Cea mai sudică din lanţul ionian, Zakynthos, sau Zante, are aceeaşi istorie ca şi surorile ei: invazii, eliberare de sub stăpânirea otomană, devastări de cutremure.

O mare parte din insulă este verde şi încă neatinsă. Nordul şi vestul sunt pustii şi muntoase, centrul este foarte fertil, cu ferme, podgorii şi frumoase sate vechi, situate într-un decor splendid, unde viaţa este relativ neafectată de turism.

Oraşul Zakynthos a fost reconstruit după planul vechi, în încercarea de a reface atmosfera preseismică a „Florii Levantului”.

Este un oraş frumos, cu străzi arcuite, măreţe clădiri publice, muzee şi un port aglomerat. De aici pornesc excursii pe insulă, spre peşteri marine şi spre plaje. Ruinele veneţianului Kastro, sus, deasupra oraşului, merită o plimbare.

Golful Tâlharilor – cea mai faimoasă plajă de pe Zakynthos

Pe coasta de est, staţiunile din apropierea oraşului Zakynthos sunt supraaglomerate. Dar în peninsula Vassilikos, din sud, mai găseşti staţiuni şi plaje mici, iar spre nord sunt o mulţime de sate pescăreşti şi mai puţine staţiuni. Pe coasta de vest, izolată şi sălbatică, există vreo două locuri pe unde poţi ajunge la mare.

Sudul a fost copleşit de turismul în masă. Kalamaki şi Laganas îţi oferă distracţii non-stop, puburi englezeşti şi sporturi acvatice pe o plajă frumoasă, dar mult prea aglomerată, care odinioară era loc de cuibărit al caretului. Biologii marini se ceartă acum cu magnaţii turismului pentru protejarea acestei ţestoase ameninţate cu dispariţia.

POPULAŢIE

41 472 (2005)

CÂND SĂ TE DUCI

Mai, Iunie, Septembrie sau Octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un charter sau o cursă aeriană directă; cu feribotul de pe continent (Kylini) sau de pe alte insule.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Gerakas – o plajă splendidă din vârful peninsulei Vassilikos, arie protejată pentru reproducerea caretului. E aici şi un centru de informaţii despre această ţestoasă.
• Excursii cu barca – mai scurte şi mai puţin aglomerate, excursiile la Peştera Albastră sau Plaja Epavelor pornesc din nord-est, de la Agios Nikolaos.
• Muzeul Bizantin, în oraşul Zakynthos – lucrări de artă şi alte comori din clădirile de dinainte de cutremur.

TREBUIE SĂ ŞTII

Se spune că Fecioara din biserica din Keri, un sat din sud-vest, ar fi salvat insula de jafurile piraţilor, învăluind-o în ceaţă.


Booking.com

Ca şi celelalte Insule loniene, Kefalonia nu s-a aflat niciodată sub stăpânire otomană – era mult prea importantă pentru imperiul maritim veneţian. Şi tot ca vecinele ei, insula a fost ocupată pe rând de italieni şi de germani în al Doilea Război Mondial; în timpul „capitulării” italiene, aici au fost masacraţi peste 5 000 de soldaţi.

Louis de Berniere vorbeşte despre această tragedie în cartea sa Idila căpitanului Corelli. După lansarea filmului, în 2000, au venit aici o mulţime de turişti, dar nu au mai găsit nimic din eleganta arhitectură veneţiană – clădirile au fost distruse în 1953 de cutremur.

Cea mai mare dintre Insulele loniene, cu un interior muntos şi plaje magnifice, Kefalonia absoarbe mulţimile, iar oraşele şi satele ei îşi păstrează tradiţionala independenţă. După cutremur, insula mai degrabă s-a mutat decât s-a reconstruit; Argostoli, capitala, este un oraş de beton, funcţional, aşezat într-un decor frumos. Sudul insulei este pietros şi pustiu; de-a lungul coastei sunt cele mai mari staţiuni şi cele mai bune plaje. Poros şi Skala, pe coasta de sud-est, sunt staţiuni mai vechi.

Vase de pescuit pe apele turcoaz ce înconjoară Kefalonia

Sami, un mare port funcţional, construit şi reconstruit pe locul vechii capitale, are plaje frumuşele şi taverne, care, după ce au apărut în film, au fost rebotezate mai potrivit. Agia Efimia, la nord de Sami, este un prietenos sat de pescari şi mică staţiune.

