Insula Tory are doar 5 km lungime şi 1 km lăţime, dar, cu patru oraşe şi numeroase situri istorice, rămâne o comunitate puternică. Aspră, lipsită de copaci, pietroasă şi bătută de vânturi, insula are o frumuseţe aparte. Mistică şi îndepărtată, această insulă de granit se ridică din mare în nord-vestul coastelor din Donegal.

În trecut, economia insulei se baza pe pescuit şi agricultură; acum se bazează pe sprijinul guvernului. Puţini turişti vizitează insula, iar cei mai mulţi viii să vadă grupul de artişti care s-au stabilit aici.

În 1956, pictorul Derek Hill a fost primul venit. Un localnic care i-a văzut tablourile a spus că el crede că ar putea picta mai bine. Aşa s-a născut şcoala de pictură de pe insulă, iar azi Tory are propria galerie artistică şi pictorii săi sunt recunoscuţi internaţional.

Preistoricul fort Balor’s priveşte peste insula Troy.

Patsy Dan Rodgers, unul dintre ei, a fost desemnat „rege“ al insulei şi reprezentant al acesteia. Este membru de onoare al Universităţii New York, unde s-a organizat o expoziţie cu tablouri care înfăţişează un stil de viaţă în curs de dispariţie, iar creaţiile expuse au fost foarte lăudate.

Insularii sunt tradiţionalişti, vorbitori de gaelică, şi duc un trai simplu. Insula Tory este un loc extraordinar pe care să-l vizitezi şi să admiri diverse lucruri, cum ar fi Tau Cross, o cruce construită în secolul XII – în Irlanda se mai găseşte doar una -, sau Dun Bhaloir, fortul Balor’s, situat pe o peninsulă cu faleze înalte pe trei laturi, unde poţi ajunge traversând un istm îngust.

Sau ai putea doar să priveşti păsările de mare, să te minunezi de schimbarea luminii pe faleze şi pe ape sau să socializezi cu localnicii.

POPULAŢIE

170 (2001).

CÂND SĂ TE DUCI

Cea mai bună vreme este în perioada Iunie-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Din iunie până în septembrie există curse de fenbot din patru porturi din Donegal, atunci când vremea permite.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Cloigtheach, tuRnul cu clopot construit in secolele Vl-Vll, ultima rămăşiţă din mănăstirea care până în secolul XVI domina insula.
• Leac an Leannan, Piatra Dorinţelor. O stâncă plată, pe care turiştii sunt sfătuiţi să nu se urce – dar unde poţi să-ţi pui o dorinţă, dacă reuşeşti să arunci pe ea trei pietre.
• Farul Tory, construit în 1828 de George Halpin senior, celebru arhitect irlandez de faruri.

TREBUIE SĂ ŞTII

În anii 1970, situaţia populaţiei era atât de proastă încât se punea problema mutării pe continent, Dar cu ajutorul unui preot din Dublin, care a militat cu încăpăţânare în favoarea insularilor, planul a fost abandonat şi guvernul le-a acordat ajutoare.

În largul coastei de vest a comitatului Mayo se află cea mai mare insulă din Irlanda, Achill, un loc pitoresc; pe coasta de nord se găsesc cele mai înalte faleze din Europa. Destinaţie turistică populară, insula este legată de continent printr-un pod mobil, care permite atât trecerea maşinilor, cât şi a navelor.

Deasupra insulei se ridică impresionanţi, dominatori, doi munţi mari şi pietroşi, Slievemore şi Croughan, de peste 650 m. 87% din suprafaţa insulei este turbărie şi aici cresc comunităţi de plante rare.

Se pare că insula este locuită încă din anul 3000 î.Hr. – mormintele megalitice şi forturile de promontoriu de aici stau mărturie pentru lunga ei istorie. Castelul Kildamhnait, construit în secolul XV, este numit şi castelul Grace O’Malley, pentru că a aparţinut familiei domnitoare, clanul O’Malley, iar Grace a fost cel mai faimos, sau mai infam, membru al acesteia.

Frumoasă plajă de nisip de la Keem Bay

Pe insulă sunt multe sate frumoase şi ai de unde să alegi unde să stai. Cea mai mare parte a clădirilor sunt modeme, nu la fel de atractive ca vechile case albe, cu frontoane, tradiţionale, dar explozia din construcţii din ultimii treizeci de ani le-a oferit insularilor locuri de muncă şi a dus la ridicarea multor case de vacanţă.

