Insula Heard este singurul complex vulcanic activ din Australia, un con de circa 25 km diametru care se ridică semeţ la 2 745 m în sudul Oceanului Indian. De la muntele Mawson, cel mai înalt punct, masivul vulcanic Big Ben este legat de peninsula Laurens (o întindere muntoasă străbătută de tuneluri de lavă) printr-un culoar îngust de 10 km.

Forma Big Ben face ca vremea oricum ostilă de pe Heard să devină şi mai rea, aşa că insula are reputaţia celui mai sălbatic loc de pe Pământ, dar este unul dintre puţinele locuri din zona subantarctică în care a fost posibilă observarea continuă a vremii.

Aici nu au fost introduse niciodată plante sau animale, iar din 1972 orice intervenţie umană a fost oprită, aşa că nu există un loc mai bun de monitorizare a efectelor schimbării climaterice asupra gheţurilor permanente dintr-un mediu netulburat.

Câţiva elefanţi de mare relaxându-se pe insula Heard

De exemplu, pe Big Ben sunt 12 gheţari care contribuie la atingerea procentajului de 80% suprafaţă acoperită cu gheaţă a insulei şi care formează majoritatea malurilor abrupte, înalte de 100 m, din cauza cărora debarcarea este foarte dificilă. Gheţarii, care înainte ajungeau până la mare, acum au capătul departe în interior. Retragerea lor a adus beneficii florei şi faunei.

Pe măsură ce muşchiul, lichenii şi ierburile au început să colonizeze arii mai mari, ele au devenit habitat pentru colonii de păsări indigene şi mamifere marine. Heard este un exemplu clasic de insulă subarctică, cu puţine specii, dar cu populaţii uriaşe.

Sunt aici peste un milion de pinguini macaroni, zeci de mii de pinguini regali, imperiali sau gentoo, 11 000 de perechi de petreli sudici, 700 de perechi de albatroşi cu sprâncene negre şi 500 de perechi de albatroşi cu pelerină şi încă 31 de specii de păsări. Insula Heard a fost înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

POPULAŢIE

Nelocuită.

CÂND SĂ TE DUCI

Noiembrie-martie, dar vara nu îţi garantează condiţii bune.

CUM AJUNGI ACOLO

Doar dacă aranjezi cu ANARE (Australian National Research Expedition), care monitorizează toate cursele din apele protejate ale insulei. Nu există vreun port natural sau artificial.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Focile Wedell, Ross şi mâncătoare de crabi de la graniţa nordică extremă a habitatului lor.
• Cazanele în care se topea osânza de balenă, garduri din fier, fragmente de arme, ruine de căsuţe, morminte sau ateliere, printre alte vestigii ale industriei de prelucrare a focilor de la Atlas Cove.
• Cormoranul de Heard – subspecie endemică, din care există doar 100 de perechi. Albatrosul hoinar – observat prima oară la cuibărit în 1980. Formaţiunile vulcanice de pe roca de carst din peninsula Laurens.

TREBUIE SĂ ŞTII

Înainte de a decreta că „artefactele nu trebuie să fie mutate, luate ca suvenir sau relocalizate de turişti”, ANARE a adus în Australia „o presă de osânză de balenă şi unica gravură în bazalt din zona antarctică şi subantarctică descoperită până acum”.

La jumătatea drumului dintre Africa, Australia , Antarctica se află teritoriul francez Kerguelen, numit şi Desolation Island (Insula Dezolării). Oficial se numeşte arhipelagul Kerguelen , dar Grand Terre, principala insulă din grup, acoperă 6 675 km, în timp ce toate celelalte 300 acoperă doar 540 km².

Pe hartă, Grand Terre seamănă puţin cu o langustă, pentru că are multe peninsule şi promontorii şi este săpată până în adâncime de fiorduri, golfuri şi intrânduri. În vest este gheţarul Cook, de 550 km².

Relieful se datorează marilor eroziuni glaciale şi fluviale, unul dintre efectele tipice ale acestei eroziuni fiind uriaşa câmpie fertilă şi plată din peninsula Corbet, pe partea de est, care s-a format din aluviunile cărate aici din văile interioare abrupte.

