La numai 1 600 km sud-est de Miami, autostrăzile, zgârie-norii, mallurile şi parcările Statelor Unite se ciocnesc cu patru secole de cultură spaniolă colonială. Puerto Rico pare genul cel mai neplăcut de alianţă forţată. A devenit americană în 1898, după războiul hispano-american, şi te-ai fi gândit că un secol ar fi suficient ca două culturi complet diferite să se armonizeze.

Nu s-a întâmplat aşa, nici măcar în San Juan, deşi portoricanii sunt cetăţeni americani. Când explorezi interiorul muntos al insulei, ai senzaţia că infrastructura de drumuri şi facilităţile sunt absolut nelalocul lor, ca o piesă lucioasă de crom pusă în mijlocul unui serviciu vechi de porţelan elegant.

Ceea ce Puerto Rico a oferit cu atâta succes New Yorkului şi altor oraşe americane nu a primit şi înapoi. Toate frumuseţile insulei se datorează trecutului său colonial, originilor taino (amerindiene) şi prezentului caraibian.

Case pline de culoare înşirate pe strada Recinto Sur, în vechiul San Juan

Cea mai frumoasă e vechiul San Juan, insula-inimă a capitalei şi locul unde a fost instalată autoritatea locală încă din 1509. Bastioane şi fortificaţii masive stau de pază la cele mai vechi secţiuni ale oraşului, un labirint de case-palat, pieţe umbrite de copaci şi clădiri publice care demonstrează colosala bogăţie a Puerto Rico.

Panorama din bastionul Santa Barbara, de la cei 42 m înălţime pe care îi are fortul Morro, cu turnuri, tuneluri şi ziduri de apărare groase de 5 m, care protejează locul unde Atlanticul este oprit de golful San Juan, este o imagine sugestivă a unei puteri apuse, iar splendoarea istorică a vechiului San Juan (acum însufleţită de baruri şi muzică în surdină) poate concura cu cele mai frumoase zone istorice din lume.

Ca şi Honolulu, San Juan are plaje cu nisip alb şi fin ca zahărul; şi ca Hawaii, este o versiune unică a Statelor Unite. Ciudat de caraibiană, oribil de aglomerată şi de vulgară, dar distractivă.

POPULAŢIE

3 411 307 (2016).

CÂND SĂ TE DUCI

Puerto Rico este plin din decembrie până în aprilie. Du-te în iulie, pentru Salsa Congress, când mii de oameni participă la concursurile de dans de la isla verde, San Juan.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la San Juan, care este şi nodul principal de transport pentru zboruri interne.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Pictura trompe l’oeil din domul catedralei şi splendidele case coloniale, pieţe, fântâni şi biserici din secolul XVII în coloratul oraş Ponce, al doilea ca mărime din Puerto Rico.
• Uluitorul sistem de peşteri, ciudatele formaţiuni stâncoase, cel mai mare râu subteran, crabul de râu cu ochi albaştri din Parque de las Cavernas del Rio Camuy, la sud-vest de San Juan.
• El Yunque, singura pădure tropicală umedă din Statele Unite, cu floră şi faună bogate.
• Mănâncă alcapurria, banane prăjite umplute cu fructe de mare, de la un chioşc din Balneario (plajă publică) de Luquillo, una dintre cele mai frumoase plaje din San Juan.

TREBUIE SĂ ŞTII

Există un joc care se numeşte Puerto Rico. Jucătorii sunt colonialişti care câştigă puncte prin export sau construcţii de clădiri. Jocul a fost cotat drept cel mai bun joc Online în 2007.

Portoricanii care trăiesc în oraşul New York sunt porecliţi nuyoricani.


Booking.com

Jamaica este marele difuzor cultural al Caraibelor, care face mereu reclamă unei identităţi atât de familiare, încât este recunoscută peste tot în lume. Nu e deloc tipică Indiilor de Vest, dar, pentru că se afirmă cu atâta tărie, această insulă a devenit simbolul tuturor.

După Columb, care a încercat să o transforme în domeniul său personal în 1494, Jamaica a fost mereu colonie, engleză/britanică după ce amiralul William Penn (tatăl lui William Penn din Pennsylvania) a cucerit-o în 1655; secole de control agresiv al oligarhilor zahărului şi al comandanţilor militari au creat un stil care încă se mai vede în bandele şi micile grupuri care fac legea, neoficial, azi.

Anumite părţi din Kingston şi alte oraşe sunt periculoase pentru turişti şi va trebui să fii foarte prudent când ieşi din zona hotelurilor sau a destinaţiilor turistice.

