insula-kihnu

Insula Kihnu

Kihnu se află la 12 km de coasta Estoniei şi este cea mai mare dintre cele peste 12 insule presărate printre recifele şi apele puţin adânci din golful Riga. Are o suprafaţă de 16 km2 şi în mijlocul ei este o coamă ceva mai ridicată, care însă în punctul cel mai înalt ajunge abia la 9 m deasupra nivelului mării.

Fermele de pe insulă sunt înconjurate de păduri care previn eroziunea solului şi îi protejează pe insulari de asprimea vânturilor din nord-est. Foioase uriaşe stau ca nişte santinele pe întinderile coastelor care coboară spre ţărmul litoral, lung de 36 km, plin de dune şi nisipuri mişcătoare, unde peste tot pluteşte miros de ienupăr.

Pământul insulei e loc de cuibărit pentru sute de specii de păsări, iar în recife trăieşte ultima colonie de foci cenuşii din Marea Baltică.

cazare-in-satul-pescaresc-lemsi

Cazare în satul pescăresc Lemsi

Cele mai vechi referiri istorice datează din secolul XIV, însă descoperirile arheologice demonstrează că insula a fost locuită – cel puţin vara – de pe la 1500 î.Hr. A fost stăpânită pe rând de danezi, suedezi, estonieni, polonezi şi ruşi, un caz tipic de istorie baltică tumultuoasă.

Din vremuri imemoriale bărbaţii au fost marinari şi pescari, arătând o mare iscusinţă la construirea bărcilor şi a obiectelor din lemn, iar femeile s-au ocupat singure de agricultură şi au păstrat bogata cultură insulară – muzica, dansul şi poezia.

Locuitorii vorbesc şi acum dialectul propriu şi se îmbracă în costume tradiţionale, făcute în casă. Femeile fac haine pentru membrii familiei, ţes, împletesc şi brodează modele simbolice din legende străvechi.

Oamenii trăiesc în perfectă simbioză cu mediul acesta aspru, iar supravieţuirea lor este condiţionată strict de loialitatea culturală şi de întrajutorarea comunitară. Ei şi-au păstrat moştenirea culturală, deşi primesc cu braţele deschise pe oricine le calcă pragul.

POPULAŢIE

639 (2004).

CÂND SĂ TE DUCI

Mai-septembrie, dacă nu cauţi o experienţă hibernală, iarna, insula e acoperită de zăpadă şi apele din jurul ei îngheaţă.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul sau cu feribotul de la Parnu, pe coasta estoniană; iarna poţi să te duci cu maşina pe apele îngheţate, pentru o experienţă rară.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Lemsi – un sat pescăresc şi port.
  • Muzeul Tradiţiilor Locale Kihnu -centru istoric şi cultural al insulei, cu o colecţie de artă în care sunt incluse şi picturile renumitului artist estonian Jaan Oad.
  • Biserica ortodoxă Kihnu – unde se află mormântul legendarului marinar Kihnu Jonn.
  • Farul Kihnu.
  • Juanipae – sărbătoarea Sfântului ion, cu ritualuri care celebrează solstiţiul de vară în cea mai scurtă noapte a anului, pe 23 iunie, cu dansuri şi cântece până la răsăritul soarelui. Excursie pe insula Manija, aflată în apropiere, unde vei vedea uriaşa stâncă Kokakivi.

TREBUIE SĂ ŞTII

Bogata moştenire culturală a insulei şi eco-structura ei sunt extrem de vulnerabile. UNESCO a înscris-o pe lista monumentelor protejate, încercând astfel să minimizeze impactul negativ al turismului de masă şi să-i ajute pe insulari să-şi păstreze tradiţiile.