La poalele muntelui Slievemore se află fascinantul Sat Părăsit, despre care se crede că a fost abandonat în timpul Marii Foamete. De-a lungul drumului se întind aproape o sută de case de piatră, fără acoperiş – o imagine stranie.

În capătul de sud al insulei este o şosea de 40 km numită Atlantic Drive. Ideal e să o parcurgi pe bicicletă, şi te va duce pe lângă o biserică din secolul XVIII, acum în mine, pe lângă o fântână sfântă şi printr-un decor spectaculos de coastă. Insula se laudă cu cinci plaje cu steag albastru, printre care încântătoarea Keem Bay, în vest, şi Annagh, la care poţi ajunge doar pe jos sau pe apă.

POPULAŢIE

2 700 (2004)

CÂND SĂ TE DUCI

Cea mai bună vreme este vara.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la Knock, cu trenul până la westport, apoi cu autobuzul sau cu maşina.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Achill Mission, la Dugort. Numită şi „Colonia”, această misiune protestantă înfiinţată în 1831 şi clădirile din jurul ei sunt un important sit istoric.
• Casa Valley, lângă Dugort, unde în 1894 a avut loc un atac celebru asupra unei englezoaice, încântătoarele sate Dooagh şi Dooega.
• Festivalul Fructelor de Mare din Achill, în luna iulie.

TREBUIE SĂ ŞTII

O profeţie străveche, făcută de Brian Rua O’Cearbhain, spunea că „nişte care cu roţi de fier” vor aduce pe Achill cadavre la primul şi ultimul drum. În 1894, calea ferată Westport-Newport a fost prelungită până la canalul Achill.

Curios, în prima sa călătorie, trenul a transportat victimele înecului de la Clew Bay, iar în ultima călătorie, în 1937, pe cele ale dezastruosului incendiu de la Kirkintilloch.


Booking.com

În largul apelor dinspre vârful de sud-vest al peninsulei Beara se află insula Dursey, separată de partea continentală prin canalul îngust cu acelaşi nume – o fâşie de apă cu o puternică mişcare mareică. Cea mai vestică dintre insulele locuite care fac parte din comitatul Cork, pe Dorsey trăiesc numai trei familii, dar vara se adună aici mulţi turişti aflaţi în căutarea liniştii.

Insula Dursey are o istorie lungă, cum se poate vedea din pietrele bullaun. Biserica ruinată a fost construită de călugării de pe Skellig Michael; în vremurile cele mai dure ale vikingilor, sclavi irlandezi erau ţinuţi pe insulă în aşteptarea corăbiilor care să-i transporte.

La începutul secolului XVII, soldaţi ai reginei Elisabeta au jefuit castelul O’SuIlivan Beara şi toţi prizonierii au fost aruncaţi în mare de pe stânci. Acum doar 30 de ani, guvernul a decis relocarea populaţiei pe continent, după prăbuşirea industriei pescăreşti, astfel încât aproape toată lumea a plecat.

Insula şi canalul Dursey

Dursey este singura insulă din Europa legată de continent printr-un teleferic. Ridicându-se deasupra apelor învolburate, acesta poate transporta câte şase pasageri, iar călătoria durează în jur de şase minute. Cei care au mers cu telefericul spun că ai senzaţia că „stai într-o cutie de biscuiţi”; localnicii şi animalele lor au întâietate în faţa turiştilor.

Dursey este parţial electrificată, nu are apă curentă, magazine sau puburi; locuitorii ei duc o viaţă simplă, aproape spartană. Dar insula este superbă, cu faleze înalte deasupra coastelor stâncoase, iar în interior are un mozaic de şesuri, separate de ziduri vechi de piatră şi şanţuri, printre care ici şi colo pasc oi.

Pe lângă cascadele micuţe care se prăvălesc peste stânci cresc fiori roşii de fucsia şi, în afară de ruine străvechi, te aşteaptă aici şi trei sate părăsite.

POPULAŢIE

12 (2003)

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu telefericul de la Garinish, pe continent.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• O plimbare pe traseul bine marcat Beara way, care traversează insula.
• Observarea păsărilor – aici se adună mii de păsări de mare, şoimi şi ulii. Poţi vedea aici şi specii rare din America sau din zona arctică.
• Vizitarea antichităţilor insulei – cavoul familiei O’SuIlivan Beara din vechiul cimitir, castelul ruinat, abaţia St. Mary, megaliţii şi turnul napoleonian de semnalizare.
• Privelişti spectaculoase spre insulele din larg şi spre coastele din West Cork.

