fie căutată şi de vedete de la Hollywood.

Bucolica insulă Mayne este un melanj de golfuri pietroase, dealuri împădurite şi pajişti. Odinioară principala forţă agricolă a regiunii, insula păstrează şi acum farmecul rural al trecutului.

Montague Harbour Park

Insula Satuma este ascunsă in capătul sudic al lanţului. Rurală, slab populată şi greu accesibilă, este cea mai pură dintre toate.

Insulele Pender, supranumite „Insulele Prietenoase” sau „Insulele Golfurilor Ascunse”, au peste 20 de puncte publice de acces la ocean, care pot fi vizitate la fel ca şi plajele şi golfurile lor.

Sălbăticia neatinsă face din ele un punct de atracţie pentru amatorii de natură. Insula Galiano a avut reputaţia de cea mai ospitalieră. Cum aici există prea puţin pământ bun pentru agricultură, locuitorii şi-au deschis casele turiştilor, şi astfel şi-au câştigat existenţa.

Privite ca grup, Insulele Gulf sunt încă nedezvoltate şi multe hoteluri şi restaurante bune sunt ascunse departe la capătul unor cărări prin pădure. Nu se organizează prea multe activităţi – poţi doar să te bucuri de peisajul magnific.

POPULAŢIE

16 500 (2004).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, deşi vara insulele sunt cam aglomerate.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la vancouver (Twawwassen) sau de la Victoria (Swartz Bay). Cu hidroavionul din centrul oraşului Seattle sau din Vancouver.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Piaţa din parc (Ganges, Salt Spring), care se ţine sâmbăta din aprilie până în octombrie -”mama tuturor pieţelor”.
• Montague Harbour Park (Galiano) care îşi conservă minunat plaja şi pădurile.
• Traseul Brown Ridge Nature Tratl (Satuma) – de pe care vei avea o minunată perspectivă asupra muntelui Maker, din statul washington, oficial cel mai înzăpezit munte din lume.
• Plimbări cu bicicleta pe întinderea splendidă a insulei South Pender.

TREBUIE SĂ ŞTII

Trebuie să-ţi planifici excursia şi să-ţi rezervi bilete din timp. Orarul feribotului din Columbia Britanică e destul de neclar şi nu vei putea întotdeauna să te deplasezi de la o insulă la alta cu el. Familiile ar trebui să ştie că nu toate staţiunile sunt pregătite pentru copii.


Booking.com

Insula Prince Edward, cu forma ei de semilună, este cea mai mică dintre provinciile canadiene. Are o suprafaţă de 5 520 km², adică este mai mică şi decât multe dintre parcurile naţionale din Canada, dar avantajul este că o poţi explora în mai puţin de o săptămână.

Insula este situată în golful St. Lawrence şi este separată de provinciile maritime New Brunswick şi Nova Scoţia prin îngusta strâmtoare Northumberland.

Populaţia mi’kmaq, primii locuitori ai insulei, au numit-o Abegweit, „tărâmul legănat de valuri”; ei credeau că insula a fost făcută de Marele Spirit care a aruncat în mare nişte pământ roşu.

În 1534, exploratorul francez Jacques Cartier a emis pretenţii asupra insulei, dar la sfârşitul secolului XVIII ea se afla sub stăpânirea britanicilor. Aceştia i-au expulzat pe acadieni de pe insulă şi au botezat-o Prince Edward în onoarea tatălui reginei Victoria.

Portul plin de culoare de pe North Shore

Insularii şi-au păstrat o oarecare independenţă până la conferinţa de la Charlottetown, din 1864, când a luat fiinţă Canada; de atunci, insula a fost supranumită „leagănul Confederaţiei”.

Insula este un cunoscut paradis de pace şi linişte pentru cei care caută un loc în care pot scăpa de toate. Insularii sunt calzi şi prietenoşi. Natura pare să aibă aici o linişte senină – dealuri întinse şi domoale, peticite plăcut cu verdele-închis al ierbii şi arămiul terenului arabil.

În acest peisaj pastoral sunt presărate mici sate unde ritmul vieţii a rămas neatins de viteza modernă. Mulţi insulari trăiesc din pescuit şi agricultură.

Este un ţinut al belşugului, cu frumoase recolte obţinute din pământ şi din apă, celebru pentru stridii, midii şi mai ales homari. Se mândreşte cu faruri frumoase, străzi străjuite de copaci şi terase din secolul XIX, dar şi cu golfuri, parcuri, înălţimi stâncoase şi plaje lungi de nisip.

