Tot ce aparţine insulei – istorie, geografie, cultură, facilităţi – sfidează dimensiunile sale minuscule (numai 21 km²). Acum provincie olandeză, insula şi-a schimbat stăpânii de douăzeci de ori de-a lungul timpului, fiind spaniolă, franceză, engleză sau olandeză.

În perioada blocadei engleze din Războiul Revoluţionar American, insula era în culmea gloriei, având o populaţie de 20 000 de oameni care asigurau serviciile flotei comerciale de la Oranjestad, capitala insulei.

Acum, după două secole de somn liniştit, trecutul pirateresc al Statiei – cu cheiuri de piatră, clădiri şi forturi străvechi, case de plantatori şi epave naufragiate la ţărmurile ei – îi aduce din nou prosperitate, fiind una dintre cele mai fascinante şi mai neatinse insule din Caraibe.

La capătul de nord, un şir de dealuri pe care cresc pâlcuri de bananieri şi smochini este străbătut de drumuri ierboase care şerpuiesc printre cătune cu case joase din lemn şi golfuri idilice.

Marile plantaţii (multe devenite hoteluri) din zona centrală fac loc spre sud luxuriantei păduri tropicale din parcul naţional, în care se află şi conul perfect al vulcanului Mazinga, de 602 m.

Conul vulcanic perfect al muntelui Mazinga

Din vârful lui poţi coborî la 329 m într-un paradis tropical numit The Quili. Craterul uriaş este încărcat de copaci magnifici, de floră şi de faună -17 specii de orhidee şi 55 de specii de păsări exotice.

Sub apă, originea vulcanică a insulei a lăsat fisuri, conuri şi canioane care au fost acoperite de corali şi bureţi ce atrag o mulţime de peşti, precum rechini cu înotătoare negre, diavoli de mare şi rarităţi precum scorpia de mare zburătoare şi peştele-briceng.

Într-unul dintre locurile de scufundare se găsesc resturi îngrămădite de epave printre care baracudele pal rulează prin bancurile uriaşe de snapper roşu şi bibani, iar murena pătată şi rândunica de mare pot fi văzute adesea. Insula este poate mică, dar are bogăţiile unui Serengeti marin.

POPULAŢIE

3 543 (2010).

CÂND SĂ TE DUCI

Octombrie-Iunie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Miami, Antigua sau Curacao.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Scufundări printre scorpii zburătoare – rare în Caraibe, comune în Sint Eustatius.
• Explorarea epavelor submarine, atât de numeroase.
• Muzeul de istorie de la Oranjestad, unde scufundătorii aduc toate comorile găsite în adâncuri.
• Adevăratul paradis al craterului The Quili – flora şi fauna lui neatinse.

TREBUIE SĂ ŞTII

Peter Stuyvesant a cumpărat Nieuwe Amsterdam (New York) de la americanii nativi cu 30 de mărgele albastre aduse din Eustatius. Odinioară, sclavii de aici erau plătiţi cu mărgele albastre.


Booking.com

Faimoasă pentru că este cea mai mică insulă care a fost împărţită vreodată, Sint Maarten/Saint Martin este în posesie comună olandeză şi franceză încă din 1630, când aceştia s-au unit pentru a-i respinge pe spanioli.

Până în 1817 nimeni nu şi-a bătut capul cu graniţele; chiar şi azi poţi să te mişti nestingherit pe insulă. Dar, în ciuda amestecului inextricabil de culturi – franceză, olandeză şi africană -, nu ai cum să nu observi stilurile contrastante ale comunităţilor olandeză şi franceză.

Sint Maarten, în sudul insulei, primeşte cu braţele deschise vapoarele de linie, comerţul, jocurile de noroc, muzica reggae, rockul şi restaurantele rijsttafel. Este singurul loc din Caraibe unde cumpărăturile sunt scutite sută la sută de taxe; la Philipsburg vei găsi 500 dintre cele mai luxoase magazine din lume.

Linia de coastă a insulei Sint Maarten

În ciuda dezvoltării turistice accelerate, încă s-au păstrat comorile vechii arhitecturi olandeze şi vestigii militare pe care de multe ori le poţi vedea lângă plaje cu nisip alb care-i garantează insulei popularitatea.

în comunitatea franceză accentul este pus pe confort şi eleganţă, hotelurile sunt luxoase şi retrase, iar mâncarea este cea mai bună din Caraibe. Croissantul de la cafenea îl vei plăti cu euro, iar bistro-urile fermecătoare sunt pe cât de relaxate, pe atât de cosmopolite (în restaurante vei simţi imediat aromele Indiilor de Vest).

