Arhipelagul San Juan din capătul de nord-vest al Statelor Unite este împărţit în două. Insulele San Juan fac parte din statul Washington, iar un al doilea grup de insule ţine de Canada, fiind cunoscute drept Insulele Gulf. Arhipelagul este compus din peste 450 de insule, dar mai puţin de o şesime sunt locuite şi doar la câteva se poate ajunge cu feribotul public.

Iniţial, insulele au purtat nume spaniole date de exploratorul Francisco de Eliza prin anii 1790, dar în secolul XIX expediţionarii americani şi britanici au schimbat multe dintre denumirile iniţiale. Majoritatea insulelor sunt deluroase, cu văi şi şesuri plate printre înălţimi.

Pe linia de coastă există plaje nisipoase şi de pietriş, insuliţe, golfuleţe, porturi şi golfuri mari. O mare parte din litoral este semănată de arbori noduroşi din genul Arbutus, iar interiorul insulei este acoperit de regulă cu păduri de pin.

Un feribot din statul Washington printre insulele San Juan.

Cele mai mari insule sunt San Juan, Orcas (cea mai mare),Shaw şi Lopez. Insula Guemes, din apropiere, este mică şi are facilităţi limitate. Insulele sunt o destinaţie populară pentru turiştii care pot ajunge cu uşurinţă la ele din marele oraş Seattle şi sunt apreciate de cei care iubesc marea, natura virgină şi activităţile în aer liber. Principalele activităţi sunt drumeţiile, plimbările cu iahtul sau cu barca, observarea orcilor.

Dar insulele au obiective pentru tot soiul de vizitatori – muzee, galerii, buticuri şi restaurante, mai ales pe San Juan şi Orcas. Aşezânle sunt mici, dar primitoare – de exemplu, istoricul Friday Harbor de pe San Juan sau Eastsound, pe Orcas, dar şi alte numeroase sate şi cătune pline de personalitate.

Cel mai bun mijloc de a vizita Insulele San Juan ar fi hidroavionul, pentru a vedea imagini de neuitat.

POPULAŢIE

14 000 (estimare 2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Deşi insulele se laudă cu 247 de zile însorite pe an şi cu ploi puţine, iarna poate să fie foarte vântoasă şi friguroasă, aşa că ideal ar fi să te duci în perioada mai-septembrie

CUM AJUNGI ACOLO

La Lopez, Shaw, Orcas şi San Juan (de obicei în această ordine) se poate ajunge cu feribotul de la Anacortes. Şi pe insula Guemes se poate ajunge cu un feribot din Anacortes. Din Seattle poţi zbura cu un avion uşor până la San Juan.

PUNCTE DE ATRACŢIE

Observarea orcilor din Parcul Statal Lirne Klm Point, pe insula San Juan (mai-septembrie).

Panorama văzută din cel mai înalt punct al insulelor San Juan, muntele ConstJtution, pe insula Orcas – se spune că este cea mai fascinantă privelişte a canalului Puget.

Shark Reef Sanctuary, pe insula Shaw, un parc natural cu senzaţionale privelişti de pe faleze. Liniştea totală de pe insula Shaw, unde singura operaţiune comercială este susţinută de un magazin universal deţinut de călugăriţe franciscane.

TREBUIE SĂ ŞTII

Sunt câteva insule mai mici din arhipelagul San Juan al căror nume le spune propria poveste – de exemplu insula Barren (cea pustie), Cemetery (cimitirul), Justice (dreptate), Picnic, Skull (craniul). South Finger (degetul de sud) sau Wasp (viespea).


Booking.com

Dacă era un cuvânt care să dea fiori tuturor inamicilor publici din America – huligani, gangsteri şi criminali de carieră – din anii 1930 până prin anii 1960, acel cuvânt era Alcatraz.

Poreclită sugestiv Stânca, această insulă pietroasă din golful San Francisco era un loc aspru şi a devenit cea mai cunoscută închisoare federală din Statele Unite.

Înconjurată de curenţi puternici, Alcatraz era considerată o închisoare inexpugnabilă. Dintre cei 34 de deţinuţi care au participat la 14 tentative de evadare în viaţa de 29 de ani a închisorii, şapte au fost împuşcaţi, doi s-au înecat, cinci au fost daţi dispăruţi, iar ceilalţi au fost prinşi.