TREBUIE SĂ ŞTII

În anii 1970, Charles Haughey, pe atunci taoiseach – prim-ministru -al irlandei, a fost prins în apele tumultuoase ale canalului Dursey şi s-a izbit cu barca de stânci, fiind salvat de locuitorii Insulei. Nu uita, dacă vizitezi Dursey, nu există spaţii de cazare şi trebuie să iei la tine apă şi mâncare.


Booking.com

Insula Cape Clear este o adevărată bijuterie, care merită toate superlativele posibile, cupa de aur de la capătul unui curcubeu.

Lungă de numai 5 km şi lată de 2 km, este cea mai sudică zonă locuită din Irlanda şi, datorită aşezării ei, beneficiază de un climat mult mai blând decât partea continentală.

Cape Clear este una dintre ultimele gaeltacht (regiune în care se vorbeşte limba gaelică) din Irlanda şi, în lunile de vară, mica populaţie permanentă sporeşte considerabil datorită numărului mare de studenţi care vin aici să-şi exerseze limba.

Casă de piatră deasupra golfului Roaring Water.

Este locul de naştere al Sfântului Ciaran, se pare primul dintre sfinţii irlandezi de dinainte de Patrick, iar ruinele bisericii sale din secolul XII se află şi acum în apropierea portului.

Insula are multe ruine străvechi, inclusiv megaliţi care încă stau în picioare şi un tunel cu morminte vechi de 5 000 de ani. Rămăşiţele castelului O’Driscoll, de secol XIV, se pot vedea pe o creastă deasupra portului, care este azi centrul comercial al insulei. La castel se ajunge foarte greu, numai pe vreme frumoasă.

Aşezarea geografică a insulei Cape Clear – în largul coastelor comitatului Cork – o pune în calea miilor de păsări migratoare, astfel încât este unul dintre cele mai bune locuri pentru observarea păsărilor. În 1959, în apropierea portului a fost construit un observator administrat de omitologi pasionaţi şi bine pregătiţi.

Este o zonă fertilă, deluroasă, cu faleze înalte, coline domoale, smârcuri, o mlaştină cu trestie, un lac, plaje frumoase, golfuri retrase, bărăgane şi teren cultivabil. Nedezvoltată şi neatinsă, cu dealuri pline de iarbă neagră şi orz sălbatic, primăvara şi vara se umple de flori multicolore, iar toamna capătă o strălucire aurie de la ferigile roşiatice. Iarna aduce viscole cumplite, iar localnicii se distrează cu poveşti şi muzică.

POPULAŢIE

140 (2004)

CÂND SĂ TE DUCI

lunie-septembrie pentru festivaluri, aprilie, mai şi octombrie pentru observarea păsărilor.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Baltimore, de pe continent, tot timpul anului.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Delfini, balene, ţestoase pieloase, rechini-peregrin, în apele din jurul insulei, vechiul far.
• Muzeul Cape Clear.
• Frumuseţea suprarealistă a turbinelor eoliene.
• Scufundări, windsurfing, canotaj şi pescuit.
• seară într-unul dintre puburi, unde poţi să te bucuri de craic.

TREBUIE SĂ ŞTII

Primul weekend din septembrie este dedicat International Storytelling Festival; atunci vin pe Cape Clear povestitori din toată lumea, care te pot vrăji cu poveştile lor ore la rând.


Booking.com

Loc de pelerinaj de sute de ani, Inis Cealtra – Insula Sfântă -a fost casă pentru comunităţi precreştine şi creştine de când se ştie. Acoperind o suprafaţă de nici 20 ha, insula este un adevărat depozitar de biserici, chilii monahale şi cruci care datează de dinainte de anul 1000.

Celebrele pietre bullaun (stânci sau pietre cu adâncituri săpate în ele) datează din Epoca Bronzului sau chiar mai de mult şi se află mai ales în partea centrală şi estică a insulei, acolo unde sunt şi majoritatea siturilor religioase.