Din fericire, hotelurile sunt plasate în regiuni atât de frumoase, încât vizitatorilor nu le mai pasă de aceste restricţii; dacă totuşi vrei să explorezi şi zona din afara acestor graniţe, cel mai bine ar fi s-o faci în timpul unuia dintre nenumăratele festivaluri care au loc pe insulă, în cadrul cărora jamaicanii celebrează ţara, religiile, plantarea, recolta, oraşele, râurile sau istoria cu o joie-de-vivre atât de intensă, încât toată insula se umple de muzică superbă, de dans şi de teatru.

Vei vedea nişte oameni deschişi, profund spirituali, relaxaţi şi generoşi, mai interesaţi de distracţie decât de banii turiştilor, şi îţi va plăcea.

Plaja de la Ocho Rios

Sunt multe lucruri care pot să-ţi placă în Jamaica – muzica reggae, pieţele stradale, orăşelele liniştite precum Mandeville (întemeiat în 1816), romul jamaican, cafeaua Blue Mountain şi munţii cu acelaşi nume, aura de eleganţă şi celebritate inerentă pe care o au Ocho Rios şi Montego Bay, apusurile cu lumină de culoarea piersicii în care se profilează siluetele palmierilor de pe plaja Negrii, lungă de 11 km şi plină de voioşi, nudiştilor, ia-ţi nişte pastramă de capră şi ploiţjează în distracţie.

POPULAŢIE

2 715 000 (2013).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, dar în decembrie-aprilie este mult mai scump. Du-te când se ţine un festival – carnavalul din martie/aprilie este uriaş şi se adresează mai mult jamaicanilor săltăreţi decât turiştilor; Reggae Sunsplash, la Ocho Rios, şi Reggae Sunfest, la Montego Bay, se organizează la o săptămână unul după altul în iulie/august; în ianuarie, în oraşul Kingston se celebrează rădăcinile culturale în cadrul festivalurilor tradiţionale Rebel Salute Music şi Accompong Maroon.

Jonkanoo este un bal mascat de Crăciun, cu cricket, pe stradă, pe stadion sau pe plajă, întotdeauna cu muzică şi dans.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la Kingston, Montego Bay sau Ocho Rios.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Blue Lagoon (Laguna Albastră), Fairy Hill.
• Negrii, în capătul vestic al Jamaicăi – uimitor de frumos, orice e permis, distracţie la soare, chef de chef.
• Dunn’s River Falls – chintesenţa perfectă a peisajului vest-indian. În apropiere, pe râul white, se poate face rafting.
• partidă de înot nocturn în Luminous Lagoon de la râul Martha Brae, lângă Falmouth – strălucirea bioluminiscentă a apelor în punctul de confluenţă cu marea este una dintre cele mal rare privelişti.

TREBUIE SĂ ŞTII

Religia rastafari, născută în Jamaica, îl venerează pe răposatul împărat Haile Selassie I al Ethiopiei.


Booking.com

În largul colţului sudic al Republicii Dominicane, acolo unde se întâlneşte Atlanticul cu Caraibele, se află insula care reprezintă întruchiparea idilei tropicale. Plajele ei curbate, cu nisip alb, sunt străjuite de palmieri unduitori care se profilează verde pe albastrul apei, într-o singură imagine pe care milioane de europeni o asociază cu decorul din reclama de la Bounty (ciocolata).

Saona este paradisul devenit realitate şi arată mult mai bine în realitate decât în film.

Sunt doar două mici aşezări pe această insulă lungă de 25 km şi lată de 5 km. Punta Gorda şi pitorescul sat de pescari Mano Juan sunt relicve adormite din vremea centrelor negustoreşti înfiinţate după 1493 de Columb care a ademenit căpetenia taino, Cotubanama, într-un parteneriat inechitabil.

Peşti superbi se ascund în adâncurile lagunei Paso de Catauno

Descendenţii lui Cotubanama par acum să pregătească o răzbunare superbă. După secole de pescuit de subzistenţă, în doar zece ani au devenit maeştri neoficiali ai flotilelor de şalupe rapide şi catamarane care aduc în fiecare zi sute de turişti care vin să viziteze insula din toate staţiunile mari de pe continent, să vadă cu ochii lor paradisul de la televizor.

Dar Saona face parte dintr-un parc naţional şi o rezervaţie marină şi nu are facilităţi decât în zonele restrânse alocate hotelurilor, unde insularii se ocupă de turiştii de acum înveseliţi de rom, oferindu-le suvenire, fotografii sau videoclipuri ciudate, „personalizate”, şi masaje făcute pe ritmurile bubuitoare care se aud din difuzoarele plajei.

Poţi să te plimbi pe plaje pustii, la fel de frumoase, către lagune pline de flamingi sau mangrove răscolite de pelicani, corbi de mare cu picioare roşii sau cuci-şopârlă şi papagali. Poţi să faci snorkeling sau scufundări printre bureţii gigantici şi puzderia de peşti din recifele prin care lamantinii plutesc leneş, iar delfinii fac salturi.