Doi dintre ei au reuşit să ajungă pe continent, dar au fost trimişi înapoi. Cea mai celebră tentativă de evadare, imortalizată în filmul Evadare de pe Alcatraz, s-a soldat cu dispariţia a trei deţinuţi. Ei au fost înregistraţi oficial ca „posibil înecaţi”, dar s-au făcut multe speculaţii că ar fi reuşit să scape.

Insula Alcatraz şi Golden Gate

Închisoarea federală a fost o etapă scurtă, chiar dacă faimoasă, din istoria insulei, întrucât a funcţionat doar în perioada 1934-1963. Pe la 1850, insula Alcatraz era doar locul unde se găsea un far, dar armata americană s-a apucat să fortifice zona pentru a proteja oraşul San Francisco de eventualele pericole venite dinspre apă.

În 1868, a devenit închisoare militară, ceea ce a dus la construirea unui uriaş cvartal de celule în 1912, care a fost folosit de armată până când, din motive financiare, a fost cedat guvernului.

Acum o populară atracţie printre turişti, plină de clădiri din vremea războiului civil şi cu o mulţime de animale sălbatice, insula nelocuită a apărut în multe filme. În afară de cele care aveau ca subiect viaţa din închisoare, şi alte filme au folosit ca locaţie temniţa abandonată – Point Blank, al lui Lee Marvin, The Enforcer, al lui Clint Eastwood, sau The Rock, al lui Sean Connery.

POPULAŢIE

Nelocuită.

CÂND SĂ TE DUCI

Vara, pentru vremea cea mai bună; în afara sezonului, dacă vrei să eviţi mulţimile. Nu uita să-ţi rezervi din timp o excursie în perioada sezonului.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu diverse tururi organizate din San Francisco sau cu un feribot de la Pier 33, în apropiere de Fisherman’s Wharf.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Memorabilul tur audio-video al vechii închisori; turul celulelor din Alcatraz.
• Şi mai memorabilul tur nocturn al Alcatrazului, votat „cel mai bun tur din zona golfului”.
• Diverse alte tururi tematice în care poţi vedea clădiri sau animale sălbatice de pe insulă, vechiul teren de instrucţie, acum plin de moloz şi un ideal paradis al animalelor.
• Agave Path, un traseu superb pe malul sudic al insulei.

TREBUIE SĂ ŞTII

Americanii nativi au ocupat insula în 1969. Deşi au fost evacuaţi rapid, evenimentul a marcat un pas important în campania de independenţă a indienilor.

Mica populaţie rezidentă a celei mai mari insule din golful San Francisco creşte vara cu vizitatorii care vin în stoluri spre Angel Island State Park pentru peisajele spectaculoase cu muntele Tamalpais, Marin County Headlands şi emblematica siluetă a oraşului San Francisco. Acestea se văd cel mai bine din cel mai înalt punct de pe insulă, chiar în centru – muntele Livermore, de 240 m.

Angel a avut diferite întrebuinţări de-a lungul timpului. Odinioară a fost teren de vânătoare şi pescuit pentru indienii miwok, apoi utilizată ca refugiu de exploratorul spaniol Juan Manuel de Ayala.

În secolul XIX aici erau ferme de vite şi a fost folosită intensiv de armată încă din vremea războiului civil, până când, la începutul anilor 1960, a fost desfiinţată o bază de rachete navale Nike.

Ayala Cove

La un moment dat insula era numită Fort McDowell. Sunt două faruri aici, dar poate va fi cel mai bine ţinută minte ca West Coast Ellis Island – deoarece Staţia de Imigrare Angel Island, a înregistrat între anii 1910-1940 sute de mii de imigranţi asiatici.

Nu este o destinaţie pentm călători sedentari care caută atracţii de-a gata. Sunt plaje bune pentru băi de soare, dar înotul este periculos şi nu există salvamari care să te scoată din apele repezi ale mareelor.

De aceea plimbarea pe plajă este cea mai bună ocupaţie, iar în acest scop există o mulţime de cărări pitoreşti pe malul apei.