Booking.com


insula-mainau

Insula Mainau

Apele de smarald şi vârfurile munţilor alcătuiesc un fundal pitoresc pentru această superbă „insulă a florilor, cu o suprafaţă de 45 ha, una dintre cele trei insule de pe lacul Bodensee (Konstanz), diferite, dar la fel de interesante. Lacul, al treilea ca mărime din Europa Centrală, se află pe Rin, între Germania, Elveţia şi Austria.

Toţi vizitatorii insulei Mainau descoperă că aşteptările lor au fost întrecute atunci când se trezesc într-unul dintre cele mai frumoase parcuri din Europa, în mijlocul căruia se află un castel baroc de poveste. Grădinile insulei par o incredibilă junglă cu vegetaţie exotică, citrice şi orhidee, care se pot dezvolta aici datorită microclimatului blând asigurat de lac.

Copleşitoarea diversitate a speciilor, a culorilor şi a parfumurilor îţi aduce o incredibilă experienţă senzorială – poţi să te relaxezi sub un palmier sau un sequoia, să explorezi cărări şerpuitoare, să simţi mirosul florilor de portocal, amestecat cu alte arome mai puţin cunoscute, şi să-ţi bucuri ochii în faţa caleidoscopului ameţitor de culori, rătăcind prin parc, până când vei da cu ochii de lacul la fel de fascinant.

maineau-lalele

Lalele pe insula Mainau

Timp de 500 de ani, Mainau s-a aflat în posesia cavalerilor teutoni – un ordin militar şi religios romano-catolic înfiinţat la sfârşitul secolului XII pentru a lupta în cruciade. În 1853, insula a fost cumpărată de marele duce de Baden, care a construit palatul ca reşedinţă de vară.

Insula a fost deţinută de urmaşii acestuia până în anul 1932, când a ajuns la contele Lennart Bernadotte, un filantrop care a vrut să creeze o grădină de care să se bucure toţi oamenii. El a gândit forma actuală a grădinii, a înfiinţat Fundaţia Bernadotte pentru a se ocupa de ea şi a deschis Mainau publicului.

Contele Bernadotte a murit în 2004, dar insula este administrată potrivit principiilor lui; grădina este şi un exemplu de ecologism.

POPULAŢIE

Familia şi angajaţii săi.

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Există curse maritime regulate din Konstantz sau de pe insula Lindau.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Casa Fluturilor – cea mai mare din Germania.
  • Sera de palmieri.
  • „Lumea Copiilor” din Mainau – parc acvatic de distracţii.
  • Cascada Neuhausen – cea mai mare cascadă din Europa, aflată la 60 km de Mainau.

TREBUIE SĂ ŞTII

Administratorul grădinii sau unul dintre angajaţi stă în permanenţă la dispoziţia vizitatorilor cu sfaturi pentru cultivarea ecologică a plantelor.


Booking.com


Insula Usedom

A doua insulă ca mărime din Germania, Usedom e o întindere joasă şi pitorească – pajişti line, păduri şi lacuri, printre care sunt presărate căsuţe acoperite cu stuf, mori de vânt şi biserici medievale.

Insula, cu o suprafaţă de 445 km2, se află în nord-estul lagunei Stettin, chiar în gura fluviului Oder, graniţa dintre Germania şi Polonia. Locuită încă din Epoca Pietrei, mai întâi de triburi slave, apoi de piraţii vikingi, Usedom a fost teritoriu german până în 1945, când Polonia a obţinut suveranitatea în partea de est şi toată populaţia germană a fost atunci expulzată în vestul insulei.

Cel mai însorit loc de pe coasta nord-germană, Usedom este ideală pentru vacanţe estivale; are peste 100 km de piste de biciclete, 400 km de cărări de drumeţie şi 40 km de plaje impecabile de nisip.

Şezlonguri tradiţionale pe plaja insulei Usedom

Zona de nord-vest este una dintre cele mai frumoase – pădurea coboară pe coastele abrupte până spre apă şi ai toate şansele să vezi vulturi de mare rotindu-se deasupra capului tău. În sud-est sunt câmpuri frumoase şi lacuri printre care sunt risipite sate somnoroase.