POPULAŢIE

300 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Noiembrie-iunie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un catamaran sau cu o şalupă rapidă de pe plajele Bayahibe sau Dominicus, de pe continent. Majoritatea ambarcaţiunilor sunt rezervate de hoteluri, dar există şi câţiva particulari care fac excursii.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Drumul până acolo – cu sau fără petreceri pe vas alimentate cu rom, excursia cu şalupa/catamaranul în care traversezi curenţii de la Paso de Catuano, de la falezele de calcar de pe continent spre insula romatică de la orizont – este foarte frumoasă.
• Laguna de los Flamencos, în apropierea mangrovelor din sud-vest. Uimitoarea artă în piatră arawak şi taino din Cueva Cotubanama, peştera din vestul insulei, unde căpetenia indiană s-a ascuns înainte să fie prins de spanioli.
• La Piscina Natural – fâşii de nisip subacvatice care se întind până la sute de metri în larg, unde poţi sări în apa până la brâu ca să bei ceva, să petreci şi să sperii simpaticii peşti. Sau pur şi simplu să înoţi.
• Fotografia pe care o s-o duci acasă, unde eşti înfăţişat pe plaja ciocolatei Bounty.

TREBUIE SĂ ŞTII

Pe marile catamarane vine cineva la tine şi-ţi dă o pălărioară. Dacă nu refuzi imediat, o să fii taxat cu 4 dolari americani la coborârea din barcă.


Booking.com

A doua insulă ca mărime din Caraibe, revendicată de Columb în 1492 şi trambulină pentru cuceririle spaniole din America de Sud, Hispaniola este împărţită de multă vreme între francofonul Haiti şi hispanica Republică Dominicană.

Europenii au adus aici boli şi i-au decimat pe indigenii arawak, după care au importat sclavi care să-i slujească şi să transforme insula fertilă în cea mai profitabilă „fermă” din lume, pe care s-au certat mai bine de 200 de ani Spania, Franţa, Anglia şi Statele Unite, timp în care cele două jumătăţi ale insulei Hispaniola s-au dezvoltat în culturi diferite, dar sub acelaşi fel de dictatură rapace care a asuprit populaţia în numele câştigului personal.

Trujillo, în Republica Dominicană, avea o armată de gorile, în Haiti, „Papa Doc“ Duvalier avea poliţia secretă Tonton Macoute cu ajutorul căreia intenţiona să creeze o societate cu două niveluri, acum dispărută, dar încă neînlocuită de reforme democratice.

Palmieri pe Playa Punta Cana, în Republica Dominicană

Hispaniola este uimitoare geografic şi ecologic şi are toate calităţile de primă mână solicitate de hedonismul subtropical al păsărilor hibernale din nord aflate în căutarea unui daiquiri cu umbreluţă.

Dimensiunile insulei au generat o floră şi o faună mai bogate, potrivită munţilor înalţi şi habitatelor diverse; numai că Haiti şi Republica Dominicană sunt ţări sărace şi suprapopulate, care suferă şi acum consecinţele asupririi civililor. Aşa că trebuie să alegi între plăcerea de a sta într-un hotel frumos şi explorarea culturilor complet diferite care se găsesc în afara lui.

Toţi locuitorii insulei au forme fantastice de muzică, pun culori vibrante în arta, hainele şi dansurile lor, iar spiritualitatea lor profundă se manifestă în toate felurile, de la biserici confesionale la voodoo şi animism.

Dar Haiti este afro-caraibiană, influenţele europene au început să se estompeze de când Toussaint Louverture a organizat prima răscoală a sclavilor; Republica Dominicană este pe cale să devină americano-vest-indiană, un alt Puerto Rico.

POPULAŢIE

Haiti. 10 604 000 (2015). Republica Dominicană, 10 075 045 (2016)

CÂND SĂ TE DUCI

Haiti are două sezoane umede, aprilie-mai si septembrie-octombrie. Dar nu există un vârf de sezon în care să crească preţurile, aşa că du-te în perioada noiembrie-martie. În Rep Dominicană cel mai frumos e în perioada noiembrie-iulie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la Port-au-Prince (Haiti) sau, în Republica Dominicană, până la Santo Domingo (în sud), sau Puerto Plata (în nord).