Traseele de drumeţie şi cărările făcute cu scopul de a preveni incendiile asigură drumuri bune de plimbare pe jos sau cu bicicleta către interiorul neatins al insulei (bicicleta şi pe insulă). Vehiculele, câinii, plimbarea cu rolele, cu focul de tabără şi plimbarea nocturnă sunt interzise pe insulă.

POPULAŢIE

60 (2000).

CÂND SĂ TE DUCI

Perioada iume-septembrie este ideală pentru savurarea farmecului în aer liber de pe insula Angel.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu o barcă închiriată sau cu feribotul public de la San Francisco, Tiburon sau Vallejo. Feribotul face curse mult mai puţine din noiembrie până la mijlocul lumi mai.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Centrul pentru vizitatori şi muzeul de la Ayala Cove (fostul Hospital Cove), unde odinioară a fost loc de carantină pentru navele străine şi imigranţii suspecţi de boli infecţioase.
• Turul insulei cu Segway, ciudatul dispozitiv de transport individual.
• Turul insulei cu tramvaiul, cu durata de o oră, în care poţi vedea toate punctele de atracţie de pe insulă.
• Priveliştea spectaculoasă a golfului San Francisco şi a podului Golden Gate.

TREBUIE SĂ ŞTII

Primul lucru pe care l-au văzut soldaţii care se întorceau de pe teatrul de război din Pacific a fost pancarda luminoasă de pe insula Angel, înaltă de 20 m, pe care scria “BINE AŢI VENIT ACASĂ, BRAVO!”


Booking.com

Florida Keys reprezintă una dintre cele mai mari atracţii turistice din America. Acest arhipelag subtropical este compus din 1 700 de insule, începând din capătul de sud-est al Floridei, întinse pe un arc prelung spre sud-vest şi apoi spre vest până spre Key West, cele mai îndepărtate insule locuite, după care mai departe spre insulele nelocuite Dry Tortugas, aflate la doar 145 km de Cuba.

Key este termenul corupt de la cuvântul spaniol cayo, „insulă mică“. Ani de zile, Key West a fost cel mai mare oraş din Florida, îmbogăţit din jefuirea corăbiilor naufragiate în stâncile şi recifele din apropiere.

Acest avanpost izolat a fost şi un loc bun pentru comerţul cu Cuba, mai ales că se afla pe traseul principalei rute comerciale cu New Orleans. În cele din urmă, metodele mai bune de navigaţie au micşorat numărul naufragiilor, iar spre sfârşitul secolului XIX Key West a intrat în declin.

Mult timp, la Keys nu se putea ajunge decât pe apă. Acest lucru s-a schimbat la începutul secolului XX, când Henry Flagler a construit Overseas Railway prelungind şoseaua Florida East Coast Railway până la Key West folosindu-se de nişte piloni acvatici.

Ohio Key, vedere aeriană

În 1935, uraganul care a avut loc de Ziua Muncii, când rafalele de vânt au atins 320 km/h, a avariat şoseaua. Benzile distruse nu au mai fost reconstruite, dar autostrada Overseas (o extensie a US Highway 1) a devenit principala rută de transport de la Miami la Key West. Acest drum, care are în general două benzi, este alcătuit dintr-o serie de poduri care fac legătura între insulele arhipelagului.

Florida Keys sunt cunoscute pentru floră şi faună – sunt multe plante şi animale endemice, printre care cerbul Key şi crocodilul american. Există multe specii de delfin în apele calde din jurul insulelor şi tot aici trăieşte şi lamantinul (vaca de mare), specie ameninţată cu dispariţia. Limeta de Key nu este o specie endemică, a fost naturalizată din New Mexico.

Dar insulele Keys au ceva numai al lor, anume celebra plăcintă de limete. Fiecare insulă are propria personalitate, dar toate au în comun un stil de viaţă retras. Key West este cea mai populară printre turişti şi de aici poţi aranja croaziere sau plimbări cu barca în care poţi admira frumuseţea locurilor.

Pe insulă există şi un Oraş Vechi, cu o fermecătoare arhitectură colonială, baruri, cafenele, restaurante şi magazine pe străzi străjuite de palmieri – nu rata Key West Botanical Forest and Garden.