Vechile staţiuni balneare de pe insulă emană o atmosferă inconfundabilă de cultură şi lux. Sunt o mulţime de conace superbe din secolul XIX, vile în stil Art Nouveau şi maiestuoase cheiuri lungi de peste 300 m.

Ahlbeck, Heringsdorf şi Bansin, trei foste sate de pescari de pe coasta de nord, se numără printre cele mai vechi staţiuni litorale, „băile Berlinului”. Sunt numite popular Dreikaiser-bader („cele trei băi ale împăratului”); aici s-a adunat toată crema societăţii germane din secolul XIX, dar şi personalităţi internaţionale, precum Johann Strauss, Tolstoi sau Maxim Gorki. Azi, o plimbare aici te transpune în splendoarea trecutului, călcând pe urmele nobilimii europene.

POPULAŢIE

76 500 (2005).

CÂND SĂ TE DUCI

Mai-septembrie

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul, cu maşina sau cu trenul de la Szczecin, Polonia, sau Zussow, Germania.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Wasserschloss, Mellenthin – castel renascentist.
  • Bisericile medievale din satele Benz, Morgenitz, Zirchow şi Liepe.
  • Kamminke – un mic port de pescari.
  • Priveliştile de coastă din satele Ziemitz şi Neeberg.
  • Castelul Stolpe.
  • Piaţa în aer liber Swinemunde, în partea poloneză a insulei.

TREBUIE SĂ ŞTII

În al Doilea Război Mondial insula a fost folosită drept lagăr de muncă forţată şi închisoare pentru prizonierii de război. Micul sat Peenemunde, cunoscut drept „leagănul călătoriilor spaţiale”, a fost locul unde s-au testat rachetele V2, care au stat la baza tehnologiei moderne de construcţie a rachetelor.


Booking.com


Insula Reichenau

Insula Reichenau se află pe lacul Bodensee (Konstanz), în sudul Germaniei. Mai bine de o mie de ani, complexul benedictin de aici a fost unul dintre cele mai importante centre religioase din Europa. A fost înscrisă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO pentru cea mai bine conservată mănăstire străveche din nordul Alpilor, care a jucat un rol esenţial în evoluţia artei creştine.

Mănăstirea a fost fondată în anul 724 de Sfântul Pirmin, care s-a stabilit aici cu 40 dintre adepţii lui. Abaţia a devenit un concern înfloritor, unul dintre cele mai importante centre religioase şi culturale din Europa.

Aici a fost conceput faimosul plan mănăstiresc al Sfântului Gall – un important set de reguli pentru construirea mănăstirilor şi totodată unul dintre cele mai importante documente ale monasticismului occidental. Abaţii mănăstirii erau oficiali la curtea regală, educatori ai prinţilor regali, diplomaţi şi ambasadori ai împăratului.

În secolele X şi XI, la abaţie se găsea un celebru scriptorium, unde călugării realizau magnifice manuscrise anluminate pentru clienţi influenţi, precum împăratul Otto al IlI-lea sau Heinrich al II-lea.

Foloseau cerneluri aurii, argintii şi violet şi metale preţioase sau fildeş pentru legături. Multe lucrări splendide se găsesc şi acum în biblioteci valoroase din lume.

În perioada ei de glorie, mănăstirea Reichenau colecţiona multe relicve preţioase, care au rămas până azi în superbele altare ale trezoreriei monahale. În zile de sărbătoare, ele sunt purtate pe insulă în cadrul unor procesiuni festive.

Printre cele mai importante se numără moaştele evanghelistului Marcu, carafa de la nunta din Cana Galileii şi o mostră din sângele sfânt.

Egumenul mănăstirii locuia într-o clădire cu etaj, căreia, în secolul XIV, i s-au adăugat două niveluri, pe o structură de lemn. Azi aici se află muzeul insulei; este una dintre cele mai vechi clădiri cu structură de lemn din sudul Germaniei. Muzeul expune şi obiecte care vorbesc despre viaţa liniştită a insulei şi a împrejurimilor ei.