În cel mai nordic punct al insulei este Fiskardo, singurul oraş care a supravieţuit cutremurului. Portul lui frumos se răsuceşte în jurul unui golf plin de iahturi. Aglomerat, dar fermecător, are cărări frumoase care duc spre plaje de pietriş.

Coasta de vest este spectaculoasă -drumul merge de-a lungul unor faleze ameţitoare, sub care vezi plaje fascinante. Relieful peninsulei Lixouri, ceva mai îndepărtate, a fost ciudat transformat de cutremure; şi aici sunt câteva plaje bune, liniştite, cu nisip roşu.

POPULAŢIE

35 801 (2011)

CÂND SĂ TE DUCI

Mai, iunie, septembrie sau octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un charter sau o cursă internă directă; cu feribotul de pe continent (de la Patras la Sami, de la Kyllini la Poros) sau de pe alte insule.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Muntele Enos – cel mai înalt vârf din Insulele loniene, cu 1 632 m. Există un drum care ajunge până aproape de vârf.
• Agios Giorgios – ruinele medievalei capitale veneţiene, distruse de un cutremur în secolul XVII.
• Assos – un încântător sat de pe coasta de vest, la poalele unui drum zigzagat, pare că e agăţat de un istm îngust, sub ruinele unui fort.
• Peşterile Drogharati şi Melissani, în interiorul insulei, pe lângă Sami.

TREBUIE SĂ ŞTII

Apa din peştera Melissani este sărată; ea curge printr-un canal subteran de la Katavothres, o cenotă de lângă Argostoli.


Booking.com

Lefkada era lipită de continent până în secolul VII, când a fost săpat aici un canal. Acum se poate ajunge la insulă printr-o şosea construită pe un pod pivotant. Masivele fortificaţii veneţiene de pe coasta de nord, păstrate parţial, nu au fost de ajuns să-i împiedice pe otomani s-o cucerească în 1479 – au stăpânit-o aproape două sute de ani.

Insula este muntoasă şi foarte fertilă, cu livezi de măslini, podgorii şi sate tradiţionale. Coasta de vest este stâncoasă, cea de est este adăpostită. Unele zone mai joase sunt mlăştinoase.

Principalul oraş, Lefkada, în nord, a fost afectat grav de cutremure. Acum este un atractiv oraş funcţional, cu clădiri noi şi joase, alei înguste şi străzi arcuite. La sud, după ce treci de câteva mici porturi pescăreşti şi plaje cu pietriş, ajungi la Nidri, cea mai dezvoltată staţiune. Are plaje bune şi un decor frumos, de unde poţi să vezi cele câteva insuliţe-satelit.

Uimitoarea plajă din portul Katsiki

Poţi să faci un circuit cu barca pentru a le vizita – unele sunt proprietate privată. Mai departe în sud sunt câteva golfuri care închid în ele staţiuni mai mici şi sate pescăreşti. Vassiliki se află într-un golf uriaş, bătut de vânt; portul lui fermecător este străjuit de copaci umbroşi şi taverne. Plaja de la Pondi, ceva mai la vest, este vizitată de un mare număr de surferi.

Coasta stâncoasă de vest este plină de plaje frumoase. Cele mai multe locuri de cazare se găsesc în sat şi în campinguri. Punctul cel mai sudic, capul Lefkatas, mai este numit şi Stânca lui Sappho -de aici s-ar fi aruncat în mare poeta iubirii.

POPULAŢIE

22 879 (2005)

CÂND SĂ TE DUCI

Mai, Iunie sau Septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu maşina de pe continent; cu feribotul de pe alte insule.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Meganissi, cea mai mare dintre insulele-satelit. Verde şi liniştită, cu plaje frumoase şi golfuri adânci, oferă şi spaţii de cazare.
• Windsurfing – unul dintre cele mai bune locuri din Europa pentru practicarea acestui sport este la Vassiliki.
• Plajele – cele mai sudice plaje de pe coasta de vest sunt printre cele mai frumoase din insulele loniene, cu faleze înalte şi albe şi ape turcoaz.

TREBUIE SĂ ŞTII

Arheologul german Wilhelm Dorpfeld considera că Nidri, şi nu Itaca era capitala lui Odiseu. El a trăit aici şi memoria lui e cinstită cu o statuie pe chei.