Marigot, capitala, are mai mult spirit franţuzesc decât oricare alt oraş din Caraibe – o versiune colonială de lux a unui oraş comercial mediteraneean. Dar pe plaje poţi ghici oricând în care parte te afli – decent pe partea olandeză, şic, topless sau nud pe partea franceză.

Formaţiile de rock, dansurile încinse, petrecerile pe plajă sunt foarte animate. Această combinaţie de culturi îţi permite să faci cam tot ce vrei pe plajele şi în oraşele de aici, printre cele mai frumoase şi mai însufleţite din Caraibe.

POPULAŢIE

Sint Maarten, 33 609 (2011), Saint Martin, 36 286 (2011).

CÂND SĂ TE DUCI

Octombrie-iunie. În martie, Heineken Regatta atrage pasionaţi de iahting din toată lumea.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Miami, San Juan (Puerto Rico) sau Caracas.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Valea tropicală şi verde Colombier, între Marigot şi Grand Case.
• Panorama spectaculoasă de pe Pic Paradis, cel mai înalt punct de pe insulă (450 m).
• Serbările de marţi noaptea de pe Blvd. De Grand Case, în timpul sezonului.
• Orlaans, sat de pescari din secolul XVII, splendid conservat, pe ţărmul de est.
• Comorile precolumbiene şi coloniale de la Muzeul St. Martin din Marigot.
• Fortul St. Louis, construit în 1767 deasupra oraşului Marigot.

TREBUIE SĂ ŞTII

Pe St. Maarten/St Martin funcţionează o rezervaţie naturală marină şi terestră în care se găseşte inclusiv un traseu de 40 km prin munţi, păduri şi pe litoral; dacă îl urmezi, ai să vezi pâlcuri de arbori de mango şi mahon vechi de 200 de ani.


Booking.com

Cunoscute ca ABC, sunt cele mai mari insule ale fostelor Antile Olandeze (desfiinţate în decembrie 1996) şi se află în largul coastelor vestice ale Venezuelei.

Toate împărtăşesc aceeaşi cultură, dezvoltată din moştenirea comună arawak, olandeză, spaniolă, vest-indiană, latină şi africană; aceeaşi geografie aridă, cu dealuri interioare pline de cactuşi, înconjurate de nenumărate golfuri cu nisip alb şi apă ridicol de albastră, în care epave şi recife de coral promit scufundări de neuitat; prosperitatea care vine din rafinarea petrolului venezuelean şi din uriaşa industrie a turismului, cu toate beneficiile administrării olandeze.

Se află în afara centurii de uragane şi au un climat tropical, cu temperaturi de 28°C, soare garantat şi adieri line. Deşi fiecare insulă are caracteristicile sale, toate sunt diferite de celelalte insule din Caraibe.

Aruba este cea mai apropiată de Venezuela, la numai 30 km, iar varianta de papamiento (dialectul poliglot al Antilelor Olandeze) care se vorbeşte aici are mai multă influenţă spaniolă.

Clădiri pline de culoare în portul Curacao

Imaginaţia îţi va fi captivată de petroglifele arawak din Parcul Naţional Arikok, care acopeiă 20% din suprafaţa Arubei. Şi vei face socarengue, petreceri cu muzică la care vei dansa în stilul bump’n grind super-sexy, propriu Arubei.

Curacao, sufletul istoriei şi culturii Caraibelor, are tumba, muzică pe care o distingi după ritmurile esenţial africane. Curacao e pentru petrecere, cumpărături la duty-free, pentru cazinouri şi pentru capitala Willemstad, splendid restaurată pentru a i se reda magnificenţa colonială olandeză de acum 300 de ani.

Partea de nord-vest a insulei, unde se aflau vechile plantaţii, este mai puţin dezvoltată şi acolo se află acum sălbăticia stâncoasă protejată de Parcul Naţional Mt. Christoffel. Bonaire nu are nebunele sofisticării ale vecinelor sale, dar are flamingi şi o rezervaţie marină celebră în rândul scufundătorilor. Are şi superbul Simadan Festival, care ţine între februarie şi aprilie, după recoltarea sorgului.

POPULAŢIE

Curacao, 158 986 (2016), Aruba, 103 400 (2014), Bonaire, 18 905 (2015).