Cormoran în arhipelagul Kerguelen

Kerguelen este partea vizibilă a unui platou vulcanic gigantic, un microcontinent scufundat acum zece milioane de ani. Azi activitatea vulcanică se rezumă la câteva fumarole, dar după ce s-a descoperit că rocile sedimentare de aici sunt similare cu cele din Australia şi India, ceea ce arată că odinioară Kerguelen a fost acoperită de floră tropicală, oamenii de ştiinţă speră că aceste formaţiuni vulcanice din arhipelag vor explica ruperea supercontinentului care cuprindea Australia, India şi Antarctica.

De la descoperirea în 1722, Kerguelen a devenit celebră printre marinari pentru numărul mare de balene şi foci care au fost vânate rapid şi aduse în pragul extincţiei şi pentru varza indigenă, bogată în vitamina C, varză care a salvat de la pieire mii de oameni în secolele XVIII şi XIX.

Acum pe insulă se află o staţie de urmărire satelitară şi o bază de cercetare terestră şi biologică. Viaţa marină şi populaţia de păsări au început să se refacă. Căpitanul Cook a botezat-o „Dezolare”. Acum, Kerguelen îşi trădează această poreclă.

POPULAŢIE

40, iarna, 110 vara (estimare).

CÂND SĂ TE DUCI

Noiembrie-martie, dar tot timpul anului vântul bate în medie cu 100 km/h, valurile au frecvent înălţimea de 12-15 m şi plouă sau ninge violent 300 de zile pe an, inclusiv vara.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu vapoare de linie ocazionale; pe vapoare trimise de guvernul francez din Paris sau Reunion, pentru aprovizionare, sau pe una dintre micile nave pescăreşti din Reunion care au permisiunea de a pescui în arhipelag.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Port-au-Francais – „capitala” insulei, principala bază, are un bar, o sală de gimnastică, un spital, o bibliotecă şi o biserică adecvat numită Notre Dame des Vents.
• Staţia vânătorilor de balene din 1908, parţial restaurată din Port Jeanne D’Arc, în colţul de nord-vest al Presqu’lle Jeanne D’Arc, vizavi de pasajul Buenos Aires, până la lle Longue.
• Port Christmas, una dintre vechile baze geomagnetice de la Baie de l’Oiseau, în nord-vestul peninsulei Loranchet Aici a ancorat şi căpitanul Cook, în ziua de Crăciun a anului 1776, când a botezat insulele Desolation.
• Vulcanul strombolian, muntele Ross – cel mai înalt punct de pe Grande Terre (1 850 m).
• lle Foch, la nord de Grande Terre – cea mai mare insulă pe care nu au fost introduse specii noi (iepuri, pisici, şoareci etc.) şi care se foloseşte ca referinţă pentru ecologia originală a insulelor.
• Numărul imens de pinguini, foci, albatroşi, petreli, chire arctice de kerguelen şi alte păsări magnifice.

TREBUIE SĂ ŞTII

Kerguelen este situat în punctul de convergenţă antarctică, unde curenţii reci se întâlnesc cu cel calzi din Oceanul indian, motivul principal pentru numărul mare de păsări şi mamifere marine.

Insula Georgia de Sud, un pustiu neprimitor plin de gheţari, munţi cu vârfuri acoperite de zăpadă şi vânturi îngheţate, se află în sudul Oceanului Atlantic, la circa 2 000 km est de Tierra del Fuego.

Această îndepărtată insulă antarctică face parte din teritoriul britanic. Englezii pretind că suveranitatea lor datează din 1775, de când căpitanul Cook a debarcat aici şi a decis că insula nu merită să fie explorată.

În 1927 şi Argentina a emis pretenţii asupra insulei, iar această dispută nerezolvată a contribuit la declanşarea războiului din Insulele Falkland, în 1982, când trupele argentiniene au ocupat pentru un timp Georgia de Sud.

În 1916, Ernest Shackleton a rămas prizonier pe Elephant Island, la 1 200 km sud-vest, când participa la expediţia imperială transantarctică. Shackleton şi câţiva oameni i-au lăsat pe ceilalţi şi s-au dus să caute ajutor; au ajuns, după o călătorie cu peripeţii, la King Haakon Bay, pe coasta de sud a Georgiei de Sud.