POPULAŢIE

79 535 (2000)

CÂND SĂ TE DUCI

Noiembrie-mai.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la aeroportul Key West sau Marathon, ori cu maşina pe pitoreasca Overseas Highway.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Melci copţi şi plăcintă de limete Keys.
• Încântătorul motel din Key West, cu verande de jur împrejur.
• Ospitalitatea tropicală a localului Margaritaville, deţinut de Jimmy Buffet, situat pe Duval Street, în Key West – un bar retras unde se servesc mâncăruri şi băuturi locale pe fondul muzicii live.
• Relaxează-te pe una dintre fabuloasele plaje, pescuieşte, ia o cină romantică la malul mării, înoată cu delfini, caută să vezi lamantini.
• Casa şi muzeul Ernest Hemingway – în Oraşul Vechi; aici celebrul autor a trăit şi a scris zece ani. Încearcă să retrăieşti stilul lui de viaţă – după ce vizitezi casa, fă o baie într-unul dintre ochiurile lui preferate de apă.
• Pride-Fest – acest festival, care durează o săptămână, are loc la începutul lunii iunie şi celebrează comunitatea homosexuală din Key West.

TREBUIE SĂ ŞTII

Key West este destinaţie de vacanţă pentru homosexuali.


Booking.com

Acest lanţ de insule se află în largul coastelor Californiei de Sud. Oficial ele se numesc Channel Island of South California, dar de multe ori ele sunt numite Insulele Santa Barbara.

Într-adevăr, cea mai mică insulă din grup se numeşte Santa Barbara; spre deosebire de metropola cu acelaşi nume de pe continent, este nelocuită.

De la nord la sud, sunt insulele San Miguel, Santa Cruz, Santa Roşa, Anacapa, Santa Barbara, Santa Catalina, San Nicholas şi San Clemente. Ele sunt împărţite în două grupuri de câte patru insule – Northern Channel şi Southern Channel. Arhipelagul are o lungime de 258 km şi o suprafaţă de 895 km².

Singura insulă care are o populaţie mai importantă este Santa Catalina, dezvoltată în mare parte de moştenitorul imperiului de gumă de mestecat William Wrigley II, în anii 1920.

Aici se află oraşul-staţiune Avalon şi micul orăşel Two Harbours. În jur de un milion de vizitatori sunt atraşi anual de sălbăticia plină de salvie, cactuşi şi stejari, de splendidul mediu marin, dar şi de confortul plăcut al staţiunii.

Catalina island Museum

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Channel Islands s-au aflat sub controlul armatei, iar marina militară americană încă are aici o prezenţă semnificativă. În 1980, cinci dintre insule (San Miguel, Santa Cruz, Santa Roşa, Anacapa şi Santa Barbara) au fost incluse în Parcul Naţional Channel Islands.

În plus, şase mile marine din apele insulelor San Miguel, Santa Cruz, Anacapa şi Santa Barbara sunt protejate ca Channel Islands Marine Sanctuary.

Parcul naţional îşi propune să refacă şi să întreţină o biosferă incredibil de bogată şi de variată. Cel mult 250 000 de persoane pe an pot vizita rezervaţia, pentru a proteja ecologia fragilă a parcului.

Poate fi destul de dificil de ajuns aici – singurele variante sunt cu barca sau cu un avion uşor -, dar merită cu siguranţă, pentru că aici poţi vedea cum era odinioară coasta californiană.

POPULAŢIE

4 000 (estimare 2007)

CÂND SĂ TE DUCI

Insulele beneficiază de un climat mediteraneean care asigură confortul vizitatorului pe tot parcursul anului.

CUM AJUNGI ACOLO

La Santa Catalina poţi ajunge cu elicopterul sau cu fenbotul din diverse puncte din comitatele Orange şi Los Angeles.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Spectaculosul Art Deco Casino din Avalon, cu o uriaşă sală circulară de dans şi un palat de distracţii construit în 1929.
• Catalina island Museum (în interiorul cazinoului), cu peste 100 000 de piese, inclusiv artefacte ale americanilor nativi, vase de ceramică şi mozaicuri făcute pe insulă.
• Turma de bizoni de pe Catalina, urmaşii animalelor aduse aici în 1925 pentru a apărea în filmul mut care s-a făcut după romanul lui Zane Grey The Vanishing American.
• Wrigley Memorial şi grădina botanică, deasupra canionului Avalon, pe Catalina. În care se găsesc plante din deşerturile lumii, inclusiv opt specii de plante endemice de pe insulă.