Booking.com

Două vârfuri de munte ridicate din mare şi legate printr-un istm îngust mica Itaca se află aproape de coasta nord-estică a Kefaloniei. Cu văile ei pline de copaci, cu podgoriile, dealurile împădurite şi micile plaje de pietriş, insula este locul ideal pentru o şedere liniştită. Deşi este vizitată aproape zilnic, turismul nu e prea important aici.

Legendarul Odiseu s-a întors acasă, în Itaca, după ani de rătăcire. Diverse situri au fost legate de cele pomenite în Odiseea, dar dovezi solide nu există în acest sens. Istoric vorbind, Itaca a fost aproape pustie până la venirea veneţienilor şi este greu să-ţi imaginezi că acest loc liniştit a fost odată un centru important al regatului maritim.

Oraşul-port Vathy, situat într-un golf adânc, în mijlocul unui alt golf, a fost frumos refăcut după cutremurul din 1953; are un chei frumos şi aerul vieţii vechi de pe insulă. La mică distanţă sunt câteva plaje mici, izvorul Arethousa şi Peştera Nimfelor.

Frumosul port Kioni

La Alalkomenae, locul despre care Schliemann afirma că a fost cetatea lui Odiseu, vezi doar câteva fundaţii – artefactele de aici sunt la muzeu. Mai jos de sit, la Pisaetos, este o plajă frumoasă.

Autobuzul face o clătătorie spectaculoasă peste istm spre nordul Itacăi, până la Stavros, un mic oraş foarte animat, între dealuri.

O locaţie alternativă pentru cetatea lui Odiseu ar fi dealul Pelikata.

Pe coasta de est, micile oraşe-port Frikes şi Kioni sunt des vizitate. Kioni are frumoase clădiri vechi şi un port aglomerat de iahturi; Frikes, într-o vale bine împădurită, este port funcţional tot timpul anului.

Aici sunt câteva taverne drăguţe.

POPULAŢIE

3 231 (2011)

CÂND SĂ TE DUCI

Mai, Iunie sau Septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de pe continent (Astakos sau Patras) sau de pe alte insule.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Plimbările – este o insulă a drumeţilor, cu dimensiuni reduse, străzi liniştite şi cărări care se strecoară printre arbuştii dealurilor de unde ai privelişti minunate.
• Anoyi – odinioară o aşezare importantă, acest sat adormit are câteva clădiri vechi şi frumoase.
• Golful Afales – o fâşie de nisip şi pietriş dedesubtul presupusei Şcoli a lui Homer din Platrithies, puţin vizitată.

TREBUIE SĂ ŞTII

Itaca (Ithaki) e de mult timp simbolul finalului de călătorie.


Booking.com

Paxi este o insulă micuţă, fără plaje spectaculoase şi situri istorice; locurile puţine de cazare sunt complet ocupate în sezon, iar popularitatea pe care i-a adus-o flotila de iahturi a ridicat şi preţurile, în mare măsură neatinsă – turismul se face prin companii mici şi foarte atente -, este frumoasă, prietenoasă şi seducătoare.

Coasta de est are dealuri joase şi golfuri cu pietriş, iar partea de vest are faleze abrupte deasupra unor peşteri şi plaje inaccesibile. Sunt trei aşezări pe coastă. Gaios, capitala şi principalul port al insulei, este un oraş atractiv, plăcut, cu clădiri vechi, în nuanţe pastelate şi cu acoperişuri roşii, construite în jurul unei piaţete cu faţa spre mare, de unde vezi şi două insuliţe.

Longos, spre nord-vest, este un sat liniştit de pescari şi mică staţiune. Pitorescul Lakka se află într-un frumos golf în formă de potcoavă, în nordul insulei. Are vreo două plaje şi frumoase drumuri pentru plimbare. Interiorul insulei, cu măslini străvechi, sate şi ferme risipite, este ideal pentru plimbare.

Arcul Trypitos pe coasta sudică a insulei Paxi

La Andipaxi, insula cu splendide golfuri de nisip şi ape uimitor de limpezi, se poate ajunge cu barca din oricare staţiune. Plajele se aglomerează, dar poţi să traversezi insuliţa (care e plină de podgorii şi produce vinuri bune) spre golfuri mai liniştite.