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Marche de Fer din secolul XIX – gălăgioasă, haotică, centrul activităţii oraşului Port-au-Prince, cu clădirile lui vechi, uriaşe picturi murale şi taptaps (autobuze publice decorate cu artă nebună şi proverbe creole).
• Arhitectura spaniolă de la Cap Haitien, fosta capitală, numită odinioară Parisul Antilelor, unde aroma de portocale te trimite cu gândul la Grand Marnier şi Cointreau.
• Peninsula Samana, Republica Dominicană, unde din ianuarie până în martie 10 000 de balene cu cocoaşă se întorc din Atlanticul de Nord pentru a-şi naşte şi hrăni puii.
• Catedralele, fortul şi străzile întortocheate din secolul XVI din Ciudad colonial, Santo Domingo; splendid păstrat, acum e plin de cafenele, baruri şi restaurante pline de viaţă.
• Cel mai jos punct din Caraibe (40 m sub nivelul mării), Lago Enriquillo, în sud-vestul Republicii Dominicane – sărat, plin de crocodili, punctul unde se întâlneşte pădurea tropicală cu deşertul plin de cactuşi.

Istoria Cubei este pe cât de şocantă, pe atât de vie. După patru secole de genocid, sclavie şi exploatare sălbatică, în 1898 Spania a pierdut controlul asupra celei mai mari insule din Caraibe şi a celui mai mare producător de zahăr din lume în faţa Statelor Unite, împiedicate de propriile legi să anexeze Cuba (aşa cum au procedat cu Filipine, Guam sau Puerto Rico), Statele Unite au instituţionalizat, în schimb, rasismul, sclavia economică şi turismul bazat pe băutură, jocuri de noroc şi prostituţie.

Când revoluţia populară condusă de Castro i-a oprit pe americani, SUA s-au răzbunat distrugând economia Cubei, dar păstrând nişte „drepturi” pe care şi le-au arogat singure, precum celebra bază navală de la Guantanamo.

Timp de 50 de ani, blocada americană şi embargoul comercial au afectat grav ţara, dar prin faptul că au întârziat modernizarea şi dezvoltarea ele s-au dovedit o binecuvântare neaşteptată.

Catedrala din Havana

Cu tot puritanismul periodic al stăpânirii lui Castro, cubanezii nu au uitat niciodată să petreacă în stil mare. Havana, în special Vechea Havană, a fost reconstruită, dar nu refăcută ca oraş modern – şi acum ea răsună de ritmurile vesele de rumba care se lovesc de zidurile colorate ale caselor.

Havana are o atmosferă destinsă care ascunde adevărata vigoare şi energie care animă cultura cubaneză. Pe măsură ce poziţia SUA devine tot mai prostească, tot mai mulţi turişti încep să descopere fiorul plajelor pline de viaţă, fabuloasele cluburi de noapte, ritmurile extatice, dansul şi râsetele, plus uimitoarele rezerve de frumuseţi naturale, cu toate beneficiile civilizaţiile lumii modeme, dar fără tinichelele agăţate de coada consumismului neînfrânat care a distrus atâtea insule din Caraibe.

Pe 22% din suprafaţa Cubei se află rezervaţii naturale – inclusiv o colonie de 70 000 de flamingi în smârcurile de la Rio Maximo-Caguey, peşteri şerpuitoare în mogote şi 3 000 de exemplare rare de crocodili cubanezi în mlaştinile Zapata.

Toate acestea, plus gardurile de fier forjat, conacele dărăpănate, trabucurile divine şi paharele de mojito sunt lucruri pe baza cărora alţii au construit sau pe care le-au desfiinţat. Nu şi Cuba.

POPULAŢIE

11 270 000 (2013).

CÂND SĂ TE DUCI

Decembrie-martie este sezonul ideal pentru plajă, dar Cuba este la fel de strălucitoare tot timpul anului.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la Havana, de oriunde, mai puţin din Statele Unite. Americanii interzic şi cursele vapoarelor de călători sau de transport. În general, turiştii americani vin cu avionul prin Cancun, Nassau sau Toronto.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Tărăboiul din Vechea Havană – rumba, salsa, ritmo-ritmo pe străzi întortocheate cu splendide clădiri coloniale; atmosferă plină de elan spiritual şi de hedonism pur.
• Santiago, al doilea oraş ca mărime din Cuba, mai caraibian decât Havana, cu o vizibilă influenţă creolă în palatele, conacele şi muzeele care alcătuiesc inima istorică a ţării.
• Turnul reşedinţei Manaca Iznaga, de la 1795, casa unui bogat proprietar de sclavi şi ingenio (fabrică de zahăr din secolul XIX), aşezată printre palmieri regali, unduitoare trestii de zahăr şi dealurile domoale din văile de los Ingenios.
• Trinidad, oraş intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO, ascunzătoare de tâlhari din 1514 până la sfârşitul secolului XVIII, când un boom al zahărului i-a adus conacele cu podele de marmură pe care le vezi azi.
• Cele 235 de pictograme de la Cueva de Punta del Este – „Capela Sixtină a artei Indiene din Caraibe”, create pe la 800 d.Hr., cele mai importante de acest fel.

Booking.com