Unst este cea mai nordică insulă populată dintre Insulele Britanice şi a treia ca mărime din Insulele Shetland. Pe cei 19 km lungime şi 8 km lăţime are un relief foarte divers, datorat geologiei sale complicate.

Întinderi lungi de serpentinit şi metagabbro, întretăiate de şisturi, formează partea de est, în timp ce partea de vest este alcătuită din turbărie pe sub care se află gnais, presărat cu granat. În sud este gresie, iar în nord-est se găseşte talc – singurul talc de mină din Marea Britanie.

Unst are faleze spectaculoase, cu tăieturi adânci, stânci şi arce înalte care se ridică din mare, dar şi minunate plaje de nisip.

Mai are şi dealuri line, pline de iarbă şi arbuşti, turbărie, lacuri cu apă dulce, teren fertil; a fost locuită încă din Epoca Fierului, aşa cum se poate vedea în nenumăratele situri arheologice. Unul dintre cel doi megaliţi de pe insulă, Bordastubble, este cel mai înalt din Insulele Shetland.

Faleza abruptă şi golaşă Hemannes

Există două rezervaţii naturale. Cea mai neobişnuită, Keen of Havar, este un deşert de piatră subarctic, compus din pietriş de serpentin – o rocă cenuşie-verzuie pe care cresc câteva plante extrem de rare, cum ar fi orhideea-broască sau studeniţa urechi-de-şoarece Edmondston, endemică.

La vest de Burra Firth, un intrând adânc de pe coasta de nord, se află Hermaness, o faleză înaltă şi golaşă, habitat pentru circa 140 000 de păsări de mare – colonii uriaşe de petreli, gării, pescăruşi, gâşte de mare şi chiar lupi de mare. De aici poţi vedea senzaţionalul far Mukkle Flugga, o construcţie eroică reuşită de David Stevenson în 1858.

Tot aici se găseşte şi cel mai nordic teren de golf din Marea Britanie. Din Baltasound, principalul oraş de pe Unst, poţi trimite o carte poştală de la cel mai nordic oficiu poştal şi poţi savura o bere în cea mai nordică berărie.

POPULAŢIE

1 067 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Aprilie-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul din Mainland, via Yell.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Ruinele castelului Muness.
• Unst Boat Haven şi The Valhalla Brewery.
• Staţia de autobuz Bobby’s -cea mai excentrică staţie de autobuz, complet mobilată, aflată la periferia oraşului Baltasound.

TREBUIE SĂ ŞTII

În 1700, un vultur de mare a furat o fetiţă din casa ei de pe dealul aflat deasupra golfului Nor Wick şi a dus-o pe insula Fetlar. Un băiat a văzut cum vulturul o pune în cuibul lui şi aşa a putut s-o salveze şi s-o aducă înapoi acasă. Mai târziu s-au căsătorit şi au trăit pe Yell.

Asta e considerată o întâmplare adevărată.

Dacă ai ajuns la ţărmul insulei Foula, atunci eşti fie proprietarul unei bărci, fie un „colecţionar” de insule, pentru că bucăţica asta de pământ din ocean este cea mai îndepărtată dintre Insulele Britanice locuite. Foula se află la 22 km vest de Mainland, în mijlocul apelor turbulente ale Atlanticului.

Foula este de multă vreme locuită – recent, la Da Heights, în nord, au fost găsite urmele unui cerc de piatră cu un aliniament orientat după răsăritul soarelui la mijlocul iernii. După ce scandinavii au cucerit-o în anul 800 d.Hr., au colonizat zona îngustă şi relativ fertilă a ţărmului estic.

Oamenii de aici sunt mândri de moştenirea lor scandinavă, aşa cum demonstrează cultura şi tradiţiile lor. Ultima persoană care vorbea norn – vechiul dialect scandinav – a murit în 1926; una dintre tradiţiile locale este respectarea calendarului iulian, după care Crăciunul este pe 6 ianuarie şi Revelionul pe 13 ianuarie.

Ponei sălbatici de Shetland

În vestul celor două aşezări principale – Ham, unde ancorează feribotul, şi Hametoun, mai în sud – se ridică cinci zone mai înalte, care traversează aproape toată lungimea insulei. În vest este splendida faleză Kame, a doua că înălţime din Marea Britanie, ridicată drept din apele oceanului şi de pe care, într-o zi cu vreme bună, poţi vedea de la Unst la Fair Isle. Ceva mai în sud este sinistrul horn vertical Sneck o’da Smallie, care coboară până în ocean – unii spun că până în iad.