POPULAŢIE

2 300 (2011)

CÂND SĂ TE DUCI

Mai, Iunie, Septembrie sau Octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de pe continent (Igoumenitsa); cu hidroavionul din Corfu.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Plimbările; ideal e să explorezi insula pe jos – ai la dispoziţie hărţi bune şi ghizi.
• Excursii cu barca – în drumul de la Paxi la Andipaxi poţi vedea unele dintre cele mai impresionante peşteri din zonă.

TREBUIE SĂ ŞTII

Statuia de pe cheiul din Gaios a fost ridicată în onoarea unui marinar paxiot care a încercat să incendieze flota turcească.


Booking.com

Cea mai nordică dintre Insulele Ioniene şi cea mai verde – cele mai mari cantităţi de ploaie din Grecia Corfu se află aproape de continent şi de coasta albaneză. Descrisă de Homer ca „frumoasă şi bogată”, insula este muntoasă, extrem de fertilă, cu plaje fine şi încântătoare ape acvamarin.

Din secolul VIII î.Hr., Corfu a fost stăpânită de diverse puteri, dar nu a făcut parte din Imperiul Otoman. Veneţia a avut-o sub control 200 de ani, apoi Napoleon, după care, câţiva ani, a fost protectorat britanic. De mult timp favorita călătorilor, viaţa ei liniştită şi retrasă a fost descrisă cu afecţiune de Lawrence şi Gerald Durrell. Azi, în ciuda dezvoltării turistice haotice, e la fel de fermecătoare.

Oraşul Corfu este încântător, un amestec de clădiri în stil italian, alei înguste şi arcade de influenţă franceză. Sunt muzee şi biserici frumoase, printre care biserica Agios Spyridhon, unde se află moaştele sfântului patron al insulei, într-un sicriu cu capac de sticlă – sicriul este purtat prin oraş de mai multe ori pe an. Printre cele mai populare excursii se numără cele către insuliţele Vlahema şi Pondikonissi.

Mănăstirea Vlacherna în Kanoni

În nordul oraşului Corfu, staţiuni ţipătoare sau prestigioase alternează cu porturi pescăreşti, toate având ca fundal un decor magnific. În sud se găsesc situl străvechiului oraş-capitală, Corcyra, şi câteva staţiuni mari.

Apoi drumul care şerpuieşte de-a lungul coastei te duce spre câteva plaje liniştite. Coasta de vest are lungi întinderi de nisip auriu, splendid, la poalele munţilor verzi – şi câteva mari complexuri hoteliere. Chiar şi aici poţi găsi golfuri izolate, la care ajungi cu barca sau după un urcuş cam dificil.

În interior, satele tradiţionale îţi oferă umbră şi mâncare bună. Bucătăria corfiotă seamănă mai mult cu cea italiană decât cu cea grecească şi, surprinzător, nu are influenţe turceşti. O plimbare şi o căţărare pe munţii cu aer parfumat, printre măslini străvechi, te recompensează cu privelişti de un verde eteric combinat cu albastrul paradiziac al mării.

POPULAŢIE

102 071 (2011)

CÂND SĂ TE DUCI

Mai, Iunie, Septembrie sau Octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un charter, cu o cursă internă directă, cu feribotul de pe continent (Igoumenitsa) sau cu feribotul internaţional din Italia.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Excelentul muzeu arheologic din oraşul Corfu.
• Muzeul Asiatic, găzduit în reşedinţa fostului înalt comisar britanic.
• Mon Repos, locul de naştere al prinţului Filip, acum un muzeu interesant, cu împrejurimi frumoase, la sud de oraşul Corfu.
• Apusul văzut din Tronul Kaizerului, un turn de observare ridicat deasupra satului Pelekas, pe coasta de vest.
• Satul „fantomă” Ano Perithia, în nordul insulei, cu multe taverne aglomerate.

TREBUIE SĂ ŞTII

Pe o mare esplanadă verde – Splanada – în oraşul Corfu se află singurul teren de cricket din Grecia.


Booking.com

Mare, frumoasa şi fertilă, aflată pe rutele comerciale aproape de Asia Mică, insula Rodos este acum una dintre principalele destinaţii turistice din Mediterana. Are o lungă istorie de invazii Primul asediu din Rodos a avut loc în anul 305 î.Hr., la un sectol după unirea oraşelor-stat Lindos, Rameiros şi Ialyssos.