POPULAŢIE

146 283 (2014)

CÂND SĂ TE DUCI

Majoritatea punctelor de atracţie se deschid de Ziua Victoriei (în mai) şi până de Thanksgiving (la începutul lunii octombrie). În lunile de toamnă insula este mai puţin aglomerată şi mai spectaculoasă.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la Charlottetown, cu feribotul până la Wood islands din Nova Scoţia sau cu maşina pe podul Confederation.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Carnavalul Homarilor de la Summerside, în luna iulie.
• Green Gables House, lângă Cavendish – decorul celebrei cărţi Anne of Green Gables.
• Drumeţii şi căţărări pe coastele stâncoase din Parcul Provincial Brundenell River.
• Panorama din farul Panmure Island (deschis din mai până în septembrie).
• Orwell Corners Historic Village -o reconstituire a vieţii tipice de pe insulă din secolul XIX.
• Centrul pentru turişti din Parcul Naţional PEI – o vizită obligatorie pentru pasionaţii de viaţă marină.

TREBUIE SĂ ŞTII

Pentru o experienţă de vacanţă, încearcă să vezi musicalul nemuritor Anne of Green Gables, care se pune în scenă la Charlottetown Festival (iunie-octombrie).


Booking.com

Insula Fogo, cea mai mare dintre insulele din largul coastelor Newfoundland, este separată de continent prin canalul Hamilton. Are circa 25 km lungime şi 14 km lăţime şi 235 km².

Folosită iniţial de populaţia băştinaşă beothuks ca tabăra de vară, a fost preluată de europeni la începutul secolului XVI şi botezată Fogo de la cuvântul portughez fuego („foc“), inspirat de focurile de tabără ale nativilor.

Până la sfârşitul secolului XVIII, insula era o zonă cunoscută drept „ţărmul francez”. Totuşi, britanicii şi irlandezii au fost cei care s-au stabilit aici, ignorând toate prevederile tratatelor de până atunci, iar la sfârşitul secolului deja ajunsese locul de staţionare a flotei britanice din Atlanticul de Nord.

De obicei, casele de pe insula Fogo sunt albe

Mărturii ale acestei perioade istorice se pot descoperi azi în numele, accentul şi cultura populaţiei locale. Localizarea insulei a transformat-o într-un nod de comunicaţii transatlantice; la începutul secolului XX, Marconi a instalat aici o staţie radio de emisie-recepţie.

Este o insulă pe care totul sugerează marea. Clădiri roşii şi albe se aliniază pe coastele ei abrupte, în timp ce în spatele lor pajişti verzi şi umede spun povestea climei aspre de pe insulă, unde sezonul de cultivare nu durează decât câteva luni. Fogo se mândreşte şi cu o reţea întinsă de trasee largi de drumeţie, care fac accesibilă tuturor sălbăticia ei nord-atlantică.

În anii 1960, insularii au respins propunerea de a fi relocaţi în Canada continentală şi au preferat să-şi păstreze identitatea culturală. Pescuitul încă joacă un rol central, dar turismul a devenit tot mai important. Există nenumărate agenţii care organizează tururi pentru observare de balene şi păsări.

POPULAŢIE

2 706 (2006).

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Musgrave Harbour sau cu hidroavionul de la St. John’s.

CÂND SĂ TE DUCI

Ideal este în perioada mai-octombrie.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Brimstone Head Folk Festival, anual, în luna august.
• Observarea balenelor din Snug Cove.
• Fogo Wireless Relay interpretation Centre – un muzeu viu al comunicaţiilor, recent renovat.
• Brimstone Head – o formaţiune geologică unică din mijlocul Atlanticului.

TREBUIE SĂ ŞTII

În perioada octombrie-ianuarie are loc partida tradiţională de vânătoare Eider Duck Hunt. Vânătorii se deplasează cu bărcile şi sunt sfătuiţi să-şi aducă propriile arme şi muniţia. Participarea la eveniment îţi va oferi şansa să spui o poveste interesantă când te va întreba cineva de unde ai raţa împăiată din camera de oaspeţi?


Booking.com

Cu vârfuri maiestuoase, întinderi nesfârşite şi aproape 10 000 km de linie de coastă stâncoasă, Newfoundland este a şaisprezecea insulă ca mărime din lume, având o suprafaţă de 109 000 km².

Este un loc captivant unde aisberguri uriaşe alunecă de-a lungul ţărmului, balene înoată în golfuri imense şi turme mari de elani pasc pe câmpuri plate şi mlăştinoase.

Apele pline de peşte din largul coastelor i-au atras mai întâi pe vikingi şi apoi pe britanici, în persoana lui John Cabot, supusul lui Henric al VH-lea; în onoarea lui a fost construit măreţul Cabot Tower, la împlinirea a 400 de ani de la debarcarea lui pe insulă în 1497.

