„Pleacă de aici înainte să te farmece şi să te înrobească deplin” – era sfatul primit de Dorothy Carrington de la un pescar, în clasicul ei portret al Corsicii, din 1971, Granite Island.

Corsica este un lanţ muntos care se ridică din mare. Ţărmurile ei stâncoase sunt scăldate din toate părţile de apele Mediteranei.

Are 184 km lungime şi 83 km lăţime şi acoperă o suprafaţă de 8 772 km², iar punctul cel mai înalt este Monte Cinto, 2 707 m.

Munţii sunt divizaţi de văi adânci, săpate de râuri repezi -de aceea decorul este spectaculos şi aminteşte de Dolomiţi.

Primele aşezări umane din Corsica se pare că datează de acum peste 10 000 de ani şi, în mod tradiţional, insularii au locuit în interiorul munţilor stâncoşi, ca să fie apăraţi de atacuri. Litoralul era rezervat pescarilor, dar azi o bună parte din el este acaparat de turism.

În diferite momente ale istoriei, insula a fost guvernată de vandali, romani, greci, genovezi, ba chiar şi de britanici pentru scurtă vreme. Cu toate că face parte din Franţa din anul 1768, insula pare mai degrabă italiană decât franceză, cu bisericile ei baroce, cu fortăreţele genoveze şi cu dialectul toscan al indigenilor (corsu).

Oraşul Calvi

În afară de natura fascinantă, merită să vizitezi şi oraşele din Corsica. Denumit adesea „mica Marsilie”, Bastia are o vastă esplanadă la mare, un cartier vechi cu străzi încurcate, biserici baroce deosebite şi clădiri maiestuoase.

Adevărata experienţă corsicană o vei trăi la Corte, inima spirituală şi culturală a insulei, aşezat la confluenţa a două râuri; este un bun punct de pornire în drumeţie. Dacă vrei ceva mai rural, du-te la Piana, de unde vei putea vedea spectaculoasele Les Calanques, fără aglomeraţia din Porto.

Pregăteşte-te să fii fermecat, dacă nu înrobit.

POPULAŢIE

322 120 (2013).

CÂND SĂ TE DUCI

Vara, insula poate fi foarte aglomerată, dar în afara sezonului multe facilităţi sunt închise, aşa că interesează-te înainte de a pleca.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Paris sau Nisa până la Bastia, Calvi sau Ajaccio; cu vaporul de la Marsilia, Toulon sau Nisa până la Ajaccio sau Bastia.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Megaliţii şi menhirele de la Filitosa -cea mai mare comoară arheologică a insulei.
• GR20 – traseu cu nume neinspirat, dar spectaculos, compus din 16 etape (trebuie douăsprezece zile pentru a-l parcurge, dar nu încerca dacă nu eşti în formă).
• Museu di a Corsica, în citadela genoveză din Corte – istoria insulei din Antichitate până în prezent.
• Les Calanques de Piana – formaţiuni stâncoase ciudate şi frumoase; ideal ar fi să le vezi din barcă.
• Orăşelul Sartene – ca să vezi cum era Corsica înainte, pentru că aici se perpetuează tradiţii din Evul Mediu.
• Citadela din vârf de stâncă de la Bonifacio, de unde ai o splendidă panoramă a Sardiniei.

TREBUIE SĂ ŞTII

Ierburi sălbatice cresc peste tot în Corsica şi au influenţat mult dieta localnicilor. Stufatu, o tocană aromată de berbec, trebuie încercată neapărat.


Booking.com

Imediat ce intri pe insulă şi treci de artiştii stradali de pe Pont St-Louis, laşi în urmă zarva şi gălăgia surorii ei mult mai ilustre, île de la Cite.

Cu Notre-Dame în spatele tău, poţi o clipă avea impresia că cineva a luat un sat şi l-a transportat în mijlocul Parisului. Secole la rând, île Saint-Louis nu a fost decât o mlaştină, până când, în secolul XVII, dezvoltatorul Christophe Mărie a umplut străzile înguste de conace elegante, astfel încât în anul 1660 insula era complet transformată.

Pe la 1840, insula avea renumele unui cartier boem. Printre rezidenţii acestei insule în formă de barcă s-au numărat în permanenţă intelectuali, artişti şi politicieni. Voltaire, Cezanne, Baudelaire şi Chagall, Racine, Mărie Curie, Ernest Hemingway şi preşedintele Pompidou au locuit aici la un moment dat.