Foula este un loc excelent pentru păsări – sunt aici peste 250 000, inclusiv cea mai mare colonie de lupi de mare din Marea Britanie. Chirele se rotesc şi ţipă pe cer, iar falezele mişună de pufini, gării, aice şi petreli. Toate lacurile de pe insulă sunt pline de cufundări mici şi multe păsări rare au fost văzute pe insulă, mai ales în timpul migraţiilor de primăvară şi de toamnă.

POPULAŢIE

31 (2007)

CÂND SĂ TE DUCI

Cele mai bune sunt lunile de vară, dar primăvara şi toamna aduc păsări migratoare. Călătoria spre Foula depinde de vreme – chiar dacă ajungi în ziua în care ţi-ai propus, e posibil să nu pleci în cea stabilită.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul sau cu barca de pe Mainland.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Panorama văzută de pe vârful Sneug.
• Observarea grupurilor de balene ucigaşe, marsuini şi foci.

TREBUIE SĂ ŞTII

În jurul insulei Foula sunt recife de temut şi multe nave au naufragiat aici, inclusiv sora Titanicului, Oceanic, care a eşuat în 1914 şi în 14 zile s-a scufundat complet. „Fierarii” din Ham vând şi acum obiecte făcute din cuprul salvat de pe acest vas.

Geografic mai aproape de Norvegia decât de Scoţia, lucru care se reflectă în istoria insulei şi în toponimie, Mainland este cea mai mare dintre Insulele Shetland şi este conectată prin poduri de insuliţele înguste Trondra, West Burra şi East Burra.

Insulele Shetland au fost dintotdeauna locuite; au fost o bază esenţială de pornire pentru atacurile vikingilor către Irlanda, Scoţia sau insula Man. Menţionate în multe poveşti islandeze, insulele au fost iniţial luate ca gaj de regele Iacob al III-lea al Scoţiei, ca ulterior să intre definitiv în posesia lui.

Lerwick, capitala insulelor, este un oraş prosper din piatră cenuşie, amplasat într-un port natural. Cândva unul dintre cele mai mari porturi ale pescuitului de hering din nordul Europei, Lerwick a stat în letargie decenii la rând în secolul XX, până când, prin anii 1970, descoperirea petrolului în largul apelor sale l-a ridicat din nou. În apropiere, la circa 1,5 km, se află situl străvechi, fortificat, Clickimin Broch, o aşezare din Epoca Bronzului locuită din secolul VII î.Hr. până în secolul VI d.Hr.

Fosta capitală, Scalloway, aflată la doar 10 km de Lerwick, este dominată de castelul Scalloway, construit la 1600. Muzeul oraşului spune povestea „Autobuzului Shetland” – nume dat mişcării norvegiene de rezistenţă din al Doilea Război Mondial, când aici erau aduşi refugiaţi, şi tot de aici plecau arme şi luptători.

Coastele stâncoase de la Sumburgh Head

Mainland are peisaje spectaculoase, un mlăştiniş sălbatic care se termină în faleze abrupte, ce coboară drept în apă, lacuri şi golfuleţe frumoase – un loc minunat pentru plimbări. Extremitatea sud-vestică este un istm ciudat, de nisip şi scoici, cel mai mare din Marea Britanie şi cel mai cunoscut printre amatorii de iahturi terestre.

În capătul de sud se află o altă rezervaţie de păsări, un alt far Stevenson şi cel mai impresionant sit arheologic din arhipelag, Jarlshof, zonă locuită continuu din Epoca Bronzului până în secolul XVII.

POPULAŢIE

17 550 (2001).

CÂND SĂ TE DUCI

Probabil cea mai bună perioadă este aprilie-septembrie; in lunile de vară, în insulele Shetland nu se întunecă niciodată complet.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul sau cu feribotul.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Folk Festival, în fiecare aprilie/mai.
• Festivalul de vioară şi acordeon, în fiecare octombrie.
• Templul Stanydale, o impresionantă casă circulară din Neolitic.
• Insula Mousa şi splendid conservatul Mousa Broch, un turn defensiv vechi de 2 000 de ani.
• Biblioteca şi Muzeul Shetland din Lerwick.