Insula are o istorie violentă în care au avut loc frecvente conflicte, mai ales între francezi şi britanici. În 1713, francezii au renunţat la orice pretenţie asupra insulei, iar ea a devenit un avanpost al Imperiului Britanic, lipsit de legi, motiv pentru care până în 1829 populaţia indigenă beothuk a fost nimicită.

În Newfoundland se află două parcuri naţionale. Gros Morne, pe coasta vestică, a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1987 datorită geologiei complexe din zonă şi peisajului extraordinar.

Satul Trinity

Este cel mai mare parc naţional din Canada atlantică, având 1 805 km². Parcul Naţional Terra Nova, pe coasta de est a insulei, conservă relieful aspru al regiunii Bonavista Bay, unde poţi vedea cum au interacţionat uscatul, marea şi omul.

Pe insulă se găseşte şi un traseu pentru drumeţie de-a lungul laturii estice a peninsulei Avalon. Traseul East Coast are 220 km lungime, pornind din apropiere de Fort Amhurst, în St. John’s, şi se încheie la Cappahayden; încă 320 km de traseu sunt acum în amenajare.

Drumul merge de-a lungul coastei şi îi poartă pe turişti prin multe sale de pescari, pe kilometri întregi de coaste stâncoase nelocuite.

POPULAŢIE

479 105 (2006)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, dar din mai până în septembrie nu e aşa frig.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până în capitala insulei Newfoundland, St. John’s.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Pippy Park, în oraşul St. John’s, unde poţi face vizionări subacvatice.
• Farul Cape Spear, cel mai estic punct din America de Nord.
• Trinity, satul plin de culoare în care este un muzeu cu peste 2 000 de artefacte.
• Excursii cu bărci închiriate din Notre Dame Bay pentru a vedea aisberguri de aproape.
• Situl istoric – inclusiv o aşezare vikingă reconstruită.

TREBUIE SĂ ŞTII

Pentru o descriere autentică a vieţii pe Newfoundland poţi să citeşti cartea lui Annie Proulx The Shipping News, după care s-a făcut şi filmul în care a jucat Kevin Spacey.


Booking.com

Campobello şi Grand Manan sunt insulele principale ale arhipelagului Fundy, situat în colţul de sud-vest al provinciei New Brunswick, în golful Passamaquoddy. Campobello, cu 14 km lungime şi circa 5 km lăţime, se poate vizita într-o zi.

Pe insulă mişună proprietari de case de vacanţă şi excursionişti; în sud, Parcul Internaţional Roosevelt Campobello, arie protejată, se întinde pe o suprafaţă de 1 135 ha. Aici poţi vedea celebra Roosevelt Cottage, eleganta reşedinţă de vară a familiei lui Franklin D. Roosevelt, golfuri împădurite, păduri mixte, mlaştini şi şesuri inundate de maree.

Roosevelt Cottage

Grand Manan, lungă de 34 km, cu lăţime maximă de 18 km, este paradisul iubitorilor de păsări, aici fiind locul unde vara cuibăresc o mare varietate de păsări de mare. Peisajul de coastă e uimitor – stânci înalte de până la 90 m şi ape periculoase care le înconjoară.

În ciuda aspectului pitoresc pe care îl dau cele trei faruri, insula a fost locul unde au naufragiat multe nave pe vremea corăbiilor cu pânze şi a navelor comerciale cu aburi.

Populaţia passamaquoddy, locuitorii originari ai insulei, o numesc Ebaghuit, ceea ce, tradus literal, înseamnă „aşezată paralel cu uscatul“. Valurile de exploratori europeni au pus insula pe rând în stăpânirea francezilor şi ulterior a britanicilor. În 1866, o organizaţie politică din Statele Unite numită Fenian Brotherhood a încercat să cucerească insula, dar trupele războinice au fost dispersate de armata americană.

Acest incident a determinat provincia New Brunswick să se alăture celorlalte colonii britanice din America de Nord, atunci când s-a format dominionul Canada. Populaţia passamaquoddy se stabilise pe insulă înainte ca aceasta să fie descoperită de europenii care s-au stabilit aici la sfârşitul secolului XVIII, odată cu primii refugiaţi loialişti do după Războiul Revoluţionar American.

Din cauza popularităţii insulei, în iulie şi în august ai mult de aşteptat la feriboturile de maşini şi o recomandabil să obţii un loc de cazare cu ceva timp în avans.