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-septembrie, când este mult mai liniştit fără cele trei milioane de vizitatori care vin aici să scape de iarna nord-americană.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un vapor de linie – aşa cum vin şi ceilalţi 600 000 de turişti anual – sau cu avionul (curse internaţionale sau interinsulare). Feribot nu există.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Minele de aur roşu de la Bushiribana, care datează de la începutul secolului XIX, şi fabrica de prelucrare a aurului de la Balashi, Aruba.
• Ceremonialul cu oase „băţul pentru vărsături” şi artefacte arawak la Muzeul Arheologic Oranjestad, Aruba.
• Flamingo, papagali, cactuşi şi iguane verzi în Parcul Naţional Washington-Slaagbai, în apropiere de Rincon, Bonaire.
• Parcul cu lebede din fosta tabără de sclavi (de la sfârşitul secolului XVII până la începutul secolului XIX) şi luxoasa casă de pe plantaţie Landhuis Zuurzak, în Parcul Naţional Den Dunki, Curacao.

TREBUIE SĂ ŞTII

Cu toată bunăvoinţa pe care o au pentru a încuraja turismul, localnicii se simt extrem de ofensaţi dacă faci topless la plajă sau în mare.

Cea mai mică insulă clin Antilele Olandeze, Saba este un paradis neatins al Indiilor de Vest. Insula stâncoasă este de fapt conul unui vulcan stins care se ridică din apă la 850 m. Vârful acestui vulcan, muntele Scenery, este cel mai înalt din Regatul Ţărilor de Jos.

Cu toate că aparţine acestei ţări, limba vorbită majoritar pe insulă este engleza, care din 1986 este folosită şi în sistemul de educaţie.

Primul european care a descoperit Saba a fost Cristofor Columb în 1493, dar nu a coborât pe insulă din cauza stâncilor ameninţătoare care o înconjoară.

În 1632, un grup de marinari britanici au ajuns pe Saba după ce au naufragiat în apropiere. Ei au spus că insula nu este locuită, dar se pare că acolo se găseau caraibi sau indieni aravvak. Insula a trecut prin mâinile francezilor, olandezilor şi britanicilor şi în 1816 a fost luată în posesie de Olanda.

În secolul XVII, insula era folosită ca ascunzătoare de piraţii din zonă. Anglia a deportat şi ea aici anumiţi indezirabili şi mulţi au devenit piraţi refugiaţi pe Saba. Cel mai faimos a fost Hiram Breakes, de la care a rămas aforismul „Morţii nu spun poveşti”.

În secolele XVII şi XVIII, economia insulei era susţinută de zahăr, rom şi homari. Comerţul legal a ajuns să fie important, iar insularii exportau acum dantelă de Saba lucrată de localnice.

Acoperişurile roşii din satul The Bottom, capitala insulei, aşezată în caldera unui vulcan stins

Azi pe insulă sunt patru sate fermecătoare – Hell’s Gate, Windward-side, St. John’s şi The Bottom. Pădurile verzi, punctate de acoperişurile roşii din sate, oferă un contrast uimitor cu apele albastre care înconjoară insula. Apele sunt foarte limpezi şi insula este renumită pentru scufundări.

Recifele din apele puţin adânci ale insulei sunt încă pure. Când a început turismul de scufundări, pescarii din zonă au acceptat să nu mai pescuiască în cele mai bune regiuni de scufundare, aşa că recifele au fost protejate înainte de a apuca să fie afectate. Zona este acum protejată şi formal în cadrul Parcului Naţional Marin Saba.

Deşi recifele sunt aproape de suprafaţă, iar pereţii lor sunt excelenţi, insula este cunoscută mai mult pentru coloanele subacvatice, vârfuri stâncoase ale munţilor scufundaţi. Aici trăiesc incredibil de mulţi peşti mari şi pelagici, iar rechinii sunt observaţi tot mai des.

POPULAŢIE

1 991 (2013).

CÂND SĂ TE DUCI

Septembrie-februarie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul sau feribotul de pe insula vecină, St. Martin

PUNCTE DE ATRACŢIE

Scufundări printre crestele munţilor subacvatici – aici sunt nenumărate specii de peşti mari şi rechinii sunt văzuţi tot mai des.

Muntele Scenery – vârful acestui vulcan străvechi poate fi urcat pe o serie de scări care au în total 1 000 de trepte, ca alternativă poţi merge cu maşina pe şoseaua care înaintează în spirală spre vârf prin vegetaţia bogată.

Satele desuete de pe insulă sunt fermecătoare, iar locuitorii sunt foarte prietenoşi.

Fă-ţi timp să cumperi frumoasa dantelă de Saba ca suveni.

Saba Spice – romul produs pe insulă – este amestecat cu măiestrie cu rom canadian, obţinându-se astfel un gust complex, plăcut şi distinct.

TREBUIE SĂ ŞTII

Autorităţile din Saba deţin o cameră hiperbarică pentru tratarea celor care ajung să sufere de decompresie, aşa că, dacă vei fi în această situaţie, o să fii bine îngrijit.