TREBUIE SĂ ŞTII

La începutul anilor 1940, Marilyn Monroe a locuit pe insula Santa Catalina cu primul soţ, James Dougherty, ofiţer în marina comercială.


Booking.com

Insula-barieră se află la 5 km de gura golfului Mobile, din golful Mexic, şi face parte din comitatul Mobile, Alabama. Cu o suprafaţă de 16 km², insula Dauphin are 22,5 km lungime şi 2,8 km lăţime în punctul cel mai larg. Capătul estic este dezvoltat, în timp ce „coada” vestică este nelocuită.

Insula a fost botezată cu numele moştenitorului tronului francez, în cazul nostru strănepotul Regelui Soare, Ludovic al XlV-lea, iar acum aminteşte de influenţa galică în aceste locuri. Dauphin a fost ani de zile capitala teritoriilor franceze Louisiana.

Primul vizitator european a fost exploratorul spaniol Alonzo Pineda, în 1517. Francezii au ajuns în 1699. În 1711 făceau raiduri piraţii. Britanicii au capturat insula în 1766, dar în 1780 au pierdut-o în favoarea spaniolilor. Americanii au venit în 1813 şi au construit Fort Gaines, ocupat de trupele confederate în 1861.

Hangare pentru bărci pe ţărmul insulei

În 1864, insula a fost cucerită de Uniune după bătălia de la Mobile Bay, când amiralul David Farragut a devenit celebru cu ordinul: „La naiba cu torpilele! Cu toată viteza înainte!”, după ce USS Tecumseh a fost scufundat de o torpilă (pe atunci o mină marină).

Azi, oraşul omonim este o populară staţiune estivală care oferă activităţi liniştite de recreere – plaje, terenuri de golf, parcuri, plimbări pe apă şi sporturi acvatice. Totuşi, celebritatea ei este adusă de ornitologie – insula a fost desemnată rezervaţie de păsări, cu 340 de specii înregistrate.

Aici se pot vedea migraţiile de primăvară şi toamnă din peninsula Yucatan şi America de Sud, pentru că insula este de multe ori primul popas pentru mii de păsări epuizate de zbor.

Devastatorul uragan Katrina a distrus o treime dintre construcţiile de pe insulă în 2005.

POPULAŢIE

1 238 (2013)

CÂND SĂ TE DUCI

În toiul verii, pentru atracţiile estivale ale insulei, în alte anotimpuri pentru păsări. Accesul poate fi uneori restricţionat în sezonul uraganelor (iunie-noiembrie).

CUM AJUNGI ACOLO

Pe podul înalt care a înlocuit vechiul pod distrus de uraganul Frederic în 1979. Există şi un feribot din Fort Morgan.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Fort Gaines, o construcţie fortificată extrem de bine păstrată, începută în 1853 şi finalizată în 1898. Se fac tururi regulate şi reconstituiri ale unor episoade istorice.
• Audubon Bird Sanctuary, principalul habitat marin protejat al insulei.
• Estuarium şi acvariul public de la Dauphin island Sea Lab, un centru muzeal unde sunt reprezentate principalele habitate de pe coasta Alabamei.
• Biserica St. Agnes, una dintre cele mai vechi din Alabama, reconstruită în 1740, după ce fusese distrusă de uragan.

TREBUIE SĂ ŞTII

Francezii au numit iniţial acest loc “Insula Masacrului”, pentru că au găsit un sinistru morman de oseminte umane – de fapt, scoase din morminte de forţa uraganului.


Booking.com

Insulele Sea sunt de fapt un lanţ de insule-barieră întins de-a lungul coastelor statelor Carolina de Sud, Georgia şi Florida. Ele au fost colonizate de misionarii spanioli care căutau să salveze sufletele indienilor nativi, dar ambele grupuri de colonişti au fost respinse violent pe la mijlocul secolului XVIII.

Insulele au jucat un rol şi în Revoluţia Americană, iar în timpul războiului civil au devenit paradisul sclavilor fugari; de atunci multe dintre ele şi-au început dezvoltarea ca staţiuni turistice.