POPULAŢIE

Campobello – 1 056 (2006); Grand Manan – 2 460 (2006)

CUM AJUNGI ACOLO

La ambele insule se poate ajunge cu feribotul de la Blacks Harbour; Campobello este conectată cu oraşul Lubec, din statul american Maine, prin podul Franklin Delano Roosevelt.

CÂND SĂ TE DUCI

Pentru păsări, primăvara, vara şi toamna; pentru drumeţii şi sporturi acvatice, de la mijlocul lui iunie până în septembrie.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Pe Campobello – Roosevelt Cottage, casa în stil colonial olandez de 34 de camere plină de obiecte memorabile, deschisă publicului de la sfârşitul lui mai până la mijlocul lui octombrie.
• Parcul internaţional Roosevelt Campobello, unde se pot face plimbări plăcute în familie.
• Pe Grand Manan – miile de papagali de mare, gâşte de mare, gării, petreli şi pescăruşi care vizitează insula; sezonul cel mai bun este primăvara sau toamna, în perioada migraţiilor, sau vara, în sezonul de cuibărire.
• Muzeul Grand Manan, care deţine cea mai mare colecţie de epave – obiecte recuperate din provinciile maritime.

TREBUIE SĂ ŞTII

În 1921, când se afla împreună cu familia în vacanţă pe Campobello, Roosevelt s-a îmbolnăvit de poliomielită, care l-a paralizat de la mijloc în jos.


Booking.com

Insula Cape Breton din Nova Scoţia are o frumuseţe naturală care face din ea unul dintre cele mai frumoase peisaje din America de Nord. Cu o suprafaţă de 10 311 km², insula este un melanj superb de ţărmuri stâncoase, pajişti line, înălţimi golaşe, păduri, munţi şi platouri.

Înălţimile Cape Breton, o prelungire a lanţului Munţilor Apalaşi şi parc naţional din 1936, domină partea nordică a insulei. Celebra şosea pitorească Cabot Trail, unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din Canada, şerpuieşte pe mai bine de 300 km prin acest frumos ţinut stâncos.

Nu poţi înţelege oamenii din insula Cape Breton fără să ştii câte ceva despre primii colonişti. Locuitorii de azi ai insulei păstrează şi acum hotărârea îndârjită a acelor pionieri – indiferent dacă strămoşii lor au fost mi’kmaq, acadieni, scoţieni, irlandezi sau loialişti negri.

Pitoreasca şosea Cabot Trail

Insula i-a modelat exact aşa cum ei s-au luptat să modeleze insula. De atunci au venit aici colonişti din lumea întreagă, şi fiecare şi-a pus amprenta asupra insulei.

Cel mai mare oraş, Sydney, are şi acum cicatricele unui trecut industrial ratat, dar imediat în apropierea lui găsim moştenirea adevărată a insulei şi spectaculoasa ei frumuseţe.

Fortăreaţa Louisbourg aminteşte limpede de puterea militară franceză de la începutul secolului XVIII, pe malul de nord al lacului Bras d’Or se aliniază case ale pionierilor, iar cel mai nordic punct al insulei, Meat Cove, îţi oferă priveliştea spectaculoasă a oceanului.

Posibilităţile de cazare pe Cape Breton sunt limitate, aşa că e recomandabil să rezervi cu mult timp înainte, şi cum transportul public este destul de prost, cel mai bine e să vii cu maşina ca să explorezi acest ţinut minunat.

POPULAŢIE

132 010 (2016)

CÂND SĂ TE DUCI

Ideal ar fi în perioada iunie-august, dar chiar şi atunci vremea este imprevizibilă. Cu toate că e mai frig, dacă te duci din septembrie până spre începutul lunii noiembrie, o să te bucuri de panorama superbă a frunzelor însângerate de toamnă.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu maşina din Nova Scoţia traversând podul rutier, sau cu avionul până la Sydney, unde există un aeroport internaţional.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Drumeţii în jurul fortului Louisbourg.
• Admirarea naturii pe lacul Ainslee.
• Un drum cu maşina pe Cabot Trail.
• Pescuit de somon pe râul Margaree.
• Cheticamp – cea mai mare comunitate acadiană din Nova Scoţia.
• Festivalul Celtic Colours, la începutul lunii octombrie, care celebrează muzica celtă.

TREBUIE SĂ ŞTII

Mult îndrăgită de inventatorul telefonului, Alexander Graham Bell, Cape Breton s-a aflat în mijlocul unei erori de comunicare, când un cuplu de englezi a făcut o rezervare online pentru Sydney, Australia, şi cei doi s-au trezit că ajung în Sydney, Canada.


Booking.com