În Oceanul Pacific, la circa 965 km în largul coastelor Ecuadorului, se află Insulele Galapagos. Numele vine din spaniolul galapago, „şa“, după forma carapacei ţestoaselor gigant descoperite pe insulă. Acest arhipelag vulcanic este alcătuit din 13 insule principale, şase insule mai mici şi 107 insuliţe sau stânci.

Cea mai veche insulă se pare că s-a format cu circa 5-10 milioane de ani în urmă. Cele mai tinere, Isabela şi Fernandina, sunt încă în formare. În 2005, un nor de cenuşă şi vapori de apă s-a ridicat la 7 km deasupra insulei Fernandina şi râuri de lavă s-au scurs în ocean de pe versanţii vulcanului ei.

Insulele au intrat în istoria ştiinţei pe 15 septembrie 1835, când nava de cercetare HMS Beagle, al cărei căpitan era Robert Fitzroy, trebuia să cartografieze apele navigabile din jurul insulelor.

Căpitanul şi tânărul naturalist Charles Darwin au petrecut o lună pe insulă şi au făcut un studiu geologic şi biologic pentru patru dintre insule, înainte de a-şi continua expediţia în jurul lumii.

Darwin a observat că cintezele diferă de la insulă la insulă, iar guvernatorul închisorii de pe insula Charles i-a spus că şi ţestoasele prezintă mici diferenţe, în funcţie de insula pe care trăiesc.

Aceste observaţii au fost fundamentale pentru dezvoltarea teoriei lui Darwin referitoare la selecţia naturală, prezentate în Originea speciilor.

Azi, vizitatorii sosesc cu miile pe insule, să vadă aceleaşi specii pe care Darwin le-a înregistrat, multe dintre ele endemice. Printre acestea, iguane de uscat şi ţestoase gigant, corbi de mare cu picioare roşii şi cu picioare albastre, albatroşi, cormorani nezburători, flamingi de Galapagos, superbe fregate, pinguini de Galapagos şi cinteze ale lui Darwin.

Iguane marine roşii pe insula Espanola din Galapagos

Insulele au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO; chiar şi apele din jurul lor au fost desemnate rezervaţie marină, pentru protejarea animalelor – lei de mare de Galapagos, vidre şi iguane marine.

Cea mai mare ameninţare cu care se confruntă insulele este creşterea rapidă a populaţiei. Numărul uriaş de turişti este şi el o problemă şi ar putea distruge exact insulele şi animalele pe care ei vin să le vadă.

Guvernul restricţionează azi accesul turiştilor, iar grupurile organizate nu pot pătrunde în parc decât cu ghid autorizat de conducerea parcului.

POPULAŢIE

25 000 (2010)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Quito sau Guayaquil până la insula San Cristobal sau Baltra.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Punta Suarez, pe insula Espariola -o să vezi iguane marine, şopârle de lavă Espanola, mierle Hood, pescăruşi cu coadă stufoasă, corbi de mare cu picioare albastre, corbi de mare Nazca, şoimi de Galapagos, tot felul de cinteze şi albatrosul de Galapagos.
• Punta Espinosa, pe Fernandina – o fâşie îngustă de pământ unde se adună sute de iguane marine pe stâncile negre de lavă. Celebrul cormoran nezburător poate fi văzut şi el pe această insulă, ca şi pinguini de Galapagos, pelicani şi lei de mare.
• North Seymour – un loc extraordinar pentru cuibăritul păsărilor, unde trăiesc o mare colonie de corbi de mare cu picioare albastre şi magnifice fregate.

TREBUIE SĂ ŞTII

Vizitatorii insulei sunt obligatoriu însoţiţi de un ghid autorizat.


Booking.com