TREBUIE SĂ ŞTII

Festivalul Up-Helly-Aa se organizează anual în ultima marţi din ianuarie – încă de pe vremea scandinavilor. Este un festival al focului, care celebrează renaşterea soarelui; sute de oameni, îmbrăcaţi ciudat, incendiază ritual o corabie vikingă.

Arhipelagul Orkney este alcătuit din circa 70 de insuliţe aflate la o azvârlitură de băţ în nordul John o’Groats, unde se întâlnesc apele Mării Nordului şi ale Atlanticului, ciocnindu-se în strâmtoarea Pentland Firth.

În afară de Hoy, toate insulele sunt fertile, surprinzător de înverzite şi joase – abia dacă vezi câte un copac -, iar peisajul coastelor este spectaculos. Deşi beneficiază de căldura dată de Curentul Golfului, insulele sunt vântoase, iar toamna şi iarna suportă viscole incredibil de violente.

Sunt împărţite, în mod natural, în North Isles (Insulele de Nord) şi South Isles (Insulele de Sud), între ele fiind cea mai mare, Mainland. Numai 16 insule sunt locuite încă din Epoca Pietrei, aşa cum se vede limpede din multele şi fascinantele relicve. Strâns legate de Norvegia secole la rând, ele au intrat în componenţa Scoţiei abia în 1471.

Mainland are două oraşe importante. Kirkwall, capitala, în cel mai îngust punct al insulei, şi Stromness, pe coasta de sud-vest. Acesta este un port pitoresc, iar cheiurile lui de granit stau mărturie pentru perioada în care a fost baza navală a companiei Hudson Bay, apoi a flotei de baleniere Davies Strait. Kirkwall este mai mare şi nu pare la fel, deşi are o spectaculoasă catedrală medievală din gresie.

Valuri spărgându-se de Yesnaby Castle Stack

Către sud-est, din Mainland pornesc mai multe drumuri spre insule mai mici, de exemplu Burray sau South Ronaldsay. În sud-vestul ei se înalţă din mijlocul apelor insula Hoy, cu celebra coloană de stâncă Old Man of Hoy, care atrage pasionaţi de căţărări.

Printre Insulele de Nord se numără Shapinsay, Rousay şi Westray. North Ronaldsay este cea mai nordică şi mai izolată şi are o atmosferă specială. Aflată pe traseul migraţiei multor păsări rare, din 1987 are un observator permanent.

POPULAŢIE

Ceva mai puţin de 20 000, dintre care 85% se găsesc pe Mainland (2006).

CÂND SĂ TE DUCI

Primăvara sau vara, când insulele sunt pline de flori, iar mlaştinile şi falezele sunt înţesate de păsări.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de pe continent sau cu avionul.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Maes Howe, pe Mainland – cele mai impresionante încăperi funerare neolitice din Europa.
• Skara Brae, pe Mainland – numeroase vestigii ale unui sat neolitic.
• Scufundări printre epavele de la Scapa Flow, Mainland.
• Farul cel nou de pe North Ronaldsay, construit în 1854 de Alan Stevenson – cel mai înalt far de uscat din Marea Britanie.
• Impresionanta capelă italiană de pe Lamb Holm, ridicată de prizonierii italieni în al Doilea Război Mondial din tuburi de fier ondulat, resturi de metale şi lemn adus la ţărm. Şi azi se ţin aici slujbe regulate.
• Pietrele Stennes, de pe Mainland, şi extraordinarul cerc de la Brodgar.

TREBUIE SĂ ŞTII

Scapa Flow este un mare port natural, cu o istorie navală extraordinară. În prima jumătate a secolului XX a fost principala bază a Royal Navy, care avea ancorate aici şi 100 de nave de război în acelaşi timp.

La sfârşitul Primului Război Mondial, toată flota germană a fost adusă aici şi ulterior navele au fost scufundate de comandanţii lor; în perioada interbelică s-a desfăşurat o mare acţiune de recuperare a acestor nave, dar şi acum mai sunt pe fundul oceanului 15 vapoare germane şi un submarin.


Booking.com

Insula Arran stă ghemuită confortabil în apele Firth of Clyde, între Ayrshire şi Kintyre. Este cea mai mare (circa 32 km lungime şi 16 km lăţime) şi mai sudică insulă din Scoţia, dar şi cea mai accesibilă. Oamenii vin aici în vacanţă încă de la începutul secolului XVIII, iar turismul este şi azi principala sursă de venit.