După aproape un an, Demetrios Poliorketes şi trupele lui superioare ca forţă au cucerit oraşul, pe care l-au transformat intr-un oraş-stat independent, puternic şi bogat, care eclipsa şi Atena în arte.

Din 1309, cavalerii ioaniţi au folosit insula ca bază militară important până când Suleiman Magnificul a supus-o la cel de-al doilea asediu, în 1522, când toate insulele din Dodecanes au fost înglobate de Imperiul Otoman. În 1912, au cucerit insula italienii iar germani în 1943; după o perioadă de administrare britanică, în 1948 insula s-a alăturat Greciei unite.

Lindos şi acropola lui

Oraşul vechi, plin de turişti, este un centru medieval superb şi deosebit de bine conservat. Zidurile masive, piaţetele aglomerate, palatele şi străzile drepte, cumva sobre, construite din piatră aurie, luminoasă, sunt moştenirea lăsată de cruciaţii ioaniţi.

Otomanii au lăsat moschei, băi turceşti şi o zonă de bazar cu puternic aer oriental, în Mandhraki, vechiul port, se afla odată Colosul din Rodos. În oraşul nou se păstrează câteva clădiri frumoase în stil Art Deco italian. Există multe muzee.

La sud de oraş, staţiunile mari au înghiţit cea mai mare parte a coastei. Extrem de comercialul Lindos, cu străduţe abrupte, biserici cu fresce şi port adăpostit (unde ar fi debarcat Sfântul Pavel), şi-a păstrat totuşi frumuseţea.

Interiorul deluros, împădurit, cu sate pure şi biserici izolate poate fi explorat cel mai bine cu maşina. Există excursii cu autocarul pentru vizitarea Văii Fluturilor. Sudul e aproape nedezvoltat, deşi cea mai îndepărtată localitate, Prassonissi, este o Mecca pentru surferi.

POPULAŢIE

117 007 (2001)

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-Iunie, Septembrie sau Octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un charter sau o cursă internă. Cu feribotul de la Pireu sau de pe alte insule, cu catamaranul sau hidroavionul. Cu un feribot internaţional de la Marmaris, Turcia.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Palatul Marilor Maeştri – refăcut în mare parte de italieni, este cunoscut pentru două colecţii fascinante, cu exponate din Rodosul medieval şi antic.
• Acropolele din Lindos – măreţe vestigii elenistice şi dorice, foarte fotogenice, mai ales că sunt aşezate într-un cadru spectaculos, deasupra oraşului.
• Thermes Kallitheas, în sudul oraşului Rodos – un complex Art Deco orientalizat, cu bazine şi domuri printre palmieri.

TREBUIE SĂ ŞTII

Colosul din Rodos, una dintre cele şapte minuni ale lumii, a fost construit după asediul din 305 î.Hr. şi s-a prăbuşit în 277 Î.Hr., în urma unui cutremur. Se spune că sute de ani mai târziu a fost vândut pe bucăţi – din care turcii otomani au făcut proiectile.


Booking.com

Aflată la numai 41 km vest de Rodos, aproape de Turcia continentală, micuţa insulă Symi face parte din Dodecanes. Interiorul acestei insule plăcute, muntoase, este împânzit de văi frumoase, iar coasta ei este plină de stâncării şi golfuri fermecătoare, multe accesibile doar cu barca.

Insula a făcut parte din Imperiul Roman, apoi din cel Bizantin, până când, în 1373, a fost cucerită de cavalerii ioaniţi; prin iscusinţa lor de constructori de vase şi comercianţi, insula a devenit prosperă – în special datorită construcţiei de vase şi a pescuitului de bureţi.

În 1522, Symi a fost preluată de Imperiul Otoman, dar a continuat să prospere. Epoca de glorie a fost la mijlocul secolului XIX, când populaţia ajunsese la aproape 30 000 şi au fost construite multe dintre clădirile neoclasice care se văd şi azi. Symi a trecut de la turci la italieni, apoi la nazişti şi britanici, până când a intrat în componenţa Greciei, în 1948.

Principala aşezare, în nord-estul insulei, se numeşte Symi, dar localnicii îi spun mai frecvent Gialos. Oraşul este împărţit în jumătatea de jos şi jumătatea de sus. Partea de sus este numită Chorio şi este dominată de fortăreaţa cavalerilor ioaniţi. Castelul a fost construit la începutul secolului XV pe situl unei fortificaţii mai vechi.

