isla-de-malpelo

Isla de Malpelo

Cam la 500 km în largul coastelor pacifice ale Columbiei se ridică din apă o uriaşă stâncă goală, cu maluri abrupte. Insula Malpelo are un aer cam sinistru, poate din cauza faptului că este vârful unui munte submarin gigantic care se înalţă de la 4 000 m de pe fundul oceanului.

Cu 376 m deasupra nivelului apei, insula e destul de înaltă pentru a-şi crea propriul sistem climatic şi adesea este învăluită de nori, oricât ar fi de senin cerul. La prima vedere, insula pare doar o stâncă golaşă, fără vegetaţie, dar depozitele de guano au făcut să fie colonizată de alge, licheni, muşchi, ceva tufişuri şi ferigi.

Totuşi, nu atât insula îi atrage pe vizitatori, cât apele din jurul ei. Este unul dintre cele mai apreciate locuri pentru scufundări din lume, datorită pereţilor subacvatici abrupţi şi peşterilor de o frumuseţe deosebită, precum şi vizibilităţii uimitoare.

Curenţi oceanici puternici, calzi şi reci, interacţionaeză şi creează un habitat unic pentru o varietate uriaşă de animale marine aflate pe diverse trepte ale lanţului trofic. În aceste ape adânci şi nepoluate trăiesc o mulţime de prădători mari şi peşti oceanici.

Aici au fost înregistrate bancuri de peste 200 de rechini-ciocan, peste o mie de rechini de mătase, rechini-balenă şi ton, precum şi multe exemplare ale unei specii recent descoperite de rechin de apă adâncă.

isla-de-malpelo-rechini-ciocan

Un grup de rechini-ciocan

Rezervaţia Naturală Malpelo a fost înfiinţată pentru a proteja flora şi fauna atât de bogate şi acoperă o arie cu raza de şase mile marine de jur împrejurul insulei. În 2006, Malpelo a fost înscrisă şi în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Falezele abrupte de granit plonjează în adâncul apelor, iar de pe una dintre ele, numită Altarul Fecioarei, poţi vedea nenumărate murene, snaperi, epinefeli, delfini şi diavoli de mare. În capătul de nord al insulei este un grup de trei vârfuri, „Cei Trei Muşchetari”, care se ridică din mijlocul mării.

Aici sunt o mulţime de tuneluri subacvatice, caverne şi catedrale pline de homari, epinefeli, barbuni, peştişori argintii şi rechini de recif cu aripioară albă. În zona La Gringa, un perete drept de granit, scufundătorii pot vedea sute de rechini-ciocan femelă înotând în curenţii puternici.

Acest vast pan marin, cea mai mare zonă din Pacificul est-tropical în care pescuitul este interzis, oferă un habitat de o importanţă extraordinară pentru specii marine ameninţate cu dispariţia.

POPULAŢIE

Nelocuită

CÂND SĂ TE DUCI

Decembrie-mai: vânturile din nord aduc ape reci şi calme şi cer semn. Mai-noiembrie: contracurentul ecuatorial aduce ploaie şi ape mai calde, bogate în plancton.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la Bogota, şi de acolo la Buenaventura. Acolo se organizează excursii de opt zile.

PUNCTE DE ATRACŢIE

Scufundările – este unul dintre cele mai bune locuri de diving din lume datorită apelor limpezi, versanţilor subacvatici abrupţi, cavernelor şi tunelurilor din ei.

TREBUIE SĂ ŞTII

Trebuie să ai permis de scufundare în ape deschise, plus un permis eliberat de Ministerul Ecologiei din Columbia pentru un tur organizat.


Booking.com


islas-rosario

Islas Rosario

Cele 23 de insule şi insuliţe ale Parcului Naţional Rosario sunt nişte copii, geologic vorbind; au 5 000 de ani şi s-au format prin scăderea nivelului mării, care a dat la iveală suprafeţe întregi de recife de corali, colonizate treptat de mangrove şi diverse alte plante.

În final, insulele şi-au format trei ecosisteme distincte – lagune de coastă, mangrovele care le înconjoară şi pădurea tropicală foarte uscată din interior. Pe Isla Grande poţi merge pe o cărare unde ţi se explică interdependenţa sistemelor şi importanţa lor pentru reproducerea sutelor de specii marine şi aviare pe care le vezi peste tot în jurul tău.

Parcul naţional protejează şi apele în care se găseşte unul dintre cele mai importante recife de corali din Caraibe. Divingul, snorkelingul şi înotul sunt încurajate, dar cele mai frumoase zone submarine se vizitează cu ghid, pentru a minimiza riscul de a avea contact fizic cu spectaculoasele evantaie şi degete de coral care unduiesc uşor în adierea curenţilor.

islas-rosario-ponton

Un ponton de lemn se întinde în superbele ape caraibiene.

O să vezi ţestoase gigant, delfini, cai de mare şi, din când în când, rechini, iar prin ierburile marine, micul crevete se ascunde de crabii împlătoşaţi, iar peştişorii ţâşnesc din spatele frunzelor translucide ca să intre în cea mai apropiată crăpătură din corali, unde sunt în siguranţă. Un Oceanarium cu ape deschise le oferă şansa nescufundătorilor să vadă circa 1 300 de specii de plante şi animale specifice.