Dar Arran nu este doar o insulă plăcută pentru vacanţe – este o copie în miniatură a Scoţiei.

Partea de nord are munţi înalţi şi abrupţi, văi adânci şi singuratice şi o populaţie mică şi risipită, la fel ca în Highlands, în timp ce în sud este mai cald şi mai plăcut – aici sunt mlaştini, păduri, ceva pământ cultivabil şi multe plaje nisipoase.

Insula este bogată în vestigii arheologice, ceea ce nu e deloc surprinzător, având în vedere că este locuită de mii de ani; britonii, romanii, scandinavii, toţi şi-au pus amprenta asupra ei.

Râu de munte în North Glen Sannox

Principalul oraş şi port de feriboturi, Brodrick, se află pe coasta de est a insulei, într-un golf larg, străjuit de dealuri. În nordul golfului, la poalele dealului celui mai înalt, Goat, Fell, se află castelul Brodrick, care are grădini remarcabile – aici se găseşte şi cea mai frumoasă colecţie de rododendroni din Europa.

În capătul de nord al insulei este Lochranza, un sat plin de farmec, pe al cărui promontoriu se află ruinele unui castel din secolul XIII. Jumătatea nordică a insulei este teritoriul magnificei acvile aurii. Vârfurile de granit şi peisajul sălbatic superb garantează drumeţii şi căţărări frumoase.

În vest, Machrie Moor este cunoscută pentru situri neolitice – sunt şase cercuri de piatră pe Arran. Pe coasta de sud-est există două staţiuni, Lamlash şi Whiting Bay, dar cele mai bune plaje se află mai departe în sud şi sunt destul de greu accesibile. Arran oferă multe activităţi în aer liber – nu în ultimul rând ar fi drumul care înconjoară insula şi care este un magnet pentru amatorii de ciclism.

POPULAŢIE

5 000 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, dar poate mai degrabă în perioada aprilie-octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Ardrossan.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Festivalul Arran Folk, care durează o săptămână şi se organizează în luna iunie.
• Pietrele de la Machrie Moor şi cazanul Fingal.
• Tumulul Torrylinn, un mormânt vechi de 4 000 de ani.
• Lăptăria Torrylinn, unde poţi asista la fabricarea brânzei de Arran – şi o poţi cumpăra.

TREBUIE SĂ ŞTII

La nord de Whiting Bay, la zece minute de mers cu barca, se află Holy island, unde a trăit în secolul VII Sfântul Molias. Cumpărată în 1991 de călugării ordinului tibetan budist Samye Ling, e vizată pentru construirea celui mal mare centru spiritual din Europa. Turiştii trebuie să se supună celor cinci reguli de aur ale budismului.


Booking.com

Coll şi Tiree sunt insule în apele Atlanticului, la vest de Mull. Joase şi destul de îndepărtate, odinioară alcătuiau o singură insulă. Amândouă au aproximativ aceeaşi mărime, cam 19 km lungime şi 5 km lăţime; sunt lipsite de copaci şi bătute de vânturi, dar se laudă cu un număr record de zile însorite în Scoţia. Tocmai aceste zile îi atrag pe suferi în fiecare octombrie la evenimentul Tiree Wave Classic.

Dacă insula Coll are formă de peşte, satul Arinagour se află chiar în branhiile lui formate de lacul Eathama, care oferă posibilităţi sigure de ancorare. Este un sat cu căsuţe mici şi albe, unde trăieşte jumătate din populaţia insulei; aici sunt magazinele şi oficiul poştal. Pe coasta de sud-vest se află două „castele”, unul din secolul XV, celălalt de la 1750.

În vestul castelelor este o zonă cu dune imense de nisip şi două golfuri cu nisip auriu. Cel mai înalt punct de pe insula Coll este Ben Hogh, în vârful căruia se află un bolovan enorm, aşezat într-un echilibru precar pe alţi trei bolovani mai mici – se spune că a fost pus acolo de un uriaş.

Stuful este fixat pe acoperişul acestei căsuţe din Tiree.

Întinderea vastă de machair fertil de pe Tiree era numită odinioară „coşul de pâine al Hebridelor Interioare”. Azi populaţia trăieşte din grădinărit şi din turism. Insula este cunoscută pentru casele ei „albe” şi „negre” – cele negre au ziduri de piatră, colţuri rotunjite, acoperiş de stuf şi ziduri de protecţie împotriva vântului. Cele albe au ziduri cimentuite, sunt văruite în alb, iar în loc de stuf au tablă ondulată. Există şi case „pestriţe”, la care numai mortarul a fost vopsit în alb.