Partea de mijloc a insulelor Georgiei este cunoscută ca Golden Isles (Insulele de Aur), şi aici se găsesc insulele St. Simons, Sea, Jekyll şi Little St. Simons. De prin 1870, toate acestea, mai puţin Little St. Simons, au fost staţiuni cu pretenţii, frecventate de cele mai bogate familii americane.

Cea mai mare dintre ele este St. Simons (populaţie 13 400). Printre membrii comunităţii locale permanente se numără şi mulţi pensionari înstăriţi; vara apar rezidenţi sezonieri şi turişti.

Sea Island este o staţiune exclusivistă, înfiinţată la sfârşitul anilor 1920. Atunci a fost abandonat numele de Long Island şi s-au construit un hotel somptuos şi un teren de golf. Acestea au atras imediat o bună parte dintre cei mai bogaţi industriaşi americani.

Vila nelocuită Plum Orchard, pe Cumberland Island

Insula este proprietate privată, comunitate privilegiată rezervată proprietarilor de case, membrilor de club şi oaspeţilor de la hotel.

Jekyll Island (populaţie 900) are câteva clădiri interesante de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, care au înscris-o în patrimoniul naţional, dar este şi un paradis al vieţii sălbatice.

Prin mlaştini poţi vedea o mulţime de mamifere şi reptile.

La polul opus se află insula Little St. Simons, practic neschimbată din 1760, când a fost cumpărată de la regele George al III-lea. Este cea mai îndepărtată dintre Golden Isles, un paradis sălbatic şi nelocuit, de 4 047 ha. Nu se permite accesul deodată decât pentru maximum treizeci de turişti, care trebuie să plătească o sumă frumuşică pentru a explora această insulă unică.

POPULAŢIE

70 000 (2000).

CÂND SĂ TE DUCI

Climatul temperat este favorabil vizitării tot timpul anului

CUM AJUNGI ACOLO

Există şosele de acces către toate insulele tn afară de Little St. Simons. unde nu se poate ajunge decât pe apă

PUNCTE DE ATRACŢIE

Fort Fredenca National Monument – vestigiile fortului şi ale aşezării întemeiate de generalul britanic James Ogelthorpe în 1748 pe insula St. Simons.

Farul St. Simons island, încă funcţionalm, dar şi muzeu patronat de Coastal Georgia Historical Society.

O excursie de pe Jekyll Island până la insula nepopulată Cumberland.

TREBUIE SĂ ŞTII

Înainte să abandoneze Biserica Anglicană, John Wesley, fondatorul Bisericii Metodiste, a fost misionar in Golden Isles, împreună cu fratele său Charles.


Booking.com

Toată lumea ştie că Rhode Island, de fapt statul Rhode Island şi Providence Plantations – este cel mai mic stat american. Dar nu toată lumea ştie că statul şi insula care-i dă numele nu sunt acelaşi lucru.

Rhode Island face parte din statul american cu cel mai lung nume şi neoficial este numită insula Aquidneck, pentru a o distinge de statul propriu-zis.

Ce putem spune despre insula Aquidneck/Rhode? Este cea mai mare din golful Narragansett, iar ţărmul ei sudic este scăldat de apele Oceanului Atlantic. Suprafaţa acestei insule bine dezvoltate este de 117 km² şi este legată de partea continentală prin trei poduri.

Newport Brigde pleacă spre Jamestown, pe insula Conanicut, aflată în apropiere, şi de aici spre continent, pe malul vestic al golfului. Mount Hope Bridge, din Portsmouth, face legătura cu latura nordică a insulei, la Bristol.

Vile de-a lungul coastei Cliff Walk, în Newport

În aceeaşi zonă se află şi Sakonnet River Bridge, care traversează un canal îngust cu apă sărată până la Tiverton. Stone Bridge, în apropiere, a fost distrus de uraganul Carol în 1954. Insula este împărţită în trei municipalităţi – Newport, Middleton şi Portsmouth.

Populaţia insulei s-a redus la o cincime în cei zece ani de când marina militară americană şi-a reorganizat o bază importantă la Newport, în 1973, dar acum este din nou în creştere şi jumătate din suprafaţa regiunii este construită, cererea de locuinţe fund tot mai mare.