Clădiri elegante aliniate pe străzile din Île Saint-Louis

Pe măsură ce înaintezi spre est, pe strada St-Louis-en-l’Ile, intri chiar în inima insulei, acolo unde louisienii, cum sunt numiţi rezidenţii, se bucură de cafenele, galerii de artă şi magazine unicat. Este locul ideal de unde poţi lua celebrul sorbet Berthillon şi unde poţi privi lumea.

Quai d’Orleans este locul unde se află cele mai impozante clădiri din zonă – de remarcat ar fi hotelul Rolland, construit în secolul XVII cu evidente influenţe maure, şi fosta Bibliotecă Poloneză, acum muzeu.

Cum insula se află chiar în centrul Parisului, priveliştea asupra fluviului Sena este fascinantă – seara, în special, este foarte romantică. Dacă vrei solitudine deplină, du-te pe cheiurile din sud şi acolo vei ajunge la cel mai bun loc de stat la soare din Paris.

POPULAŢIE

Populaţie permanentă de iarnă -1 750 (2005).

CÂND SĂ TE DUCI

Deşi e mai puţin aglomerată decât île de la Cite, în lunile de vară, din iunie până în august, poate fi mare înghesuială. Să fii pregătit în luna august să găseşti închise multe magazine şi cafenele.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Biserica St-Louis en-Ile -construită în 1622, cu magnifice uşi din lemn decorate cu îngeri.
• Strada principală de pe insulă, cu minunate buticuri şi magazine pline de specialităţi.
• Artiştii de pe Pont Saint-Louis.
• Ia masa la unul dintre elegantele ei restaurante.
• Fă o plimbare de la île Saint-Louis la catedrala Notre-Dame, unde, dacă urci scările în spirală, o să poţi vedea panorama oraşului.

TREBUIE SĂ ŞTII

Membrii clubului Haschischins se întâlneau lunar la Hotel Lauzun (Quai d’Anjou nr. 17); aici, membri notabili ai clubului, precum Manet sau Baudelaire, consumau jeleu de haşiş.


Booking.com

Situate în largul Coastei de Azur, în sudul Franţei, cele trei insule care compun Les îles d’Or – numite şi Les îles d’Hyeres -au o istorie plină de distrugeri şi refaceri succesive. Forturile de aici au fost construite şi dărâmate încă de pe vremea lui Francisc I, iar pe insulele Porquerolles şi Levant armata e şi acum prezentă.

Grupul de insule a fost binecuvântat cu un climat excepţional de blând, care le şi face populare – unii ar spune mult prea populare – printre turişti. Arşiţa verii este temperată de o încântătoare briză răcoroasă.

Porquerolles este cea mai accesibilă dintre cele trei. Până nu de mult proprietate privată, insula a fost achiziţionată de stat în 1971, iar acum regiunea este arie protejată. Portul, care are acelaşi nume ca insula, este foarte dinamic.

Vedere spre apele cristaline care înconjoară insula Porquerolles

Vei fi captivat imediat ce ajungi aici. În spatele cheiurilor la care sunt ancorate bărci se văd primele case, înconjurate de o vegetaţie bogată. Când ieşi din port, ajungi într-un sat cu o piaţetă mare, o biserică frumoasă, o grămadă de magazine şi restaurante în aer liber. Port-Cros, insula din mijloc, a primit statutul de parc naţional în 1963.

Unic în Europa, acest parc se extinde până în apele din jurul insulei, la circa 600 m în larg, oferind un paradis pentru animale marine, dar şi pentru scufundători. În interior, Port-Cros este deluroasă, cea mai sălbatică dintre cele trei insule, cu un traseu de drumeţie bine marcat,

Levant este o ciudăţenie: este asemenea celorlalte, acoperită de vegetaţie bogată, cu plaje de nisip fin, dar 90% din supralaţa ei este ocupată de armata fianceză. Celelalte zece procente au devenit o Mecca pentru naturatişti.

POPULAŢIE

450 (în afara personalului militar; 2006).

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Hyeres (tot timpul anului) sau de la Toulon (numai vara).