Cea mai curioasă trăsătură a Parcului Naţional Rosario este proximitatea de Cartagena – 40 km. E un miracol cum arhipelagul a rămas atât de sănătos şi de bogat, fiind aproape de un mare port, oraş şi centru industrial, şi cliiar mai aproape de liniile de transport comerciale.

Nici nu ţi-ai da seama ce este aici, decât doar poate după mulţimea de excursionişti care altfel nu ar avea posibilitatea să viziteze un parc naţional.

POPULAŢIE

Nelocuite.

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un taxi acvatic de la Muelle de la Bodeguita, chiar vizavi de Walled City, El Centro, Cartagena.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Pădurile de mangrove – cinci dintre cele şapte specii de mangrove americane de Atlantic se găsesc în parcul naţional.
  • Specii rare de arbori din pădurea tropicală uscată, unele specii, cum ar fi Matarraton sau Totumo, au proprietăţi medicinale; toate aceste specii îşi pierd frunzele vara, ca să conserve apa.
  • Păsări migratoare, precum tanga sau raţa baraquette, sau rezidente, precum uliul, porumbelul încoronat şi peruşi în culori ţipătoare.
  • Fortificaţiile spaniole din secolul XVII de pe Boca Chica, construite în vederea apărării portului din Cartagena de piraţi şi corsari. Acum poţi vedea de aici plaje frumoase, cu restaurante şi baruri la malul mării.

TREBUIE SĂ ŞTII

 

Dacă vrei să vizitezi şi/sau să campezi pe una dintre insuliţele din parcul naţional, trebuie să obţii autorizaţie de la administraţia parcului.


Booking.com


san-andres-si-providencia

Insulele San Andres şi Providencia

La numai 220 km de coasta nicaraguană, San Andres şi Providencia sunt cele mai importante insule ale unui arhipelag de insuliţe risipite în Caraibe, care aparţin Columbiei, aflată la 775 km sud-vest.

Providencia a fost numită astfel de primii ei colonişti, puritanii englezi care în 1627 s-au rupt de contemporanii din Massachussetts, SUA, plecând în căutarea unui loc mai cald unde să-şi practice religia.

După ce au sosit aici, s-au apucat de sclavie şi apoi de piraterie, iar din 1670 până în 1689 insula a devenit cartierul general pentru Henry Morgan, până când spaniolii au recâştigat controlul asupra ei şi şi-a pierdut interesul. Acum, descendenţii foştilor sclavi şi ai europenilor vorbesc propria lor engleză creolă şi încă pescuiesc şi fac agricultură pe o insulă abia atinsă de turism.

Casă de lemn, cu balcon, în stilul caribian specific insulei

Binecuvântată de o mulţime de cursuri de apă dulce care curg pe cei trei munţi din mijlocul său, insula este un eco-paradis fertil care face parte dintr-o rezervaţie a biosferei în care sunt incluse majoritatea insulelor şi apele în şapte nuanţe de albastru şi turcoaz.

San Andres este o insulă de coral, nu vulcanică, precum Providencia, şi este mai mare şi mult mai dezvoltată. Este locul unde tinerii dinamici vin în excursie, iar atmosfera de „vacanţă de primăvară” este continuă şi contagioasă.

În intervalele dintre paradele strălucitoare, lumea îşi perfecţionează stilul de înot sau de diving în cele 50 de locuri potrivite din jurul celor două insule, aflate pe o suprafaţă de 5 000 km2 de recife de mică adâncime, unde sunt epave, peşteri, tuneluri, ziduri, locuri supraetajate şi pentru scufundări nocturne.

Izolarea a permis înmulţirea unor corali de dimensiuni uluitoare – evantai, deget, creier – printre care săgetează bancuri de peşti de dimensiuni proporţionale.

POPULAŢIE

106 000 (2007) (San Andres, 100 000, Providencia, 6 000).

CÂND SĂ TE DUCI

August-mai. Fiecare cuplu ar trebui să-şi petreacă o noapte cu lună plină pe plaja Manchineel, de pe Providencia – e cea mai romantică, mai tăcută şi mai dionisiacă petrecere. Sau du-te în noiembrie pe San Andres, pentru festivalul Reina del Coco.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Bogota, Cartagena, Ciudad de Panama etc. până pe San Andres, la Providencia, cu micul avion care face două zboruri pe zi din San Andres. Cu vaporul de la Cartagena sau Ciudad de Panama până pe San Andres, cu taxiul acvatic de acolo la Providencia.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Johnny Cay, chiar în largul coastelor oraşului San Andres (în permanenţă este un taxi acvatic care aşteaptă clienţii pe plajă), unde poţi să sorbi un coco loco într-unul dintre barurile de pe mal, uitându-te la tinerii zvelţi care se distrează în valurile perfecte.
  • Să mănânci deliciosul crab din zonă – spre deosebire de alte insule, este vorba despre un crab mare şi negru de uscat; o să-i vezi peste tot, căci îşi au vizuina pe mal.
  • Să te joci de-a Robinson Crusoe pe Haynes Cay care are exact atâtea facilităţi (mâncare şi băutură) cât să îţi permiţi să te joci.
  • Morgan’s Cave, pe Providencia -o peşteră spectaculoasă, în care ai putea găsi comoara piraţilor…

TREBUIE SĂ ŞTII

Pe Providencia îţi faci cel mai uşor prieteni pe bărcile care îi duc pe turişti la scufundări.


Booking.com