Situate chiar în interiorul Cercului Polar Arctic, la vest de Norvegia, Lofoten reprezintă un grup de frumoase insule muntoase, cu coaste împădurite şi încântătoare golfuri cu plaje de nisip. Grupul are cinci insule mari – Austvagpy, Gimspya, Vestvagoy, Flakstadpya şi Moskenespya – şi încă trei mai mici. Deşi sunt departe în nord, ele se bucură de o climă relativ blândă datorită Curentului Golfului.

Peste o mie de ani, pescuitul de cod a fost aici principala activitate, mai ales iarna, când peştele migrează din sud, din Marea Barents, şi se adună în jurul insulei pentru a depune icre. Acum turismul este o sursă bună de venit, deoarece asprimea spectaculoasă a insulelor le fac un loc ideal pentru drumeţii şi plimbări cu bicicleta.

Arhipelagul oferă şi oportunităţi deosebite pentru căţărători, având munţi asemănători cu Alpii, creste şi gheţari care ajung la 1 200 m înălţime. În toiul verii, locul devine magic, pentru că timp de şapte săptămâni soarele rămâne deasupra liniei orizontului.

Sat pe insula Flakstadoya

Pe insulă se găsesc şi câteva peşteri magnifice. Peştera Refsvikhula, înaltă de 50 m şi adâncă de 115 m, este extrem de interesantă şi datorită desenelor de pe pereţi -picturi rupestre de 3 000 de ani descoperite de nişte studenţi la arheologie în anul 1986. O altă peşteră, Storbathallaren, în sudul satului Napp, are un interior uriaş, de 22 m înălţime şi 70 m adâncime.

Aici a fost descoperită cea mai veche aşezare umană din Lofoten, din Epoca Pietrei. Printre straturile de sedimente adunate de 5 500 de ani se găsesc unelte de pescuit, vârfuri de săgeţi, cuţite, topoare, ace de cusut din os, vase de ceramică, fosile de peşte şi scoici, 16 animale diferite şi 37 de specii de păsări. Tot aici s-au găsit şi oase umane.

Turiştii vin pe Insulele Lofoten şi pentru activităţi pe mare. Apele bogate de aici susţin habitatul pentru vaste colonii de păsări de mare, printre care pufini, pescăruşi Rissa, aice, notatiţe cu gât roşu, chire sau vulturi de mare cu coadă albă. Vara poţi vedea aici caşaloţi, iar la începutul toamnei apare şi orca în căutarea heringului.

Celebrul Maelstrom (Moskstraumen), unul dintre cei mai puternici curenţi mareici din lume, trece chiar pe lângă coastele insulelor. Descris pentru prima oară acum 2 000 de ani de istoricul grec Pytheas, Maelstrom a fost cunoscut şi temut de marinari mii de ani. Acum se fac excursii şi expediţii de pescuit chiar prin el, ca vizitatorii să poată simţi singuri puterea lui.

POPULAŢIE

23 700 (2009)

CÂND SĂ TE DUCI

Pentru soarele de la miezul nopţii, de la sfârşitul lui mai la începutul lui iulie; cea mai bună vreme e în perioada aprilie-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul sau cu avionul de la Bodo, cu feribotul de la Narvik sau cu maşina, tot prin Narvik.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Soarele nu apune timp de şapte săptămâni, la mijlocul verii.
• Maelstrom – fă o plimbare în larg ca să simţi unul dintre cei mai puternici curenţi mareici din lume.

TREBUIE SĂ ŞTII

La mijlocul iernii, soarele nu se ridică pe cer câteva săptămâni.


Booking.com

Cu excepţia câtorva insule arctice canadiene, arhipelagul Svalbard este situat şi mai la nord faţă de Alaska – cel mai nordic punct al regatului norvegian, cam la jumătatea distanţei faţă de Polul Nord.

Curentul Golfului trece foarte aproape de ţărmurile insulelor; în absenţa lui, acestea ar fi complet blocate de gheaţă şi nelocuite.

În arhipelag sunt trei insule mari – Spitzbergen, Nordaustlandet şi Edgepya – şi multe insule mici. Insulele sunt pustii, stâncoase şi dezolante, cu circa 60% din suprafaţă acoperită de gheaţă. Munţii seamănă cu nişte mormane goale de piatră, cu vârfuri colţoase în toate părţile.

Unii sunt acoperiţi de zăpadă tot timpul anului şi multe văi sunt pline de gheţari. Vegetaţia e rară şi nu există copaci. Totuşi, în sezonul cald înfloresc multe plante arctice, care transformă anumite părţi ale insulei în pajişti colorate.

Câmp de gheaţă şi munte pe Spitzbergen

Se pare că insulele au fost descoperite în secolul XII de către vikingi, dar prima atestare a unei debarcări în zonă datează din 1596 şi a fost făcută de William Barents. Spitzbergen, cea mai mare dintre ele, a fost un important centru balenier în secolele XVII şi XVIII; tot aici au venit şi vânători atraşi de posibilitatea exploatării resurselor naturale bogate.

Până în secolul XX, industria balenieră a decăzut, iar în locul ei a apărut exploatarea cărbunelui, care se face şi azi. Principala aşezare de pe insulă este Longyearbyen – aici trăiesc mai toţi insularii. Celelalte insule din arhipelag sunt nepopulate.

Svalbard primeşte soarele de la miezul nopţii începând din 20 aprilie până pe 23 august, deşi soarele propriu-zis poate fi acoperit de ceaţă. Noaptea polară, când soarele nu se mai ridică deasupra orizontului, durează de la 26 octombrie până pe 15 februarie şi majoritatea turiştilor evită această perioadă (dacă nu vin special pentru Luminile Nordului).

În general, vizitatorii vin aici pentru a experimenta climatul dur, pentru a vedea soarele de la miezul nopţii şi pentru a-şi încerca mâna la diverse activităţi interesante, precum plimbări cu snowmobilul, cu barca, cu sania trasă de câini, cu schiurile sau cu caii, ori explorarea peşterilor de gheaţă. Există agenţii de turism care organizează multe activităţi şi excursii – unele în care poţi petrece una sau mai multe nopţi la cort, în sălbăticie.

Cei mai mulţi turişti preferă tururile organizate, cu ghid, din cauza numărului mare de urşi polari. Oricine se îndepărtează de aşezările umane este sfătuit să aibă la el o puşcă pe care să ştie s-o folosească.

POPULAŢIE

2 642 (2012).

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-august.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Oslo sau Tromso până la Longyearbyen, ori cu un tur organizat.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• O plimbare cu sania trasă de câini sau cu snowmobilul.
• Observarea faunei sălbatice – insula are atâţia urşi polari câţi locuitori, aşa că sigur vei vedea şi tu câţiva. Mai sunt şi vulpi polare, reni, morse şi foci.
• Plimbări pe apă – du-te să vezi balene, delfini şi foci, plus colonii de păsări care cuibăresc aici; pe falezele înalte vei vedea pufini.
• Complicatul labirint de stânci de la Kvadehuksletta, „gogoşile” de piatră de pe coasta de vest a insulei Spitzbergen, rezultat al unui fenomen natural spectaculos numit umflătură de ger.
• Muzeul Svalbard – muzeul din Longyearb – muzeul din Longyearbyen, care spune povestea arhipelagului, de la descoperirea lui până la vânătorii de balene ai secolului al XVII-lea, la expediţii, capcane pentru vânat, faună, floră, geologie şi istorie minieră.

TREBUIE SĂ ŞTII

În majoritatea caselor din Svalbard, inclusiv in anumite hoteluri sau magazine, ţi se cere să te descalţi la intrare.


Booking.com