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie—iunie sau de la sfârşitul lui septembrie la începutul lui noiembrie.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• La Hameau – grădină botanică mediteraneeană (Porquerolles).
• Fortul Ste Agathe, din secolul XIV, unde este găzduită o expoziţie subacvatică de arheologie (Porquerolles).
• Fort Napoleon – construit în 1813, restaurat azi cu multă migală (Levant).
• Forturile Eminence şi Estissac – vara organizează expoziţii cu intrare liberă (Port-Cros).
• Barca Aquascope – tur cu bărci cu fund de sticlă în apele din jurul insulei (Port-Cros).

TREBUIE SĂ ŞTII

Pentru a proteja acest mediu fragil, numărul vizitatorilor este limitat la 5 000 pe zi, pe Poquerolles, şi la 1 500 pe zi pe Port-Cros.


Booking.com

Mai degrabă un mic arhipelag compus din două insule principale, île de Brehat, lungă de numai 3,5 km şi lată de 1,5 km, este înconjurată de o mulţime de recife şi insuliţe risipite în tot golful Paimpol, în largul coastelor Bretaniei. Această insulă lipsită de maşini, cu microclimatul ei blând, este un paradis pentru floră şi faună.

Vara, aerul se umple de mirosuri – smochine coapte, eucalipt, caprifoi şi mimoze; angajaţii centrului ornitologic local au înregistrat aici peste 300 de specii de păsări marine.

Toate ambarcaţiunile ancorează la cheiurile minusculului Port-Clos. De acolo sunt zece minute de mers până la simpaticul sat Le Bourg, plin de personalitate, cu o piaţă centrală simplă, în trei colţuri, umbrită de copaci.

La reflux, navele ancorează ceva mai departe de port şi ai de mers încă cinci minute până să ajungi pe plajă. Pentru că acum este arie protejată, nu se mai construieşte nimic pe insulă, iar clădirile existente se supun unor reguli stricte de conservare.

Frumoasa Île de Brehat înconjurată de recife şi insuliţe

Pont ar Prat te duce spre nordul mai sălbatic al insulei, unde trăieşti senzaţia mării nesfârşite, cu farul mic şi alb ridicat peste stânci abrupte şi rozalii şi valuri mareice puternice în capătul insulei. O reţea de drumuri bine marcate, cu secţiuni pavate şi cărări bătătorite, şerpuieşte printre mari case de granit, ascunse de ziduri înalte şi grădini pline de muşcate, crini africani şi pini maritimi.

În trecut, culorile vii şi ritmul liniştit al insulei Brehat au atras artişti precum Henri Matisse sau J.D. Fergusson – azi, idilica insulă este o staţiune elegantă care atrage tineri parizieni la modă.

POPULAŢIE

429 (2009)

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Pointe de l’Acroust (tot timpul anului) sau de la Erquy (numai vara).

CÂND SĂ TE DUCI

Mai, iunie, sfârşitul lui septembrie până la începutul lui noiembrie – cel mai puţin aglomerat.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Verreries de Brehat – obiecte de sticlă expuse în citadela din sud-vestul insulei.
• La Chapelle Saint-Michel.
• La Phare du Paon – farul “păunului”.
• La Molin a Maree du Birlot – recent restaurata moară mareică.

TREBUIE SĂ ŞTII

Majoritatea excursioniștilor de o zi ratează cea mai spectaculoasă frumuseţe a insulei, pentru că pleacă prea devreme. Apusul soarelui deasupra Atlanticului şi culoarea rozalie a pietrelor de pe insulă alcătuiesc o privelişte splendidă.


Booking.com

Aceste două insule micuţe, la douăzeci de minute cu feribotul din agitatul oraş Cannes, oferă un refugiu pentru suflete deprimate şi cârduri golite. Ste-Marguerite are 3,25 km lungime şi 1 km lăţime, iar St-Honorat doar 1,5 km lungime şi 0,4 km lăţime.

Ste-Marguerite e ceva mai turistică decât vecina ei monastică, dar, după ce ieşi din portul aglomerat, porneşti pe drumuri bine întreţinute spre una dintre cele mai vechi păduri din Europa, de eucalipt şi conifere. Pădurile de pin şi eucalipt de pe St-Honorat sunt înveselite de culorile şi aromele florilor şi ierburilor sălbatice.

Ambele sunt binecuvântate cu plaje neatinse, decorate de natură cu lemne aduse de apă; se spune că sunt cel mai puţin aglomerate de pe Riviera Franceză. Pe nici una dintre insule nu este permis accesul maşinilor sau al bicicletelor şi nu se poate campa.