Totuşi, zone mlăştinoase şi păduri încă acoperă o treime din suprafaţa insulei, iar organizaţiile de protecţie a mediului sunt foarte active şi încearcă să menţină această situaţie.

Principala sursă de venit, în afară de baza navală, este turismul. Golful Narragansett este un magnet pentru vizitatori, care vin pe insulă în special pentru plaje şi litoral – şi activităţi specifice, precum plimbări cu iahtul, caiacul, ambarcaţiunile cu pânze, pentru scufundări sau pescuit.

POPULAŢIE

1 055 000 (2014)

CÂND SĂ TE DUCI

Septembrie şi octombrie pentru spectacolul frunzelor de toamnă – localnicii organizează chiar circuite pentru admirarea peisajului autumnal.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu maşina, pe pod. Nu există curse regulate până la Newport State Airport.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Newport Cliff walk, traseu care porneşte de la Easton’s Beach şi ajunge la Bailey’s Beach – minunate privelişti ale oceanului.
• Fort Adams State Park – iubitorii de muzică ştiu că aici se ţin festivalurile de muzică folk şi jazz din Newport.
• Uimitoarele decoraţiuni din plante de la Green Animals Topiary Gardens, din Portsmouth.
• Rezervaţia Sachuest Point US Fish & Wildlife din Middleton.
• Degustări de vinuri la Newport Vineyards, în Middleton, sau la Greenvale Vineyards, în Portsmouth.

TREBUIE SĂ ŞTII

Jocul de polo a intrat de mult timp în tradiţia locală şi încă poţi asista la partide în Glen, Portsmouth.


Booking.com

Exploratorul englez Bartholomew Gosnold a fost şi aici – a pus pe hartă insula Nantucket în 1602, după ce a trecut pe lângă ea cu corabia lui din Dartmouth, Concord. Această insulă din Massachussets, din largul coastelor Cape Code, este supranumită Doamna Verde (fiindcă plouă frecvent).

Nantucket a fost colonizată de englezi de prin 1660 şi avea să devină cel mai mare port de baleniere. Prin secolul XIX, industria a intrat în declin, la fel şi comunitatea, iar acest proces de decădere a fost accelerat de un incendiu puternic din 1846, alimentat de uleiul de balenă, care a distrus oraşul aproape în totalitate.

Episodul s-a dovedit în cele din urmă salvarea insulei, pentru că o sută de ani de izolare şi stagnare însemnaseră foarte puţine schimbări pe Nantucket din epoca războiului civil.

Case şi bărci în portul Nantucket

După al Doilea Război Mondial, dezvoltatorii care au ajuns aici şi-au dat seama că acele clădiri din perioada antebelică sunt un bun de preţ al insulei, care merită să fie pus în valoare, şi nu le-au distrus pentru construcţii moderne.

De atunci această politică a fost respectată prin supraveghere strictă; ca rezultat, există puţine construcţii de prost gust în această staţiune estivală cu pretenţii. Nantucket Historical Association întreţine şase proprietăţi splendide, patrimoniu valoros al insulei; dintre acestea amintim cea mai veche casă de pe insulă, Old Gaol (construită în 1686), şi casa Quaker Meeting, construită în 1838 ca loc de întâlnire pentru cei mai influenţi credincioşi de pe insulă.

Insula are o suprafaţă de numai 124 km². Principala localitate se numeşte tot Nantucket şi se află la capătul vestic al portului. Alte localităţi importante sunt Madaket, Miacomet, Polpis, Siasconset, Surfside şi Wauwinet.

Mare parte din ţărmul nord-estic oferă posibilitatea unei vacanţe oarecum idilice, cu plaje retrase printre case tradiţionale din New England, care aproape că au devenit parte integrantă a visului american (varianta estivală).

Presiunile inexorabile ale comerţului au făcut mai dificilă descoperirea acestor plăceri simple, dar la Nantucket găseşti multe.

POPULAŢIE

10 399 (2013)

CÂND SĂ TE DUCI

Cele mai multe puncte de atracţie sunt deschise doar în iume-octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu unul dintre cele trei feriboturi de pe continent sau cu o cursă aeriană până la Nantucket Memorial Airport.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Oraşul istoric Nantucket şi portul, pentru atmosfera demult dispărutului stil de viaţă New England.
• Noul Whaling Museum, patronat de Nantucket Historical Association.
• Croaziere pentru observarea focilor, din portul Nantucket până la îndepărtatele insule Tuckernuck şi Muskeget.
• Nantucket Life Saving Museum, un tribut fascinant adus vechilor islandezi care au salvat nenumărate vieţi din apele periculoase din jurul insulei.
• Plajele – o mulţime, nisipoase şi curate.

