Lacul Van este un lac sărat – o misterioasă mare continentală, la 1 670 m desupra nivelului mării, în inima munţilor Anatoliei. Nimeni nu poate explica salinitatea apei şi nici izvorul de apă dulce de pe insula Akdamar.

Pe această insulă micuţă, cu o suprafaţă de nici 1 km², se află un monument incredibil – biserica-catedrală Sfânta Cruce, un remarcabil exemplu de arhitectură armenească.

Biserica-catedrală Sfânta Cruce

Biserica a fost construită în secolul X şi a fost scaunul prelaţilor armeni timp de aproape 700 de ani, din 1116 până în 1895. Este singura clădire rămasă din Palatul lui Aght’Amar, construit pentru regele Armeniei între anii 915-922, un complex magnific de clădiri, completat de străzi şi grădini, construit în întregime dintr-un frumos tuf rozaliu-roşcat, adus de la mare distanţă.

Biserica, în care sunt 34 de încăperi, se află în mijlocul unei livezi de migdali. Pereţii exteriori au elegante sculpturi în relief, reprezentând scene biblice, agricole sau de vânătoare, de o frumuseţe unică – nicăieri în lume nu există ceva comparabil.

Copleşitoarea frumuseţe a peisajului te uluieşte. Pietrele roşcate contrastează cu apele albastre şi cu albul de zăpadă al munţilor anatolieni din fundal, care se înalţă deasupra lacului. Dintre toate insulele lacului Van, Akdamar se face verde încă de la începutul primăverii, iar când înfloresc migdalii, insula este cu adevărat sublimă. Există un loc minunat de înot, unde poţi plonja în apa adâncă şi sărată a lacului, de pe stânci, sau de unde poţi doar să admiri splendoarea acestor locuri.

POPULAŢIE

Poate un custode, doi, de la muzeu.

CÂND SĂ TE DUCI

Martie şi Aprilie, ca să prinzi migdalii înfloriţi.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul, trenul sau autobuzul de la Ankara la Van. De la Van cu maşina până la Gevas, 45 km spre sud-vest. De aici pleacă spre Akdamar ambarcaţiuni care fac până acolo cam 20 de minute.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Carpanak – o insulă din apropiere, unde este o biserică din secolul XII.
• Citadela medievală Van.
• Cascada Muradiye.
• Caută să vezi pisicile de Van – celebre pentru că au un ochi albastru şi unul galben.

TREBUIE SĂ ŞTII

Biserica a fost atent restaurată de autorităţile turce şi a fost redeschisă în 2007. Ea a stârnit multe dispute între turci şl armeni, care au continuat tensiuni mal vechi. Armenii consideră şi acum insula un loc sfânt şi s-au împotrivit nu numai schimbării numelui ei (din Aght’Amar), ci şi secularizării importantului edificiu religios.


Booking.com

După un drum scurt cu feribotul din centrul Istanbulului ajungi intr-o altă lume – o lume de pini, de mănăstiri şi grandoare de secol XIX. Buyukada (Insula Mare) este, la numai 5,4 km², cea mai mare dintre Insulele Prinţului (Prens Aladan), un arhipelag de nouă insule din Marea Marmara, în pragul Istanbulului.

Imediat ce cobori din feribot în clădirea terminalului, cu decoraţiuni otomane, eşti întâmpinat de zgomotul făcut de potcoave de cai, de câini care lenevesc la soare pe pragurile caselor şi de miros ispititor de peşte proaspăt şi friptură care vine de la restaurantele din port.

Pe străzile întortocheate ale oraşului se înşiră magnifice case de lemn din secolul XIX, cu balcoane şi obloane sofisticate, pline de caprifoi, iasomie şi mimoze. Vara, oraşul este animat de mulţimi de turişti, dar poţi să te retragi foarte uşor pe dealuri, prin păduri sau la unul dintre nenumăratele golfuri cu nisip de pe coastă.