Siturile religioase nu se limitează numai la zona mănăstirii. În secolul IX, abatele Hatto a construit aici o biserică dedicată Sfântului Gheorghe. Nava mai păstrează câteva picturi murale în stil ottonian, înfăţişând minunile lui Iisus – singurele picturi murale de acest gen pictate înainte de anul 1000 în nordul Alpilor. Deasupra intrării în criptă este un mic cavou unde sunt păstrate relicvele Sfântului Gheorghe.

reichenau-podgorii

Podgorii pe insula Reichenau

Biserica Sfinţii Petru şi Pavel, o bazilică cu trei nave, a fost construită în secolul XII în Reichenau-Niederzell. Turnurile din est au fost adăugate în secolul XV, iar porticul de pe latura vestică a fost construit în secolul XVI sau XVII. Absida semicirculară păstrează o pictură din secolul XII, care îl înfăţişează pe Iisus cu apostolii.

De-a lungul anilor au fost adăugate şi alte picturi, din care azi au mai rămas scene din patimile lui Iisus, pe latura de sud a capelei şi în portic, şi scene cu Sfântul Petru, în altar. În 1756, biserica a fost renovată în stil baroc, cu tavanuri drepte şi muluri în stil rococco, iar elementele acestui stil s-au păstrat.

POPULAŢIE

5 113 (2006).

CÂND SĂ TE DUCI

Mai-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu maşina sau cu trenul până la Konstanz.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Abaţia a fost un important centru spiritual timp de peste o mie de ani. O parte din ceea ce s-a păstrat aici datează din secolul IX
  • Muzeul Reichenau – găzduit de fosta casă a egumenului (una dintre cele mai vechi case cu structură din bârne din sudul Germaniei), spune povestea vieţii în mănăstire.
  • Picturile murale ottoniene din biserica Sf. Gheorghe, înfăţişând minunile lui lisus.
  • Trezoreria abaţiei, unde se află şi azi relicve preţioase primite de călugări.
  • O plimbare prin decorul pastoral şi savurarea istoriei acestei insule fermecătoare.

TREBUIE SĂ ŞTII

Insula este legată de continent printr-o şosea.


Booking.com


rugen-insula

Insula Rugen

Până în 1990, insula Rugen din Marea Baltică s-a aflat în spatele Cortinei de Fier şi a fost inaccesibilă occidentalilor. Este cea mai mare dintre insulele Germaniei – aproape 1 000 km2 şi o lungime de 570 km, – o coastă şerpuitoare de faleze abrupte şi golfuleţe largi, puţin adânci.

Este un paradis desprins dintr-o carte poştală, cu faleze albe, plaje largi de nisip, păduri şi lande pe care se înalţă castele romantice, biserici vechi de cărămidă, căsuţe pescăreşti cu acoperiş roşu şi orăşele desuete cu vile fin de siecle.

Principalul oraş al insulei, Sassnitz, „poarta de intrare în Scandinavia”, este un port dinamic şi plin de culoare, cu cea mai mare deschidere la mare din Europa – un chei lung de 1 450 m, unde poţi urmări de la vase de croazieră până la şalupe de pescari.

faleze-albe-rugen

Falezele albe din Rugen

Lângă el este Parcul Naţional Jasmund, unde falezele netede de calcar -renumite pentru înălţimile lor şi pentru prăpăstiile pe care le formează – se prăbuşesc dramatic în apele mării. În spatele lizierei litorale de fag se găseşte o zonă împădurită neobişnuit de variată, unde cresc inclusiv meri şi peri sălbatici.