Vase ancorate la ţărmul liniştitei insule Ste-Marguerite

Ste-Marguerite este dominată de un fort şi a fost ocupată de-a lungul timpului de valuri de invadatori – piraţi berberi, piraţi genovezi şi de două ori de spanioli.

POPULAŢIE

Ste-Marguerite – 20 (populaţie permanentă de iarnă); St-Honorat -28 de călugări cistercieni.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Cannes.

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-octombrie, dar ar fi bine să eviţi cele două săptămâni de dinaintea Festivalului de Film de la Cannes, din mai.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Forte Ste-Marguerite – care datează de la începutul secolului XVII.
• Ste-Marguerite Musee de la Mer -cu artefacte romane locale şi rămăşiţele unei corăbii arabe din secolul X.
• Cuvee St-Honorat – după o tradiţie veche a comunităţilor monastice, fraţii cistercieni produc un vin foarte apreciat din podgoriile insulei.
• Călugării mai fac bere şi uleiuri esenţiale, care se vând împreună cu CD-uri pe care sunt înregistrate imnurile lor.
• Spectacolul Son et Lumiere -se ţine vara, are ca subiect istoria insulei şi include şi o călătorie nocturnă cu feribotul.

TREBUIE SĂ ŞTII

Celula în care a fost încarcerat Omul cu masca de fier, portretizat de Dumas, este doar una dintre cele pe care le poţi vizita în Forte Ste-Marguerite.


Booking.com

Aşa cum sugerează şi numele, e o insulă foarte frumoasă. O combinaţie de ţărmuri stâncoase, sate atractive de pescari şi plaje de nisip alb a transformat-o intr-un magnet pentru turişti. În iulie şi august, populaţia creşte de zece ori, şi toţi se înghesuie pe 34 km².

Totuşi, şi în perioadele cele mai aglomerate poţi să fii fermecat de contrastele insulei. Partea de sud-vest, puternic erodată, este o Cote Sauvage (coastă sălbatică), iar partea de est este clar mediteraneeană, deşi te afli în Atlantic.

Istoria Belle île este strâns legată de englezi, care au ocupat insula timp de doi ani, din 1761 până în 1763, în perioada Războiului de Şapte Ani, dar şi de acadienii care s-au refugiat aici când englezii au luat în stăpânire coloniile canadiene ale Franţei.

Acum insula este cunoscută pentru plăcerile obişnuite ale unei vacanţe de pe coasta Bretaniei: înot, plimbări cu barca, pescuit, ciclism şi drumeţii. Insula are o colecţie de faruri atractive, printre care putem remarca Le Grand Phare, pe coasta de vest, şi La Cita-delle Vauban, una dintr-o serie de fortăreţe militare din secolul XVII construite de mareşalul Vauban pentru Ludovic al XlV-lea, acum transformată în muzeu de istorie.

Pitorescul port Sauzon

Insula a atras de mult timp atenţia marilor artişti ai lumii. Inspiraţi de splendoarea ei naturală, Monet, Van Gogh şi Henri Matisse – printre alţii – au creat aici câteva dintre cele mai frumoase picturi. Se spune că insula ar fi inspirat şi mişcarea Op Art din anii 1950, când artistul de origine maghiară Victor Vasarely a făcut aici o vizită şi a fost fascinat de forma pietricelelor de pe plaja Sauzon.

Belle île se laudă cu unul dintre cele mai frumoase trasee de drumeţie din Europa. Îţi ia cam o săptămână să parcurgi spectaculosul diurn de coastă de 95 km, cu o mulţime de gites d’etape (hosteluri pentru drumeţi) şi locuri de campare.

POPULAŢIE

5 250 (2005).

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Queiberon (tot timpul anului) sau de la vannes (numai vara).

CÂND SĂ TE DUCI

Primăvara şi toamna este mai puţin aglomerat.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Musee Historique – găzduit de citadela Le Palais, vorbeşte despre istoria turbulentă a insulei.
• Grotte de l’Apothicairerie – o spectaculoasă peşteră de coastă.
• Urmărirea furtunilor la Pointe des Poulains – cel mai nordic punct al insulei.
• Sistemul de peşteri Aiguilles de Port-Coton.