Împăratul Iustinian al II-lea a construit aici un palat în anul 569 d.Hr., iar mai târziu insula a fost folosită ca loc de exil pentru prinţii bizantini nesupuşi (de aici şi numele arhipelagului). Sute de ani, Buyukada a fost locuită numai de câţiva călugări şi călugăriţe, de fermieri şi pescari.

Mănăstirea Sf. Gheorghe este construită între două dealuri înalte pe insule

Apariţia serviciilor de feribot în secolul XIX le-a înlesnit bogaţilor locuitori ai oraşului să călătorească aici relativ uşor şi, atraşi de farmecul pastoral al insulelor, au început să-şi construiască reşedinţe de vară. Azi, în lunile fierbinţi de vară, locuitorii Istanbulului vin aici cu miile să scape de caniculă şi de gălăgie.

Din fericire, maşinile sunt interzise pe insulă. Poţi să mergi oriunde cu un faeton (un cal şi o trăsură), cu bicicleta sau pe jos. Liniştea, briza proaspătă de mare, apele minunate pentru înot şi priveliştile care îţi opresc inima în loc contrastează izbitor cu stresantele străzi ale Istanbulului.

POPULAŢIE

7 320 (estimare); populaţia totală a insulelor Prinţului – 17 738 (2000).

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-Octombrie. În plin sezon, insulele se umplu de turişti din Istanbul, dar tot merită să faci o excursie de o zi dacă te afli în oraş în iulie sau august, să scapi de caniculă şi să vezi case cu o arhitectură magnifică.

CUM AJUNGI ACOLO

Există curse regulate de feribot de la toate docurile importante din Istanbul sau o şalupă de mare viteză din portul Katabas.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Mănăstirea Agios Nikolaos – o veche construcţie cu aer romantic.
• Splendidul Palace Hotel – construit în 1911, vizitat de Eduard al Vlll-lea şi de Wallis Simpson.
• Biserica Agia Giorgi – din secolul Vl.

TREBUIE SĂ ŞTII

Troţki a trăit pe insulă patru ani după ce a fost expulzat de Stalin din uniunea Sovietică în 1929.

O mare parte din Istoria Revoluţiei Ruse a scris-o aici.


Booking.com

Sunt atât de multe insule idilice în Marea Egee – peste 3 000 – încât e greu să faci distincţie între ele. Dar Bozcaada este cu adevărat diferită; este una dintre singurele două insule turceşti. În mitologia greacă se numea Tenedos şi, din cauza poziţiei sale strategice (chiar la sud de strâmtoarea Dardanele), a fost în centrul disputelor din vremuri imemoriale.

Secole la rând, populaţia era alcătuită din etnici greci; azi, deşi este aproape în totalitate turcă, cultura specială a insulei păstrează multe urme ale moştenirii greceşti.

Bozcaada are formă aproape triunghiulară, suprafaţă de 38 km² şi teren relativ plat. Din punctul cel mai înalt – Goztepe, 192 m – poţi vedea toată insula, iar într-o zi senină poţi vedea marea până la Levkos. Cam o treime din insulă este acoperită de podgorii; în rest sunt copaci rari şi tufăriş unde se găseşte o diversitate neobişnuită de plante – în total 437 de specii.

Bărci pescăreşti aliniate în portul Tenedos, la apus

Apa este deosebit de limpede, fără alge, aşa că pentru scufundări e minunată. Sunt o mulţime de plaje pure de nisip – cea mai lungă şi mai accesibilă este în golful Ayazma, de aceea e şi cea mai aglomerată, dar sunt încă unsprezece golfuri mărişoare, plus nenumărate golfuleţe şi intrânduri pentru cei care vor solitudine.

O impresionantă fortăreaţă veneţiană care stă mărturie pentru trecutul tulbure al insulei veghează asupra portului.