Pe coasta de sud-est sunt o mulţime de staţiuni idilice – vechi staţiuni balneare, cu plaje sigure, impecabil de curate, care mai păstrează farmecul secolului XIX, şi unde poţi beneficia de tot felul de tratamente, de la regimuri alimentare până la cure cu piatră de var medicinal.

Complet diferit de partea de est, peisajul din parcul naţional de pe coasta de vest este dominat de zona joasă de mlaştină sărată, şesuri mareice şi turbărie, cu o floră şi o faună incredibil de variate. Lagunele de aici sunt un paradis pentru mii de cocori şi gâşte migratoare – şi pentru pasionaţii de păsări.

POPULAŢIE

73 000 (2001)

CÂND SĂ TE DUCI

Rugen este frumoasă tot timpul anului. Sezonul tunstic durează din aprilie până în octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu vaporul fie traversând Strelasund, cu feribotul de maşini, de la Stahlbrode la Glewitz, fie traversând Baltica, din Scandinavia (Suedia, Bornholm sau Lituania) la Sassnitz. Cu maşina pe podul basculant Rugendamm (construit de nazişti în 1936). Cu avionul sau cu trenul.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Excursie cu barca pe lângă faleza de calcar – punctul de plecare este cheiul Binz şi mergi de-a lungul coastelor spre insulele din apropiere.
  • See Wissower Klinken – un promontoriu bizar de calcar, pictat de celebrul artist Caspar David Friedrich.
  • Castelul Raiswiek – un castel în stil neorenascentist, acum hotel. Merită să intri să fi vezi interiorul şi să admiri grădinile superbe, adevărate capodopere de horticultură.
  • Centrul Parcului Naţional Konigsstuhl – în vârful unei stânci – îţi oferă şi o privelişte frumoasă asupra insulei, dar şi câteva exponate deosebite.
  • Jagdschloss Granitz – cabană veche de vânătoare în pădurea Granitz, care seamănă mai degrabă cu un palat. Din turnul ei poţi vedea toată insula.
  • Kap Arcona – cel mai nordic punct din Germania, pictat de Manet. Aici se află pitorescul sat de pescari Vitt, un turn de pază şi două faruri.

TREBUIE SĂ ŞTII

Naziştii au construit un uriaş complex balnear pe o lungime de 3 km de-a lungul coastei, în apropiere de Binz, ca parte a programului lor Kraft durch Freude, care urmărea să controleze distracţiile naţiunii. Au fost construite opt clădiri identice, care să asigure locuri de vacanţă pentru 20 000 de muncitori germani.

Planul nu a fost fructificat niciodată, dar aceste construcţii înfiorătoare (folosite ulterior de sovietici ca barăci militare şi acum date exemplu pentru stilul arhitectural brutal al celui de-al Treilea Reich) sunt o curiozitate care le dă frisoane turiştilor.


Booking.com


Insulele Frisice de Nord

Insulele Frisice de Nord făceau parte odinioară din geest-ul continental – o întindere de nisip şi iarbă care merge de-a lungul coastei germane a Mării Nordului. Secole de puternice valuri mareice au creat insulele Sylt, Amrum şi Fohr, care şi acum îşi schimbă continuu forma şi dimensiunea.

Ele fac parte dintr-un ecosistem unic de şesuri mareice, plaje, bancuri de nisip şi mlaştini sărate aflate în prelungirea regiunii joase de coastă Schleswig-Holstein.

Sylt este şi acum legată de continent printr-un drum care apare la reflux. Această „insulă cu o mie de feţe“ este cea mai mare (100 km2) şi cea mai sofisticată. Coasta vestică are faleze abrupte, dune de nisip şi valuri care se sparg, şi este renumită pentru cei 40 km de plaje cu nisip; în est, şesul deschis face loc unei mlaştini sărate şi pustii. Pe insulă sunt facilităţi excelente pentru sport, drumeţii şi plimbări cu bicicleta – este o destinaţie la modă pentru vacanţele celebrităţilor germane.