A supravieţuit până în al Doilea Război Mondial, când a fost folosit ca depozit de muniţie. Depozitul a fost aruncat în aer, distrugând castelul şi biserica din curtea acestuia. O parte dintre zidurile lui au mai rămas -de pe ele se văd foarte frumos împrejurimile.

Frumosul port Symi

Partea de jos a oraşului, cu zona din jurul portului, este foarte pitorească, cu dealurile verzi din jur care parcă sunt un amfiteatru natural. Cele două jumătăţi sunt legate prin Kali Strata, 350 de trepte de-a lungul cărora se înşiră case în stil neoclasic, colorate în nuanţe pastel, şi curţi pline de flori.

Pe insulă sunt multe biserici şi mănăstiri frumoase – la unele poţi ajunge pe jos, la altele, numai cu barca. Biserica Sfinţii Constantin şi Elena, în valea din sudul localităţii Vigla, are grădini şi terase drăguţe, într-un golf din sud-vestul insulei, mănăstirea Arhanghelul Mihail de la Panormitis este un important loc de pelerinaj. Construită la începutul secolului XVIII pe locul unei mănăstiri mai vechi, are un iconostas superb, frumoase fresce bizantine şi două muzee cu o bibliotecă foarte interesantă.

Anual, din iunie până în septembrie, este organizat celebrul festival Symi – dansuri, teatru şi concerte în aer liber susţinute de mari muzicieni din Grecia.

POPULAŢIE

2 590 (2011).

CÂND SĂ TE DUCI

Mai-Octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu barca sau hidroavionul din Rodos sau Pireu.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Închiriază o barcă şi explorează frumosul litoral, ca să găseşti o plajă retrasă pentru un picnic.
• Drumeţii – insula te invită la plimbări pe jos – împrejurimile ei sunt pline de capele izolate, iar priveliştile sunt splendide.
• Mănăstirea Megalos Sotiris – pitorească, de unde ai privelişti spectaculoase.
• De aici poţi ajunge pe un traseu marcat la o veche podgorie şi la ruinele unei prese de struguri.
• Muzeul de Arheologie şi Folclor din Chorio – deschis numai dimineaţa. Multe exponate şi artefacte interesante.
• Casa Chatziagapitos, în Chorio -o vilă restaurată din secolul XVIII, deschisă spre vizitare.

TREBUIE SĂ ŞTII

Deşi insula era faimoasă pentru pescuitul de bureţi, cei care se vând acum aici sunt din import.


Booking.com

Comparativ cu vecina ei mai mare şi mai nordică, Kos, Nyssiros este surprinzător de verde, deşi puţina apă de aici conţine sulf. Văile ei sunt pline de stejari iubitori de sol vulcanic. Nu e doar o mică insulă rotundă, cu sol vulcanic – este chiar un vulcan. Crestele dealurilor formează un cerc în jurul calderei create de o erupţie din 1422.

Primele mari erupţii au avut loc acum 30 sau 40 000 de ani, cea mai recentă, în 1933. Turmele pasc satisfăcute prin pădure, deşi terasele fertile sunt mai mult necultivate, pentru că insularii preferă să-şi câştige existenţa din extragerea pietrei ponce.

Portul şi capitala insulei, Mandhraki, este un oraş vesel şi fermecător, cu un castel ioanit, cu case înghesuite, deschise la culoare, cu străzi înguste şi privelişti marine. Pali, un frumos sat de pescari din est, are locuri de cazare, plaje bune şi lungi trasee spre obiective mai îndepărtate.

Unul dintre acestea trece peste dealuri ca să ajungă la vulcan, pe lângă Emborios, un sat aproape pustiu, cu facilităţi de cazare şi băi de aburi publice (încălzite de vulcan!), într-o grotă. Nikea, un sat viu şi plăcut de lângă buza vulcanului, are o frumoasă piaţetă mozaicată şi vedere la vulcan şi la mare. Aici opreşte un autobuz şi începe urcuşul spre calderă.

Fermecătorul sat Nikea. cu craterul vulcanic în fundal

De dimineaţă până spre prânz, peisajul selenar al calderei se umple de turişti de o zi veniţi de pe Kos; sunt cinci cratere, iar în cel mai mare poţi şi intra. Puţini turişti rămân pe Nyssiros; după ce pleacă bărcile, se aşterne o tăcere somnolentă.