Ringing Stone, în vestul golfului Vaul, pe coasta de nord, este o stâncă mare, plină de simboluri străvechi. Când este lovită cu o piatră, stânca scoate un sunet ciudat, metalic. Legenda spune că dacă această piatră va fi vreodată spartă, Tiree va dispărea pentru totdeauna în valuri.

POPULAŢIE

Coll – 172; Tiree- 750 (2002).

CÂND SĂ TE DUCI

Ideal în perioada aprilie-noiembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Oban sau cu avionul de la Glasgow până la Tiree.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Rezervaţia de la Calgary Point, pe Coli.
• O plimbare pe plajă la Crossapol Bay, pe Coli.
• O vizită la Dun an Achaidh, un fort străvechi; poţi vedea megaliţi şi tumuli în apropierea drumului care porneşte spre vest de la Arinagour, pe Coli.
• Dun Mor vaul, un străvechi fort circular (broch), în apropiere de golful Vaul, pe Tiree.
• Muzeul Island Life din Sandaig, Tiree.
• Muzeul Farului Skerryvore – dedicat magnificului far de piatră Skerryvore construit în ocean la circa 16 km de Tiree.

Cunoscute colectiv ca Insulele Mici, Eigg, Rhum, Muck, Canna şi Sanday sunt nişte oaze de linişte în sudul insulei Skye. Elementul dominant al insulei Eigg (pronunţat ,,egg“) este Sgurr of Eigg, un vârf de bazalt din lavă columnară, care se ridică la 393 m din mijlocul platoului care alcătuieşte suprafaţa insulei. În 1997, insularii au reuşit să răscumpere muntele de la proprietar.

Rhum este cea mai mare şi mai muntoasă dintre ele, rezervaţie naturală şi comoară naţională. Ca să o vizitezi, trebuie să obţii autorizaţie. Poţi să faci drumeţii pe cărările ei neatinse, bucurându-te de peisajul magnific. Flora şi fauna de aici sunt deosebite – orhideea pătată este o subspecie endemică.

Rhum are ponei speciali, vite Highland, capre sălbatice şi cerbi roşii şi este un paradis al iubitorilor de păsări, mai ales de când a fost reintrodus vulturul de mare cu coadă albă; anvergura aripilor lui este mai mare decât cea a acvilei aurii, care şi ea poate fi văzută câteodată.

Muntele Sgurr văzut din Galmisdale, pe insula Eigg

Muck este o insulă minusculă – numai 3 km lungime şi 1,6 km lăţime; se află în proprietate privată şi este superbă. Primăvara, machair-ul se umple de flori, iar plajele strălucesc de nisipul alb, plin de scoici. În golful Gallanach poţi să vezi cum se joacă vidre şi marsuini.

Canna şi Sanday sunt unite printr-un pod pietonal, iar zona dintre ele alcătuieşte cel mai bun port din Small Isles. Canna este sanctuar de păsări şi fermă, iar turiştii vin aici pentru plimbări.

Iniţial populată de arini şi aluni, ulterior au mai fost introduşi brazi, pini, zadă şi alte specii. Pe falezele de vest cuibăresc pufini şi pescăruşi Manx; au fost înregistrate 157 de specii de păsări.

POPULAŢIE

Eigg – 78; Rhum – 30; Muck – 34; Canna şi Sanday – 16.

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, dar ai mai multe şanse de vreme frumoasă în perioada mai-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Mallaig.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Peşterile Massacre şi Cathedral (mai ales dacă se ţine şi o slujbă în cea din urmă), pe Eigg.
• Castelul Kinloch şi mausoleul Bullugh, pe Rhum.
• Panorama insulelor din vârful muntelui Ben Airean, pe Muck.
• Crucea celtică şi ruinele capelei Sf. Columban, pe Canna.

TREBUIE SĂ ŞTII

Feriboturile nu circulă duminica spre Small isles.

Mull e o insulă remarcabilă Muntoasă, dar cu pământ bun pentru agricultură, are un litoral preponderent pietros, zimţat din loc în loc de lacuri sărate, unul dintre ele, Loch na Keal, intrând suficient de mult în interior încât să-i dea insulei o „talie”. Mull este a doua insulă ca mărime din Hebridele Interioare şi cea mai accesibilă.