În secolul VI, Sfântul Colum a întemeiat o mănăstire benedictină pe Insula Sfântă, dar oamenii îl venerează şi azi pe Sfântul Caimin, al cincilea abate al mănăstirii – mulţi oameni îi poartă numele. După moartea lui, mănăstirea a continuat să prospere şi a fost renumită pentru studiile care se făceau aici.

Raidurile frecvente ale vikingilor le-au făcut viaţa grea călugărilor, dar, în secolul X, căpetenia războinică Brian Boru, născut în regiune, a dat o mână de ajutor la restaurarea bisericii, care a supravieţuit până la desfiinţarea mănăstirilor şi apariţia protestantismului, la 1500.

Biserica Sf. Caimin

Atunci toate bisericile au fost decopertate ca să fie distruse de vreme. Singura renovată dintre cele şase biserici de pe insulă a fost biserica Sf. Caimin. Aflată chiar la intrarea în golful Scariff, pe Lough Derg, în comitatul Clare, insula e deluroasă, dar are şi păşuni întinse pe care pasc animale aduse aici pe apă.

Sunt copaci şi tufişuri, în special pe margini, iar interiorul este vara plin de flori, mai ales narcise – mii de narcise care acoperă pajiştile. Continuă să fie loc de înmormântare, pentru că parcelele din curtea bisericii din St. Michael sunt încă folosite – sicriele sunt aduse aici cu barca.

POPULAŢIE

Nelocuită.

CÂND SĂ TE DUCI

lunie-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Se organizează excursii cu barca din Tuamgraney, satul de pe continent în care s-a născut romanciera Edna O’Brien, în 1932.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Turnul circular din secolul X, unde a trăit Sfântul Cosgrath. Cimitirul cu pietre de mormânt din secolul XI.
• Biserica St. Mary, din secolul XIII, cea mai mare clădire de pe Holy island.
• Vizitează şi celelalte insule din Lough Derg – al treilea lac ca mărime din Irlanda.

TREBUIE SĂ ŞTII

În secolele XVII şi XVIII, sute de pelerini veneau aici pentru penitenţă – înconjurau insula de şapte ori şi îşi spălau astfel toate păcatele. Treptat, pelerinajul a devenit prilej de petrecere, şi se spunea că e imposibil să nu comiţi nici un păcat cât timp te afli pe insula Sfântă, în 1846 distracţia s-a încheiat.

Great Blasket este cea mai mare dintre cele şase insule care se află în vestul peninsulei Dingle. Insulele nu sunt locuite decât în lunile de vară, când aici vin trei persoane: unul e ţesător, iar ceilalţi doi administrează un hostel şi o cafenea. Insula este deluroasă, are circa 6 km lungime şi 0,8 km lăţime – aici trăiesc măgari, iepuri şi păsări de mare.

În secolul XIII, insulele au fost concesionate de familia Ferriter, care a construit aici un castel. Din păcate, ruinele nu se mai văd, pentru că în 1840 piatra folosită la construcţie a fost luată de protestanţi pentru a ridica o cantină a săracilor, după marea foamete din 1879.

Tot atunci mai rămăseseră pe insulă vreo 100 de locuitori. Până pe la 1800, insularii cultivau pământul, vânau şi pescuiau de pe mal. Apariţia plaselor i-a transformat în pescari pe apă, şi atunci au reuşit să captureze din belşug macrou şi sardine.

Un golf frumos şi ruine ale unei vechi locuinţe din piatră pe insula Great Blasket

Mai târziu au început să pescuiască homar şi raci împlătoşaţi şi şi-au dezvoltat un sistem foarte profitabil de schimb – fructe de mare contra tutun şi alcool.

Din satul de pe Great Blasket a mai rămas ceva în partea de nord-est a insulei. Prin anii 1920-1930, tinerii nu au mai suportat privaţiunile vieţii de aici şi au început să plece pe continent sau mai departe.

Cei care au rămas s-au chinuit în continuare, cultivând ceva legume şi ducând o viaţă tradiţională. În 1953-1954, şi ei au trebuit să se declare învinşi. În ultimii ani au fost renovate câteva case de piatră de pe insulă, iar vizitatorii pot veni să exploreze locul şi să rămână pe insulă o noapte sau două.

POPULAŢIE

Locuită numai vara.

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Există curse de feribot de pe continent din două în două ore.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Pacea şi liniştea insulei, pe care le poţi savura într-o plimbare.
• Priveliştile sunt superbe.
• Scufundări deasupra numeroaselor corăbii eşuate din Armada spaniolă.