Far pe plajă la Sylt

Cea mai puţin populată insulă este Amrum – doar 20 km2 -, un paradis îndepărtat unde te poţi pierde în natură. Vei vedea aici cele mai late plaje de nisip din Europa, cu dune spectaculoase, înalte de 32 m. Fohr – 82 km2 – este cea mai înverzită dintre ele, o adevărată Mecca pentru pasionaţii de păsări, cu o singură staţiune litorală, în oraşul Wyk, şi şaisprezece cătune.

O vizită în Insulele Frisice de Nord înseamnă o vizită într-o altă lume, o lume cu o cultură populară deosebită. Locuitorii vorbesc şi acum dialectul lor, poartă costume tradiţionale şi trăiesc în sate pitoreşti, cu case multicolore aranjate frumos, acoperite cu stuf şi înconjurate de grădini. Insulele sunt o regiune fascinantă şi relativ necunoscută din Europa de Nord, la fel de fascinantă ca oamenii de aici, duri, dar ospitalieri, cu o istorie unică.

POPULAŢIE

Amrum – 2 300; Sylt – 21 000; Fohr – 8 800 (2005).

CÂND SĂ TE DUCI

Sezonul turistic este mai-septembrie, dar iubitorii de natură consideră insula frumoasă tot timpul anului.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Schluttsiel sau Dagebull şi cu feriboturile care fac legătura între insule.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Monumentul de bronz dedicat poetului Heinrich Heine, creat de Amo Breker, în faţa primăriei din Sylt.
  • Casele istorice din Westerland, Sylt.
  • Catedrala St. Johannis şi bisericile din secolele XII şi XIII, Fohr.
  • Satul Nevel, Amrum.

TREBUIE SĂ ŞTII

Nu te aventura prin smârcuri decât însoţit de ghid. Mareea este extrem de periculoasă; în plus, chiar şi în cea mai însorită zi, ceaţa poate apărea pe neaşteptate de pe mare.


Booking.com


Insulele Hallig din Marea Wadden

Halligen (landuri sărate) nu sunt propriu-zis insule, ci nişte mlăştinişuri înalte create de maree şi inundaţii, fără nici un fel de apărare în faţa mării. În această zonă din Marea Nordului sunt variaţii mareice uriaşe; iarna, la maree înaltă, insulele dispar cu totul, în timp ce la reflux poţi să te plimbi de la una la alta.

Din sutele de insule care au existat odinioară, acum au mai rămas zece, risipite pe o suprafaţă de 20 x 30 km, în Parcul Naţional Waddenmeer din Schleswig-Holstein. Ele fac parte din acelaşi extraordinar sistem mareic care a dus la crearea Insulelor Frisice de Nord.

Peisajul suprarealist al acestor „vise ce plutesc pe mare“ este de neuitat – adesea se ivesc miraje stranii care plutesc în aer, pentru că pământul, marea şi cerul par a fi contopite. Faptul că oamenii au găsit o modalitate de a trăi pe aceste mlaştini mereu schimbătoare este dovada ingeniozităţii umane.

O cale ferată îngustă cu ecartament îngust duce de la Halling Langeness la Oland.

Secole la rând, populaţia şi-a apărat casele şi animalele de ravagiile făcute de landunder (furtuni mareice), construind clădiri pe warften (movile de pământ artificiale).

În secolele XVII şi XVIII, locuitorii au strâns bogăţii uimitoare din navigaţie, vânătoare de balene şi creşterea animalelor. Dar regiunea nu şi-a mai revenit după ce o inundaţie devastatoare din 1825 a distrus 90% din ferme şi a înecat sute de insulari.

Hallig Langeness este cea mai mare dintre insule – 9,5 km2 -, însă Hooge, cu o suprafaţă de 5,7 km2, o biserică şi zece warften, este considerată „regina” Insulelor Hallig. Celelalte insule sunt sanctuare de păsări. Singurătatea şi liniştea pe aceste insule ciudate te vor face să te gândeşti la uimitoarea forţă a naturii, atunci când vei contempla puterea mării sau răsăriturile şi apusurile incredibile.