Casele din lemn şi din piatră din oraş sunt un amestec fermecător de arhitectură turcească şi grecească – stilistic, extrem de diferite. Şi mâncarea este o fuziune între cele două culturi – o altă trăsătură distinctivă a acestei insule egeene. Siropul roşu de mac, o specialitate locală, poate fi o alternativă la vinul insulei.

POPULAŢIE

2 465 (2012).

CÂND SĂ TE DUCI

Mai-Septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Sunt patru variante prin care poţi ajunge la cheiul Yukyeri din Geyikli pentru a lua feribotul care face o jumătate de oră până la Bozcaada: cu avionul până la Cannakale, de unde sunt curse dese de autobuz până la Geyikli, aflat la 56 km.

Cu autobuzul din istanbul faci 8 ore până la Geyikli. Cu maşina de la Istanbul: a) până la Gelibolu sau Eceabat, apoi cu feribotul de maşini peste Dardanele, până la Lapseki sau Cannakale, după care pe drumul spre coastă până la Geyikli, sau b) cu feribotul expres de maşini de la istanbul la Bandirma, apoi încă 3 ore cu maşina până la Geyikli.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Moscheea Aleybeg – construită probabil în 1700.
• Agia Paraskevi Ayazma – o mănăstire cu o capelă micuţă, umbrită de opt platani bătrâni, unde în fiecare iulie se sărbătoreşte prin tradiţie un sfânt. O vizită la una dintre cele patru vinării de pe insulă.
• Ferma eoliană – turbinele eoliene din spatele vechiului far, în partea de vest a insulei alcătuiesc o imagine impresionantă.
• Un tur cu barca – aşa vei putea ajunge la golfuri inaccesibile de pe uscat.

TREBUIE SĂ ŞTII

Marea este considerabil mai rece aici decât în alte părţi ale Egeei, din cauza izvoarelor reci din jurul insulei, în iulie sau august, când căldura e în toi, apa rece e bine-venită.


Booking.com

Cu doar 40 de ani în urmă, Avsa era un loc pe care îl cunoşteau câţiva privilegiaţi. Cu toate că acum aerul ei curat, apele limpezi, nisipul auriu, vinul şi peştele proaspăt au transformat-o într-o destinaţie favorită pentru turiştii turci, în străinătate este aproape necunoscută şi rămâne în afara rutelor obişnuite de călătorie.

Insula se află în Marea Marmara, micuţa mare continentală dintre Marea Neagră şi Marea Mediterană. Ea se uneşte cu Marea Neagră la Bosfor, strâmtoarea de-a lungul căreia este construit oraşul Istanbul, aşa că nu e de mirare că frumoasele insule din Marmara trebuiau să se transforme în staţiuni pentru turiştii stresaţi care încearcă disperat să scape de căldura sufocantă a oraşului.

Avsa se află într-una din cele mai mari regiuni producătoare de vin din Turcia. Are 21 km², dealuri domoale de granit acoperite cu măslini şi podgorii care coboară până spre plajele cu nisip. Flori şi leandri cresc peste tot pe coastă şi golfuri lungi, cu nisip extraordinar de fin, alternează cu zone pietroase pe care marea le-a modelat în forme neobişnuite.

Plaja inedită pe Insula Avsa

Aici poţi face căţărări frumoase sau poţi să cauţi un loc retras în care să stai, pur şi simplu, să priveşti apele mării, cu o sticlă de vin local lângă tine.

Oraşul de pe insulă, Avsa, este o staţiune tipic turcească, cu case de vacanţă, restaurante şi pisici slăbănoage care bântuie prin port în speranţa că vor reuşi să capete ceva de la pescarii care îşi descarcă peştele. În lunile de vară, insula zumzăie de mişcare şi are o viaţă de noapte dinamică. Seara se aud râsete şi muzică din baruri şi cluburi, iar aerul e plin de mireasma florilor şi a mării.