POPULAŢIE

1 008 (2011)

CÂND SĂ TE DUCI

Mai, Iunie, începutul lui Iulie sau Septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la Kos şi apoi cu feribotul. Cu feribotul din Rodos sau de pe alte insule.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Craterul – aerul miroase a sulf, iar din fumarole ies jeturi de abur galben, plin de particule de sulf. Pământul este spongios şi fierbinte.
• De sub el se aud fâsâituri şi bolboroseli.
• Paleokastro – un bastion de apărare în stil doric, din secolul vil î.Hr., la sud de Mandhraki.

TREBUIE SĂ ŞTII

Poseidon s-a enervat pe un titan şi l-a strivit sub o stâncă uriaşă, care a devenit Nyssiros. Bietul Polyvotis şi acum se chinuie să iasă de acolo şi geme. Localnicii au botezat vulcanul cu numele lui.


Booking.com

Cea mai nordică dintre insulele din Dodecanes, nu prea departe de coasta Turciei, Patmos nu are decât 12 km lungime. Binecuvântată cu golfuri retrase, frumoase insuliţe de-a lungul coastei, multă pace şi linişte, este locul ideal pentru a scăpa de gălăgia mulţimilor. Totuşi, nu din acest motiv vin de obicei turiştii aici.

Numită şi „Ierusalimul Egeei“, Patmos este locul unde Sfântul Ioan Teologul a scris Apocalipsa. Insula are o atmosferă mistică, spirituală, şi mulţi vizitatori au declarat că au avut aici vise extraordinar de vii.

Patmos şi creştinismul au fost strâns legate încă din secolul I d.Hr., când împăratul Domiţian l-a trimis aici în exil pe Ioan Teologul. Se spune că el a avut aici viziunile groaznice ale Apocalipsei. O mică peşteră aflată la jumătatea drumului dintre portul Skala şi capitala insulei, Hora, se presupune că a fost scena acestor revelaţii divine. Sfântul Ioan a rămas în peşteră pe toată perioada exilului şi i-a dictat Apocalipsa (sau Cartea Revelaţiei) discipolului său Prochoros, pe la 95 d.Hr.

Arcadele bisericii Sfântului Ioan Teologul

Acum peştera este un mic complex monastic cunoscut drept Peştera Apocalipsei; o scară cu 43 de trepte abrupte coboară în grota păstrată în starea ei iniţială. Pelerini din toată lumea vin să vadă piatra pe care sfântul îşi odihnea capul şi postamentul pe care scria Prochoros.

La gura peşterii este capela Sf. Anna, ce datează de la sfârşitul secolului XI. Şcoala Patmiană, din apropiere, a fost înfiinţată în 1713 ca seminar, iar elevii ei au ajuns în cele mai înalte poziţii ale ierarhiei bisericeşti din Grecia.

În 1088, împăratul Alexios I Comnenul i-a cedat insula Sfântului Christodoulos, ca să fondeze o mănăstire în onoarea Sfântului Ioan. El a ales un sit spectaculos, care domină toată insula, şi aici sunt practicate ritualuri greco-ortodoxe practic neschimbate din secolul XI.

Mănăstirea fortificată este un complex de clădiri. În afară de biserica principală, în care este depus sarcofagul lui Christodoulos, mai e şi capela Theotokos, cu fresce bizantine care o înfăţişează pe Fecioara Maria, şi care a fost descoperită abia în 1958, după un cutremur. Alte comori ale mănăstirii sunt biblioteca şi trezoreria, bogate în lucrări importante, unele datând chiar din secolul VI, şi câteva frumoase manuscrise anluminate.

POPULAŢIE

3 047 (2011)

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-Octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu hidroavionul de la Samos; cu feribotul de la Kos până la Skala.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Mănăstirea Sf. Ioan – construită de Sf. Christodoulos în secolul XI, are frumoase fresce şi lucrări de artă, dar şi o minunată privelişte asupra insulei.
• Peştera Apocalipsei – locul unde Sfântul Ioan a avut viziunea Apocalipsei şi unde i-a dictat lui Prochoros Cartea Revelaţiei.

TREBUIE SĂ ŞTII

Patmos este un important loc de pelerinaj.


Booking.com