POPULAŢIE

Circa 290 (Langeness – 100, Hooge -120; 2004).

CÂND SĂ TE DUCI

Sezonul turistic este mai-septembrie, dar iubitorii de natură şi de mişcare consideră că insulele sunt frumoase tot timpul anului.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Schluttsiel sau Dagebull; din insulele Frisice de Nord Amrum, Fohr sau Sylt.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Farul de pe Hallig Oland – singurul far din Europa cu acoperiş de stuf; reflectorul lui este jumătate roşu, jumătate verde, pentru a le indica navigatorilor în ce moment trebuie să schimbe cursul.
  • Konigspesel, pe Hooge – o cameră bogat ornamentată, cu toate instalaţiile şi accesoriile originale ale unei case tradiţionale, unde poţi vedea cum trăiau oamenii în insulele Hallig.
  • Panorama din farul Nordemarsch, Langeness.
  • Muzeele din Langeness.

TREBUIE SĂ ŞTII

Migraţiile sezoniere (de primăvară şl de toamnă) în această regiune extrem de importantă pentru păsări reprezintă o experienţă uimitoare pentru turişti, cerul e sufocat de raţe sălbatice, cocori şi gâşte – peste trei milioane de păsări.

Nu uita – mareele aici sunt foarte periculoase, aşa că nu te aventura pe mlaştini fără să ai alături un ghid.


Booking.com


Insula Heligoland

Micuţa insulă Heligoland, aflată la 70 km In largul coastelor Germaniei, se ridică pe neaşteptate cu dramaticele ei faleze ruginii până la 61 m în mijlocul pustietăţii cenuşii a Mării Nordului. Este un mister geologic – cu toate că roca de bază este calcarul, la fel ca a falezelor albe din Dover, solul insulei este alcătuit din straturi de gresie, diferită de toate rocile din regiune.

În secolul XIX, această fâşie de pământ de 1 km2 era considerată cel mai sănătos loc din Germania şi atrăgea atenţia artiştilor şi scriitorilor – printre ei, Kafka şi Goethe. Aerul revigorant de mare conţine cantităţi de polen excepţional de mici, iar climatul este blând, cu mult mai mult soare decât pe continent şi cu toamne lungi şi calde.

insula-heligoland-din-aer

Vedere din aer a insulei Heligoland

Chiar şi iarna este rareori frig – smochinii şi duzii prosperă aici. La zece minute de mers cu barca spre nord-est se află o insuliţă lungă, Dune, care făcea parte din insula principală până în 1720, când o furtună violentă a provocat o prăbuşire de teren care a separat-o definitiv. Aici nu locuieşte nimeni, în afară de o colonie de foci, dar sunt două plaje idilice, lungi, cu nisip alb, perfecte pentru camping şi baie.

Insula a fost locuită din timpuri preistorice. Din secolul VII, ea a fost populată de frisieni, care au botezat-o „Helgyeland” (Pământul Sfânt). Deşi insularii erau semiautonomi, supravieţuind din pescuit şi din jefuirea corăbiilor, ei au fost stăpâniţi pe rând de danezi, britanici sau germani. În 1890, britanicii au dat-o la schimb pentru Zanzibar, dar după al Doilea Război Mondial, Royal Navy a evacuat toată populaţia şi a încercat să o distrugă definitiv, bombardând-o. Forţa exploziilor a lăsat o uriaşă ruptură în insulă.