TREBUIE SĂ ŞTII

În anii 1920-1930, pe Great Blasket s-a scris o literatură remarcabilă. Autobiografiile care descriu modul de viaţă de pe insulă, toate scrise în irlandeză, au devenit opere clasice ale literaturii irlandeze.

Situate la circa 13 km vest de coastele comitatului Kerry, două extraordinare insule stâncoase, numite colectiv Skellig, reprezintă una dintre atracţiile deosebite ale regiunii, datorită importanţei lor istorice şi ecologice – numai că nu sunt pentru cei slabi de înger.

Skellig Michael, cea mai mare, se ridică abrupt la 212 m, iar aproape de vârfurile stâncilor, într-un echilibru precar pe o margine pietroasă, se găsesc rămăşiţele unei mănăstiri din perioada creştinismului timpuriu.

Data la care a fost ridicată rămâne învăluită în mister, dar se ştie sigur că între secolele VI şi XII aici s-a aflat permanent o abaţie locuită de vreo zece călugări, care apoi au plecat la o mănăstire augustiniană de pe continent.

Mănăstirea de pe insula Skellig Michael

Această comunitate de călugări ducea o viaţă extrem de austeră. Şase chilii în formă de stup şi două oratorii în formă de barcă sunt impresionante mărturii ale credinţei creştine.

Chiliile sunt făcute din piatră, au formă circulară şi la construcţia lor nu s-a folosit mortar; interiorul este dreptunghiular, tavanele au console, iar paturile şi rafturile sunt din piatră; insula a continuat să fie un loc de pelerinaj până pe la 1700 şi azi, după ce secole la rând au fost lovite de furtuni, construcţiile au rămas intacte.

Pe la 1800, George Halpin senior – unul dintre cei mai mari arhitecţi de faruri din Irlanda – a construit aici două faruri la care lucrau prin rotaţie mai multe persoane. Azi numai unul mai transmite semnale de avertizare şi este complet automatizat.

Ambele insule sunt remarcabile pentru păsări; Little Skellig, pe care nu există loc de debarcare, este cel mai mare habitat din Irlanda şi al doilea din lume pentru o colonie de gâşte de mare – circa 30 000 de perechi. Amploarea şi diversitatea fac din insulele Skellig unul dintre cele mai importante situri ornitologice din Irlanda.

POPULAŢIE

Nelocuite.

CÂND SĂ TE DUCI

Din aprilie până la sfârşitul lui septembrie, dacă vremea permite.

CUM AJUNGI ACOLO

Numai zece vase au licenţă de debarcare pe Skellig Michael şi fiecare poate transporta maximum 12 persoane, aşa că rezervă-ţi loc din timp. Condiţia fizică este esenţială, pentru că ai de urcat 700 de trepte abrupte ca să ajungi la mănăstire.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Păsările: gâşte de mare, furtunari, petreli, pufini Manx, pescăruşi, aice şi multe altele.
• Pufinii – sunt 4 000 numai pe Skellig Michael – pot fi văzuţi oricând, în apele din jurul insulelor sunt foci cenuşii, balene minke, delfini şi chiar rechini-peregrin.
• Centrul pentru vizitatori Skellig Experience de pe insula Valentia, aflată în apropiere.

TREBUIE SĂ ŞTII

La sfârşitul secolului XVIII, pelennn care veneau aici erau tineri şi tinere care soseau să petreacă, nu să se roage. Aventurile lor sunt reflectate în poezii umoristice reunite sub denumirea generică The Skellig List.


Booking.com

Insula Valentia se află în capătul de nord-vest al peninsulei Iveragh, la intrarea în golful Dingle, în comitatul Kerry. Insula este în bătaia Curentului Golfului şi are o climă neobişnuit de blândă.

Valentia a fost terminalul comunicaţiilor cu America odată cu instalarea cablului de telegraf transatlantic, în 1866.

Deşi are numai 11 km lungime şi 3 km lăţime, insula are multe de oferit vizitatorilor pe tot parcursul anului – situri celtice timpurii, megaliţi, cruci şi fântâni sfinte. Din far, fort pe vremea lui Cromwell, poţi avea o privelişte inegalabilă asupra Atlanticului.