POPULAŢIE

2 000 (estimare)

CÂND SĂ TE DUCI

Mai-Octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Istanbul.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Mănăstirea bizantină.
• Peşte proaspăt de toate felurile.
• O plimbare printre podgorii şi o degustare de vinuri.
• O plimbare până la insulele vecine, Ekinlik şi Marmara.

TREBUIE SĂ ŞTII

Turcia este o ţară conservatoare şi, cu toate că viaţa de noapte a insulei poate părea liberală, sunt multe restricţii cu care turistul occidental nu este obişnuit. Trebuie să ştii că o atitudine prea sexistă şi consumul excesiv de alcool vor şoca şi nu vor ajuta cu nimic reputaţia ta.


Booking.com

Cel mai vestic punct din Turcia şi cea mai mare insulă a ei, Gokceada este situată chiar la intrarea în golful Saros, în nordul Mării Egee, la 53 km de Cannakale, în strâmtoarea Dardanele.

Este una dintre cele mai puţin frecventate insule egeene, deşi este renumită pentru frumuseţea ei naturală deosebită – aproape 290 km² de relief vulcanic selenar, plin de pini, măslini şi podgorii, coaste abrupte de deal, cu păşuni pentru oi, printre care sunt risipite case albe, o linie de coastă presărată cu ciudate formaţiuni stâncoase şi plaje de nisip înconjurate de ape albastru intens.

Motivul pentru care insula primeşte relativ puţin turişti ţine de istorie. În perioada clasică, Gokceada era colonie a Atenei, numită Imbros – întemeiată în anul 450 î.Hr., care a rezistat şase sute de ani.

După ce Atena şi-a pierdut statutul de mare putere, insula a rămas la mâna tuturor imperiilor mediteraneene, mereu ameninţată de piraţi. A fost, pe rând, persană, romană, bizantină, veneţiană, otomană şi greacă. În secolul XX, tensiunile dintre Grecia şi Turcia i-au făcut pe etnicii greci să părăsească insula şi pe turişti să o ocolească, până nu de mult.

Plaja Aydincik

Locuitorii insulei trăiesc şi azi cam la fel cum au trăit întotdeauna – din pescuit, ulei de măsline, vin, miere şi oierit. În afară de principalul oraş, Cinarli (Panagia), mai sunt nouă sate, majoritatea căţărate pe dealuri abrupte, unde ajungi cu o oarecare dificultate pe drumurile notoriu de periculoase ale insulei. Sunt şi câteva plaje superbe, deşi trebuie să fii foarte hotărât ca să poţi ajunge la cele mai bune, aflate pe coasta de sud.

Nu e nici o îndoială că industria turismului va reuşi în scurt timp că facă Gokceada la fel de cunoscută ca şi celelalte insule egeene. Acum ar fi momentul să o vizitezi, cât timp este nedescoperită şi are distincţie, înainte de a se transforma în capcană turistică.

POPULAŢIE

7 057 (2009)

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-Octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul sau cu maşina până la Cannakale, apoi cu feribotul care trece pe lângă coastele dramatice ale Parcului Naţional Gallipoli. O rută mai scurtă este de la Kabatepe la peninsula Gallipoli, dar aşa pierzi nişte privelişti spectaculoase.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Plaja Aydincik (Kefalos) – un loc excelent pentru windsurfing, care are în apropiere un lac sărat şi sulfuros unde te poţi bălăci.
• Kalekoy Kastro – ruinele unui vechi castel de pe un deal de unde ai privelişti minunate.
• Zeytinli şi Tepekoy – sate frumoase.
• Superba vale din apropierea satului Sahinkaya, unde e şi un bazin de crater.
• Parcul Naţional Subacvatic – linia de coastă dintre Kalekoy şi Kuzulimam, unde animale marine înoată printre epave străvechi, artefacte şi ruine.
• Satul istoric Derekoyu – un fascinant sat abandonat, despre care se spune că ar fi fost cel mai mare şi cel mai bogat din toată Turcia.