TREBUIE SĂ ŞTII

Marina britanică a capturat Belle île în 1761, dar doi ani mai târziu a dat-o la schimb pentru insula mediteraneeană Menorca.


Booking.com

Imortalizată de Renoir intr-un tablou, île de Noirmoutier, în vestul coastelor franceze, este de mult timp teren de joacă estivală, întinsă pe 20 km în golful Biscaya, insula i-a primit întotdeauna bine pe vizitatori, dar nu aceasta a fost ocupaţia principală a locuitorilor. Terenurile sărăturoase sunt şi acum lucrate, iar comunităţile de agricultori şi de pescari încă prosperă.

Pe insulă se poate ajunge traversând un pod, dar este mult mai romantic să vii prin Passage de Gois, un drum pe care nu poţi umbla decât în perioada refluxului. Oraşul Noirmoutier-en-l’île, în nord-estul insulei, e o aşezare modestă.

Are un castel din secolul XII, o biserică cu o criptă în stil romanic şi o piaţă excelentă, în nordul oraşului este pădurea Chaize, care merită o explorare pentru stejarii şi mimozele de aici.

Castelul din Noirmoutier-en-l’île

În mijlocul verii, coasta de vest este un magnet pentru amatorii de băi de soare, pentru că plajele lungi şi nisipoase seamănă cu cele de pe continent. În interiorul insulei, cu sistemul de poldere olandeze şi de şanţuri cu apă sărată, nu te-ar condamna nimeni dacă ai avea impresia că eşti departe de mare. În sud, drumuri şerpuitoare te poartă prin sate tradiţionale, cu căsuţe albe.

Azi, tema principală a insulei este recreerea, o temă foarte îndepărtată de originea ei monastică. Restaurante sunt multe şi bune. Sunt opt cluburi de navigaţie şi un traseu de ciclism bine pus la punct.

Pentru vizitatorii mai tineri există Sealand, un acvariu bine dotat, şi Oceanile, un complex care are bazin de înot, tobogane şi alte atracţii de gen. Este o insulă pentru francezul care face o excursie de o zi – verifică prognoza, apoi iese la distracţie.

POPULAŢIE

10 000 (2005).

CUM AJUNGI ACOLO

Pe podul de la Fromentine sau pe Passage de Gois.

CÂND SĂ TE DUCI

De primăvara până toamna – deşi populaţia abundentă de ţânţari din timpul verii face indispensabilă protecţia.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Castelul din Noirmoutier-en-l’île, cu donjon din secolul XI.
• Un tur al oricărei expoziţii de sculpturi în sare, celebre în lume.
• Satul Barbatre – la fel de fermecător ca toate satele franceze de pe ţărmul Atlanticului.
• Mâncarea – insula este faimoasă pentru scoici, homari şi cartofi.
• Oricare dintre cele trei regate care au loc în luna august.

TREBUIE SĂ ŞTII

Foarte preţuiţi în Europa, cartofii de Noirmoutier s-au vândut la o licitaţie cu peste 200 de euro kilogramul.


Booking.com

În apele mării se află un elefant uriaş; poţi să-l şi loveşti, e foarte liniştit şi nu e deloc periculos, pentru că e din piatră – poveste locală.

Fiindcă se află sub jurisdicţie franceză, Insulele Chausey din Canalul Mânecii, la sud de Jersey, nu sunt incluse de obicei în definirea geografică a Insulelor Canalului, deşi geologic ele sunt unite şi împreună formează un arhipelag mai mare. Insulele sunt foarte populare printre turiştii francezi, dar sunt aproape complet ignorate de englezi – între Chausey şi celelalte insule nu există nici un feribot de legătură.

Mituri şi legende învăluie acest lanţ de insule, care, deşi este cel mai mare arhipelag din Europa, nu e prea diferit de o grămadă de pietre cenuşii ridicate la suprafaţa apei. Supuse uneia dintre cele mai mari variaţii mareice din lume (14 m), se spune că la reflux sunt 365 de insule şi 52 la flux. Curenţii fioroşi creează o mulţime de insuliţe stâncoase, conectate prin întinderi vaste de nisip. Aspra frumuseţe a zonei a atras atenţia pictorilor marini din toată lumea.