Are o istorie lungă: menţionată prima oară de Ptolemeu în secolul II d.Hr., disputată de eelţii irlandezi şi mai târziu de vikingi, insula a păstrat relicve istorice, inclusiv megaliţi şi cercuri de piatră.

Mull primeşte o mulţime de vizitatori, atraşi de nenumăratele posibilităţi oferite de munţii ei fabuloşi, de satele ei fermecătoare, de castelele impresionante şi de plajele liniştite. Capitala, Tobermory, este amplasată într-un golf frumos, de-a lungul căruia sunt înşirate case de piatră văruite în culori vesele, construite pe la 1780.

Dealuri împădurite, la adăpostul cărora se găsesc alte case, se ridică în spatele lui cu versanţi abrupţi. În 1-588, o corabie din Armada spaniolă a ancorat în acest port pentru a-şi reface proviziile.

Se spune că un anumit Donald MacLean a urcat la bordul corăbiei, ca să-şi primească plata pentru marfa oferită, dar a fost închis în cală El a reuşii să scape, producând o explozie pe corabie, iar aceasta s-a scufundat odată cu comoara pe care o avea la bord.

Castelul Duart, unul dintre cele mai vechi castele încă locuite din Scoţia

Poţi să urci pe Ben More, la 966 m, să faci drumeţii, să explorezi peşteri, să vânezi sau să pescuieşti. Poţi să cauţi cerbul roşu sau lopâtar, vidra sau extrem de rara molie scoţiană. Dacă nu ai văzut destui ereţi vineţi, ulii şorecari sau acvile aurii, du-te la Wings Over Mull, unde se fac demonstraţii cu păsări dresate.

Dacă plouă, fă o mică excursie cu trenuleţul cu aburi între portul de feriboturi Craignure şi castelul victorian Torosay, cu grădini terasate şi alei străjuite de statui veneţiene.

POPULAŢIE

Ceva mai puţin de 3 000 (2007)

CÂND SĂ TE DUCI

Perioada cea mai bună este mai-octombrie

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Oban, Lochaline sau Kilchoan

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Castelul Duart, unul dintre cele mat vechi castele locuite din Scoţia Peştera Mackinnon, cea mai mare din Hebride.
• Copacul MacCullock – copac fosilizat vechi de 50 de milioane de ani.
• Observarea balenelor.
• vizită la distileria Tobermory, pentru un tur ghidat şi ceva degustări.
• plimbare pe nisipurile albe din golful Calgary, de o frumuseţe deosebită.

TREBUIE SĂ ŞTII

La numai 11 km vest de Mull, uşor de vizitat, se află insula Staffa, formată din extraordinare coloane hexagonale, si renumita peşteră Fingal. A fost vizitată de personalităţi remarcabile – regina Victoria, wordsworth, Keats, Turner, Sir Walter Scott şi mulţi altii, Mendelssohn a fost atât de inspirat de valurile care se spărgeau în peşteră, încât a compus Die Fingalshohle.


Booking.com

Înverzită şi deluroasa insulă Isley a fost în epoca medievală capitala Hebridelor Exterioare. Azi, Isley este sinonim cu licoarea unică, turboasă care se fabrică aici – whisky de malţ; există opt astfel de distilerii pe insulă. Anual se produc în jur de 18 milioane de litri de whisky, cea mai mare parte din el fiind exportat.

Mulţi turişti vin aici pentru drumul whisky-ului, fără să cunoască şi restul insulei. Ceilalţi turişti vin pentru păsări, deoarece, în perioada octombrie-aprilie, Isley este un punct de oprire pe traseul păsărilor migratoare – mii de gâşte-călugăriţe şi gârliţe mari, care pleacă din Groenlanda, îndreptându-se spre sud.

Isley este mereu bătută de vânt, dar clima e relativ blândă şi solul fertil. Sunt lande, păduri, machair, lacuri cu apă sărată şi un litoral stâncos cu plaje întinse. Locuită încă din Neolitic, arheologii găsesc aici multe lucruri interesante, de exemplu Kildaton High Cross, considerată de mulţi cea mai frumoasă cruce din Scoţia, sculptată în calcar albastru în anul 800 d.Hr.

În vecinătatea crucii se află câteva pietre funerare cu sculpturi remarcabile din secolul XV şi mai departe sunt pietrele de la Trudemish Point.