POPULAŢIE

1 400 (2015)

CÂND SĂ TE DUCI

Cea mai bună vreme este în perioada mai-octombrie, dar insula este interesantă oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Cuxhaven durează două ore. Pasagerii sunt întâmpinaţi de bărci pescăreşti care îi transportă pe ţărm.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Lange Anna – o coloană de stâncă înaltă de 47 m, simbolul insulei Heligoland.
  • Lummenfelsen („Piatra Gariei”) – cea mai mică arie de conservare din lume, unde poţi admira păsări de mare şi foci.
  • Bazinul cu apă de mare încălzită, în aer liber, Unterland.
  • Muzeul de istorie Heligoland – să afli mai mult despre istoria, cultura şi tradiţiile acestei insule
  • Institutul de Biologie Marină şi Acvariul, unde poţi vedea de aproape plante şi diverse creaturi din Marea Nordului.
  • O porţie de homar – scump, dar merită.

TREBUIE SĂ ŞTII

Heligoland este zonă liberă de taxe; ai grijă însă ce ai voie să cumperi, pentru că la întoarcerea în Europa continentală s-ar putea să fii oprit la vamă.


Booking.com


Insula Terschelling

Insula olandeză Terschelling se întinde şerpuit de-a lungul coastelor olandeze pe 29 km, formând o barieră între Marea Nordului şi Marea Wadden.

Este cea mai accesibilă dintre Insulele Frisice de Vest şi are kilometri de litoral virgin şi un peisaj splendid, remarcabil de divers pentru dimensiunea ei – are numai 4 km în partea cea mai lată.

Coasta de nord este plajă cu nisip alb, lată de până la 1 km, având în spate dune bătute de vânt şi o zonă de pădure de pin. La sud este o mlaştină sărată – o păşune bogată, unde pasc vite şi creşte merişor. Tot capătul estic este rezervaţie naturală pentru păsări migratoare. Din orice punct al insulei poţi vedea peisaje superbe – spre sud vezi peticele pestriţe ale mlaştinilor şi ale apelor puţin adânci, care reflectă lumina, spre nord vezi apele nesfârşite ale Mării Nordului, până departe, la orizont.

plaja-terschelling

Una din superbele plaje din Terschelling

Principalul oraş, West-Terschelling, este un port fermecător pe coasta de sud, cu o istorie navală bogată. Insularii sunt renumiţi pentru priceperea la navigaţie, pentru rezistenţa şi creativitatea lor; sute de ani au făcut avere din vânarea balenelor şi au jucat un rol important în secolul XVII, când războaiele naval-comerciale dintre Olanda şi Anglia erau în plină desfăşurare.

Abia în secolul XIX, odată cu modificarea rutelor comerciale, ei s-au orientat spre agricultură şi, ceva mai recent, spre turism.

Aici există trasee de plimbare pe jos, cu bicicleta sau cu caii, plaje superbe pentru iahting pe nisip şi surfmg, nenumărate oportunităţi pentru navigaţie sau plimbări cu barca. Terschelling niciodată nu pare aglomerată. Aici chiar ai sentimentul că eşti una cu natura -libertate şi spaţiu sub cerul nesfârşit şi schimbător.

POPULAŢIE

4 702 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

lunie-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Harlingen (Olanda) până la West-Terschelling.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Festivalul Oerol – zece zile în luna iunie, când debarcă deodată pe insulă în jur de 50 000 de oameni pentru acest eveniment cultural incredibil. Toată insula devine o scenă în aer liber pentru teatru, muzică, artă şi dans. Satele, dunele, pădurile, hambarele şi băile publice devin scene şi galerii improvizate.
  • Casele Commodore, din secolele XVI şi XVII, construite pentru comandanţii flotelor de baleniere, în apropiere de farul Brandaris – staţie de pompieri din secolul XVI, înalt de 54 m (West Terschelling).
  • Istoricul sat Midsland.
  • Rezervaţia Naturală De Boschplaat -în perioada de împerechere, de la jumătatea lunii martie până la jumătatea lunii august, accesul este restricţionat.

TREBUIE SĂ ŞTII

Sunt autobuze şi taxiuri, dar cel mai bine e să vizitezi insula cu bicicleta.


Booking.com