Locuită încă din anul 6000 î.Hr., aici au rămas o mulţime de urme ale activităţii umane, dar în 1993 s-au descoperit dovezi ale existenţei unor locuitori şi mai vechi. Un student la geologie a descoperit amprente fosilizate ale unui tetrapod, Acanthostega, care a ieşit din apă pe uscat cu circa 365 de milioane de ani în urmă. Situl este unic în Europa.

Farul Cromwell Point, pe insula Valentia

Valentia este un loc încântător, cu drumuri frumoase, privelişti superbe, plaje, mlaştini şi faleze. Knightstown, centrul insulei, este o aşezare georgiană, cu toate că tumul roşu cu ceas din port este victorian.

În nord-estul insulei se află casa Glenleam. Pe la 1830, proprietarul acesteia, al nouăsprezecelea conte de Kerry, a plantat aici o grădină subtropicală unică, faimoasă printre designerii de grădini. Azi se pot vizita şi casa, şi grădina, şi pădurea.

Clima este cea care dă farmecul insulei Valentia. Florile cresc din abundenţă, caprifoiul se revarsă pe ziduri de piatră şi toate drumurile sunt străjuite de tufe de monbretia şi fucsia, splendid colorate, o experienţă pe care o poţi savura pe jos sau cu bicicleta.

POPULAŢIE

650 (2005)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, deşi poate cel mai frumos e în perioada aprilie-octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Pe insulă se poate ajunge pe podul care pleacă din Portmagee, pe continent. Dar e mai frumos să te duci cu barca de la Reenard Point până în portul din Knightstown.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Muzica tradiţională irlandeză cântată seara în puburi.
• Pescuit subacvatic sau de pe mal.
• Centrul pentru vizitatori Skellig Experience, care te va convinge să vizitezi insulele Skellig, din apropiere.
• Scufundări – există două centre de scufundare.
• Monumentul de la Foilhommerum Cliff, ridicat în amintirea inaugurării cablului transatlantic spre Heart’s Content, Newfoundland.

TREBUIE SĂ ŞTII

Celebra carieră de gresie de pe Valentia, deschisă în 1816, a oferit multe locuri de muncă; de aici provine ardezia din care este făcut acoperişul Camerei Comunelor din Londra. Deasupra intrării în carieră este o statuie a Fecioarei, iar la intrare se află o peşteră în care apele se prăvălesc în bazine.


Booking.com

Insulele Aran – Inishmore, Inisheer şi Inishman – se află chiar în gura golfului Gahvay. Acest grup cunoscut de insule a inspirat mulţi artişti şi scriitori, arheologi şi turişti.

Locuite încă din anul 3000 î.Hr., pe insule a trăit omul Epocilor Pietrei, Bronzului şi Fierului, dar tot aici poţi vedea şi monumente ale creştinismului timpuriu. Persecuţia catolicilor de la jumătatea secolului XVII a adus aici alţi oameni, care, văzând că insula este pietroasă şi neprimitoare, au inventat o metodă genială de a produce un sol fertil pentru agricultură. Peste pietre au fost aşezate straturi de alge şi nisip care au creat pământ fertil şi păşuni.

Inishmore este cea mai mare, cea mai populată şi cea mai dezvoltată, iar portul mărişor zumzăie de activitate, mai ales vara, cu acel du-te-vino de feriboturi, iahturi şi mici ambarcaţiuni.

Supranumită şi muzeu în aer liber, Inishmore deţine peste 50 de monumente precreştine, creştine şi celtice, precum şi un fort extraordinar de piatră – Dun Aonghasa.

Ruinele castelului O’Brien, în mijlocul unui fort circular, lângă satul Ballyshees, pe insula Inisheer. Castelul, construit în secolul XV, a fost distrus în 1652 de armata lui Cromwell.

Inishman, insula mijlocie, este cea mai puţin populată şi cea mai puţin dezvoltată. Sunt două forturi de piatră pe care poţi să le vizitezi, dintre care unul are o formă neobişnuită, pătrată în loc de circulară.

Tot aici găseşte şi un mormânt din Neolitic, prăbuşit, numit „Patul lui Dermot şi al lui Grainne“, după cei doi îndrăgostiţi cu sfârşit tragic din mitologia irlandeză. Ca punct de interes mai lumesc, aici poţi cumpăra splendide ţesături de lână Aran – a nu se confunda cu ţesăturile de lână din insulele scoţiene Arran.