Port Ellen este principalul port de feriboturi şi locul în care s-a concentrat populaţia insulei – aşezarea a fost întemeiată în anii 1820. Este un orăşel frumos, al cărui orizont este dominat de silueta distileriilor azi abandonate. Dar în apropierea lui sunt alte trei distilerii bine-cunoscute: Laphroig, Lagavulin şi Ardbeg, aşezate într-un decor superb – o vizită aici e plăcută.

Munţii Paps – Insula Jura

La Laphroig poţi asista nu numai la procesul de transformare a cerealelor în malţ, ci şi la arderea în cuptoare cu cărbuni. Bowmore, pe malul estic al lacului Indaal, este actuala „capital” a insulei şi locul unde se află distileria cu acelaşi nume, cea mai veche de pe insulă, din 1779. Port Charlotte, pe malul vestic al lacului Indaal, este poate cel mai frumos sat de pe insulă, unde ai putea să stai câteva zile.

POPULAŢIE

3 230

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Kennacraig, în West Loch Tarbert, sau cu avionul de la Glasgow.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Rezervaţia naturală naţională de la Duich Moss.
• Festivalul Maltului şi al Muzicii isley care se organizează anual la sfârşitul lui mai/începutul lui iunie.
• Muzeul Vieţii din isley, în Port Charlotte.
• Străvechile locuri de înmormântare de la Nerabus, cu splendide pietre de mormânt sculptate din perioada medieval.
• Insula Jura, la cinci minute de mers cu feribotul – o insulă sălbatică, muntoasă, nemaipomenită pentru drumeţii.

Booking.com

Insula Iona se află la sud-vest de Mull şi este micuţă – 5 km lungime, circa 1,6 km lăţime. Poreclită şi „leagănul creştinătăţii”, se pare că a fost un important centru druid înainte de 563 d.Hr., când a ajuns aici Sfântul Columban, un prinţ irlandez care a debarcat împreună cu doisprezece discipoli în locul numit azi St. Columba’s Bay.

Până la moartea lui în anul 597, sfântul i-a convertit pe scoţieni la creştinism, a fondat aici o mănăstire şi a creat un centru de studiu şi pelerinaj. Secole mai târziu, în 1203, au fost construite aici o abaţie benedictină şi o mănăstire augustiniană, urmate de o altă abaţie, pe la 1 500. În perioada Reformei, Iona a fost devastată şi 357 din cele 360 de cruci celtice au fost făcute una cu pământul.

Abaţia Iona

Azi, complexul abaţial este restaurat, iar restul este întreţinut de National Trust of Scotland.

Principalul sat şi port de pe insulă, Băile Mor, este la un pas de ruinele de granit roz ale mănăstirii, iar ceva mai departe se află Maclean’s Cross, construită în secolul XV. Strada Morţilor, care duce la abaţie, este un drum pavat cu granit roşu, construit în secolul XIII, pe care erau duşi regii scoţieni la înmormântare.

Aici se află şi St. Martin’s Cross, cel mai frumos exemplar de cruce celtică din Insulele Britanice, construită în secolul IX.

În ciuda hoardelor de vizitatori – 250 000 de turişti anual – Iona merită explorată. Cu fantasticele ei plaje pline de scoici albe din nord şi din est, cu zona de macfiair şi pietriş în care poţi găsi pietre preţioase, în vest, cu falezele şi golfurile din sud, pline de stânci rotunjite şi plaje de pietriş, insula are un aer aparte, o atmosferă greu de definit.

Lipsită de copaci şi austeră, lumina clară a soarelui colorează subtil stâncile, nisipul şi marea, ale cărei ape pot căpăta nuanţe de la turcoaz strălucitor la violet-închis.

POPULAŢIE

85 (2007)

CÂND SĂ TE DUCI

Ideal ar fi în perioada mai-septembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de la Mull.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Iona Heritage Centre.
• Abaţia Iona şi clădirile monastice aferente.
• Capela St. Oran.
• Cimitirul Oran, în care sunt înmormântaţi 48 de regi scoţieni, opt regi norvegieni şi patru regi irlandezi.
• Panorama asupra insulei Mull, văzută de pe vârful Dun l.

TREBUIE SĂ ŞTII

Fostul lider al Partidului Laburist, John Smith, este îngropat în cimitirul Oran. El era îndrăgostit de Iona şi plimbarea lui favorită era către golf, la Back of the Ocean, una dintre cele mai frumoase plaje din Scoţia.