TREBUIE SĂ ŞTII

Gokceada se află pe locul al patrulea între insulele lumii în privinţa surselor naturale de apă dulce.


Booking.com

Într-unul dintre cele mai atrăgătoare locuri de pe Coasta de Turcoaz a Turciei se află frumoasa insulă mediteraneeană Kekova. Are o suprafaţă de numai 4,5 km², este nelocuită, dar e situată intr-un golf foarte aproape de continent.

Pe ţărmul nordic sunt ruinele străvechii Apollonia, din secolul V î.Hr. Motivul pentru care aceste ruine modeste atrag atâţia vizitatori este că sunt parţial ascunse sub apă, un uimitor oraş scufundat în apele limpezi ale golfului.

Oraşul s-a scufundat din cauza mai multor cutremure ce au avut loc de-a lungul secolelor. Azi, coloane şi arcade de piatră se ridică din apă, iar trepte de piatră coboară spre fundul mării. Poţi explora ruinele cu o barcă sau cu feribotul, deoarece înotul în aceste ape nu mai este permis. Mai departe, spre vest, pe malul golfului Tersane, unde se găsesc rămăşiţele unei biserici bizantine cu fresce, înotul e permis – e un loc nostalgic, unde poţi face un picnic plăcut.

Străvechiul oraş din Licia

Apollonia a făcut parte din Licia, un regat important din această regiune. Capitala liciană era Xanthos, la vest de Kekova – acolo s-a născut regele Sarpedon, care a luptat mai târziu în războaiele troiene.

Licienii făceau comerţ cu grecii antici şi, pe măsură ce comerţul se dezvolta, se dezvolta şi pirateria. Din această cauză, multe porturi din zonă, inclusiv Kekova, au fost fortificate. Când aluneci pe apele calme ale mării, o să vezi rămăşiţe de clădiri şi de ziduri sub barcă – o senzaţie destul de neliniştitoare!

Pe continent, aproape de Kekova, sunt nişte ruine şi mai frumoase, ale străvechii Simena, din secolul IV î.Hr. Azi, pe locul acelor ruine se află satul pescăresc Kale. Deasupra unei mici coline se află un castel medieval, de unde ai o frumoasă privelişte asupra acestor ruine care odinioară au fost un oraş înfloritor, până în secolul IX, când a fost distrus de un cutremur.

Ruinele fortăreţei, castelul Simena, îţi arată arcadele ascuţite ale perioadei liciene-zidurile indică faptul că în epoca bizantină au suferit reparaţii. Caută să vezi neobişnuitele morminte liciene ogivale care se ridică din golful puţin adânc. Chiar în interiorul castelului se găseşte cel mai mic amfiteatru din Licia, cu numai şapte rânduri, un spaţiu pentru orchestră şi unul în care artiştii se puteau schimba.

Lângă castel sunt ruinele templului lui Poseidon, de unde ai o privelişte frumoasă asupra întregii zone, cu marea, cu golfurile, cu insulele şi insuliţele. Mai jos, spre mare, sunt rămăşiţe de case, morminte şi băi – toate merită explorate.

POPULAŢIE

Nelocuită.

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-Noiembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu barca de la Kaş sau Kalkan.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• O plimbare cu barca pe deasupra ruinelor străvechii Apollonia.
• Satul Kale, cu simpaticele lui restaurante pescăreşti.
• Mormintele liciene din apele de sub vechea Simena – un loc plăcut în care poţi face un grătar pe plajă şl poţi înota în apele albastre ale golfului.
• Amfiteatrul de la Simena, cel mai mic din Licia, cu numai 400 de locuri pentru public.

TREBUIE SĂ ŞTII

Deoarece turiştii luau suvenire din ruinele de la Apollonia, înotul în zonă este acum interzis. Dar există în apropiere şi alte ruine care pot fi explorate din apă.


Booking.com