TREBUIE SĂ ŞTII

Un acronim pentru insulele Nantucket şi vecina ei, Martha’s Vineyard, este BVOB (Bring Your Own Booze, „adu-ţi băutura de acasă”). Aici nu se vinde nici un fel de alcool!


Booking.com

Puţine locuri din Statele Unite au în nume un apostrof al genitivului posesiv, iar asta spune ceva despre caracterul exclusivist al insulei Martha’s Vineyard.

La sfârşitul secolului XIX, US Board of Geographical Names a stabilit renunţarea la apostrof, dar consiliul a revenit asupra deciziei după numeroase intervenţii. Această insulă prosperă din largul coastelor Cape Code din Massachussetts este o aglomerată colonie estivală în care locuitorilor permanenţi li se adaugă şi cei 100 000 de proprietari de case de vacanţă şi miile de vizitatori obişnuiţi care sosesc zilnic.

Insula a fost botezată de exploratorul englez Bartholomew Gosnold (pe a cărei fiică o chema Martha), care a sosit aici în 1602 şi a descoperit insula triunghiulară, lungă de circa 33 km. În secolul XIX era un centru prosper al vânătorilor de balene, dar, după ce acea activitate a intrat în declin, a devenit staţiune turistică, în special pentru turişti bogaţi; şi azi este un magnet pentru oameni bogaţi şi celebri.

Există şase comune: Tisbury, cu satul principal Vineyard Haven şi peninsula West Chop, Edgartown, unde se află vechiul port al balenierelor, Oak Bluffs, cu faimoasele lui cabane „de turtă dulce”, agrara West Tisbury, rurala Chilmark, cu terenul ei deluros şi satul pescăresc Menemsha, şi Aquinnah, casa tribului indigen Wairipanoag şi spectaculoasa Gay Cliffs.

Istoria coexistenţei paşnice cu tribul Wampanoag a clădit faima de toleranţă a insulei; de multă vreme elita afro-americană simte că poate să-şi petreacă vara aici, mai ales în regiunea Oak Bluffs. Există şi multe familii bogate de evrei care şi-au făcut casă aici, după ce li s-a interzis acest lucru pe insula Nantucket, din apropiere, în vremuri mai şovine.

Spre deosebire de Nantucket, dezvoltarea rapidă a insulei Marthas Vineyard nu a fost prea bine controlată şi anumite părţi ale insulei suferă vizual din cauza acestei dezvoltări nesupravegheate.

POPULAŢIE

15 000 (estimare 2010)

CÂND SĂ TE DUCI

Pentru o experienţă completă, ideal ar fi în perioada iunie-august; în extrasezon, dacă vrei să eviţi aglomeraţia şi să savurezi frumuseţile insulei după voia inimii.

CUM AJUNGI ACOLO

Există curse regulate de feribot din porturile de pe continent – Woods Hole, Falmouth, New Bedford, Hyannis şi Quonset Point (Rhode Island). În sezon apar şi curse aeriene.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Călătoria cu feribotul On Time până la insula Chappaquiddick, din apropiere, locul unde în 1969 s-a întâmplat nefericitul accident al senatorului Edward Kennedy, când a plonjat cu maşina de pe Dike Bridge, iar pasagera Iul, Mary Jo Kopechne, şi-a pierdut viaţa.
• Cel mai vechi carusel american funcţional Flying Horses Carousel, de la Oak Bluffs, construit în 1876 şiadus în acest loc în 1886 – intrat acum în patrimoniul naţjonal.
• Felix Neck Wildllfe Sanctuary din Edgartown, mal ales pentru iubitorii de păsări.
• Marine Rallway din portul Vineyard Haven, un şantier naval traditional.

TREBUIE SĂ ŞTII

Dacă vrei să înoţi în apele acestea… Steven Spielberg a filmat aici Fălci, în 1975.


Booking.com