Farul şi fortul

O singură insulă, Grande île, este cât de cât populată. Nici maşinile şi nici bicicletele nu au voie aici, aşa că ritmul vieţii este pedestru în adevăratul sens al cuvântului. Chiar şi vara facilităţile de pe insulă sunt limitate – cel mai bine poţi savura peisajul mereu schimbător cu o pereche bună de încălţări şi cu un pachet de mâncare în rucsac. Există un drum de coastă care înconjoară insula şi de unde poţi ajunge pe plajă.

Este un mediu natural fragil; în sezonul de împerechere al păsărilor (aprilie—iulie) sunt restricţii de debarcare. Sunt puţini locuitori permanenţi – administratorul farului şi o mână de pescari – şi chiar se punteproblema interzicerii definitive a turismului.

POPULAŢIE

Iarna – 10; vara – 100 (2005).

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul (numai vara) de la Saint-Malo sau Granville.

CÂND SĂ TE DUCI

lunie-septembrie; dar poţi ajunge cu o barcă particulară tot timpul anului, dacă vremea permite.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Regata Chausey, anual, în august.
• Fructele de mare locale – homari, midii şi scoici.
• Mişcările spectaculoase ale mareelor.
• Plimbări cu barca printre nenumăratele golfuleţe din jurul Insulelor.

TREBUIE SĂ ŞTII

Granitul de Chausey a fost îmbarcat cu destinaţia Paris, unde a fost finisat şi folosit la construcţia Mont Saint Michel.


Booking.com

Numele vine din vechea bretonă, Enez Eusa, care înseamnă Insula Terorii, dar Ile d’Ouessant este o insulă din Canalul Mânecii, virgină, stâncoasă, de o frumuseţe extraordinară. Cel mai vestic punct european din Franţa, lungă de nici 7 km şi lată de 4 km, insula a fost de multă vreme un punct de reper pentru corăbiile care intrau în canal; aici se află cel mai strălucitor far din lume.

Ouessant, sau Ushant în engleză, este o insulă plată, înconjurată din toate părţile de faleze spectaculoase. Platoul central, ridicat, în medie, la 60 m deasupra nivelului mării, îţi oferă posibilitatea unor plimbări lejere, pe jos sau cu bicicleta. Pentru drumeţi există anumite trasee, dar va trebui să-ţi faci singur loc printre întinderile de iarbă neagră şi muşchi – gazonul elastic o să-ţi pună cu siguranţă arcuri sub tălpi.

În mod tradiţional, marea le-a oferit insularilor locuri de muncă şi resurse, iar cum bărbaţii lipseau de acasă perioade îndelungate, rămâneau femeile să se ocupe de câmp şi de recolta de plante marine. Interioarele caselor sunt bogat ornamentate cu panouri din lemn şi o bună parte din mobilă este construită din bucăţi de lemn aduse de apă.

Farul Creac’h

Apa este esenţială şi pentru climatul insulei -iarna este cald (în februarie poate fi mai cald decât pe Riviera), iar vara este răcoroasă din cauza expunerii la vânturile de vest.

Insula este o haltă convenabilă pentru păsări migratoare, deşi locurile de cuibărit de pe falezele înalte sunt destul de puţine din cauza valurilor mari. Vremea rea deturnează multe păsări de la traseul lor, iar centrul local de ornitologie a identificat aici peste .300 de specii.

Deşi acum nu mai e izolată, aşa cum o atestă miile de oameni care debarcă din feribot în timpul verii, câteva tradiţii locale încă se păstrează. Femeile fac şi acum cruci din dantelă în memoria bărbaţilor pierduţi pe mare, iar oile din zonă au libertatea să se ducă unde vor. Totuşi, dacă suni prinse, adesea iese din ele un rafjout de rnoulon care te face să-ţi lingi buzele!

POPULAŢIE

1 000 (2005).

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul, fie de la Port de Commerce (Brest), fie de la Le Conquet; cu avionul din aeroportul Brest-Guipavas.

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Phare du Creac’h – un far vizibil de la 50 km distanţă.
• Encomusâe d’Ouessant – două case care încearcă să refacă viaţa tradiţională a insulei.
• Musee des Phares et Balises – un muzeu naval.
• Calaches du Ponant – plimbări de plăcere cu trăsura.

TREBUIE SĂ ŞTII

Feriboturile locale nu permit accesul prea multor maşini, pentru că pe insulă nu sunt decât 6 km de şosea – e mult mai bine să închiriezi o bicicletă şi să savurezi farmecul insulei la pas domol.


Booking.com