Inisheer este cea mai mică, dar are multe de oferit. Aici vei găsi un mare castel din secolul XVI, o biserică din secolul XII şi o fântână considerată sfântă. Pe ţărmul ei stâncos vei vedea epava cargobotuliu Plassey, eşuată aici în anii 1960.

POPULAŢIE

Inishmore: 900; Inishman: 200; Inisheer: 300 (2005)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, dar cea mai bună vreme e vara.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Connemara şi Clare sau cu avionul.

PUNCTE DE ATRACŢIE

Inishmore:

• Dun Eochla, cel mai mic fort, dar cel mai bine conservat.
• Castelul Arkm’s, construit în 1587.
• Teampall Bheanain – ruinele uneia dintre cele mai mici biserici din lume.

Inishman:

• Dun Chonchuir, un fort oval mare, din secolul V, de unde vei avea o privelişte superbă.
• Teach Synge – splendid restaurata casă în care a locuit dramaturgul John Millington Synge, cât a stat pe insula.

Inisheer:

• la parte la festivalul care se ţine pe 14 iunie la biserica dărâmată de la Caomham Caomhan. Filmul lui Robert Flaherty Mari of Aran, din 1934, este o frumoasă descriere a vieţii pe Insulă.

Booking.com

Arranmore, numită uneori şi Aran, se află în largul coastei zimţate de vest a Donegalului şi este cea mai mare din micul grup de insule de aici. Are 5 km lungime şi 4 km lăţime, iar de pe continent până aici faci doar cinci minute cu feribotul rapid. Insula Aran se transformă repede în destinaţie de vacanţă.

Cea mai mare parte a populaţiei rezidente locuieşte în sud şi în est – movilele în formă de scoică (tumuli) de pe ţărmul de sud sunt dovezi că insula a fost populată cel puţin din anul 800 î.Hr.

Spre vest vei vedea faleze spectaculoase ridicate din mare, iar de la Glen Head poţi admira panorama splendidă a continentului.

În centrul insulei sunt dealuri, dar în general relieful e stâncos, plin de lacuri mici. Drumurile de ţară sunt liniştite, iar insula este minunată pentru plimbări pe jos sau cu bicicleta.

Faleze stâncoase pe insula Arranmore

La sfârşitul secolului XVII, Arranmore era centru al pescuitului de hering – peste 1 000 de oameni erau angajaţi în această industrie. Dar pe la jumătatea anilor 1800, din cauza foametei, mulţi oameni au plecat către Lumea Nouă.

Ulterior, conacul proprietarului a devenit hotel şi, acolo unde odinioară pescuitul era o activitate crucială pentru existenţă, acum a devenit una de plăcere. Lacul Cowan’s, rezervorul de apă al insulei, este unul dintre puţinele lacuri europene unde se înmulţeşte în mod natural păstrăvul curcubeu; celelalte lacuri sunt populate cu păstrăv brun.

Farul de la Rinawros Point a fost construit în 1798 şi reconstruit în 1865. În apropiere se dărâmă încet vechea staţie a gardei de coastă, dar pe insulă poţi vedea arce de stâncă şi peşteri subacvatice.

Bucură-te de plajele cu nisip auriu şi fin de la Aphort şi Leabgarrow, iar după aceea – poate cel mai bun lucru – vizitează cele şase sau şapte puburi de pe insulă – sigur unul dintre ele îţi va plăcea…

POPULAŢIE

522 (2006) – vara ajunge la 1 500, când se întorc oamenii la casele de vacanţă şi când vin turiştii.

CÂND SĂ TE DUCI

Mai-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Burtonport.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Peştera Slaugther, unde în 1641 un căpitan de-al lui Cromwell a comis un masacru.
• plimbare până la cel mai înalt punct de pe insulă, Cnoc an lolair (Dealul vulturului), unde odinioară cuibăreau vulturi de mare, iar acum poţi admira priveliştea.

TREBUIE SĂ ŞTII

Arranmore este înfrăţită cu insula Beaver de pe lacul Michigan, unde s-au stabilit mulţi emigranţi pe la 1850. Cele două comunităţi îşi fac vizite şi în anul 2000 s-a ridicat la Loch an Chomhanaigh o statuie. Ea înfăţişează un păstrăv curcubeu adus din America de Nord în anul 1900, primul care a colonizat lacul Cowan’s.


Booking.com