Acolo au reuşit să înainteze 30 km pe uscat şi să ceară ajutor celor de la staţia de baleniere Stromness. În timpul unei alte expediţii, din 1922, Shackleton a murit pe când vaporul său era în largul insulei, iar el a fost îngropat pe insulă, la Grytviken.

Pe insulă nu există o populaţie permanentă – numai funcţionari ai guvernului britanic, cercetători şi personalul muzeului de la Grytviken -, dar există o populaţie copleşitoare de pinguini, cele mai mari colonii din lume – circa 400 000 de pinguini regali, două milioane de perechi de pinguini macaroni şi colonii numeroase din alte specii.

Turiştii vin aici să vadă cum perechile de pinguini înfruntă condiţiile extreme de climă şi îşi îngrijesc oul preţios până când puiul eclozează, trecând prin perioada lui de maximă vulnerabilitate până la integrarea completă în colonie.

Capul Disappointment

Fermecătoarele creaturi se luptă fără odihnă să evite focile care dau roată în apele puţin adânci, în aşteptarea prăzii, şi îşi protejează puii de ferocitatea lupilor de mare, care pot să-i smulgă şi să-i facă bucăţi.

În secolul XVIII, când a debarcat aici, căpitanul Cook a observat marea densitate de foci şi balene din jurul insulelor -după două sute de ani, aceste animale ajunseseră în pragul extincţiei din cauza vânătorilor.

Totuşi, insula este habitatul ideal pentru 95% din populaţia mondială a focilor cu blană sudice, pentru 50% din populaţia mondială do foci-elefant, pentru 250 000 de albatroşi şi până la zece milioane de alte păsări.

POPULAŢIE

20 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Noiembrie-martie.

CUM AJUNGI ACOLO

Singura cale de acces este pe apă. Drumul durează zece zile, într-un tur organizat.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Noiembrie-decembrie este sezonul de curtare la pinguini; tot atunci încep să se adune şi focile; gheaţa începe să se topească, iar apele arată fantastic, pline de aisberguri albe. De la jumătatea lui decembrie până în ianuarie, gheaţa se retrage şi puii de pinguin ies din ou. Activitatea balenelor e mai intensă, focile fac pui.
• Februarie-martie – superbe răsărituri şi apusuri. Acum e ideal pentru observarea balenelor, iar pinguinii îşi părăsesc cuiburile mergând clătinat.

TREBUIE SĂ ŞTII

Georgia de Sud este celebră pentru timbre. Faptul că sunt produse în număr mic şi înfăţişează tablouri frumoase de natură le aduce popularitatea printre colecţionari.

Înconjurate de cele 200 de insule-satelit, bastioanele gemene East Falkland şi West Falkland sunt aşezate de-a curmezişul drumului spre capul Horn, la circa 450 km est de coasta sud-americană.

Grupul de insule a fost subiectul unor dispute dintre Marea Britanie, Spania, Franţa şi Argentina vreme de 200 de ani, până în 1833, când britanicii şi-au dat seama de importanţa lor strategică.

De atunci insularii şi-au exprimat decis preferinţa pentru dominaţia britanică şi în 1982 au respins o tentativă de invazie a argentinienilor. Războiul din Falkland a reînviat interesul lumii pentru întregul grup de insule ca paradis al vieţii sălbatice în care se găsesc destule facilităţi care să-l facă accesibil.

Populaţia de pe insule este nesemnificativă, dar turiştii se pot bucura de ospitalitatea locuitorilor chiar şi în cele mai îndepărtate regiuni.

Colonia de albatroşi cu sprâncene negre în vestul Insulelor Falkland

Principalele insule sunt întinderi vaste de tundră galbenă şi verde joasă, înconjurată de dealuri de până la 705 m (muntele Usborne, pe Fast Falkland).

Stânci şi versanţi prăbuşiţi se înalţă ameninţător deasupra unor mlaştini precum Lafoiua, pe East Falkland, unde iezere cu ape colorate de turbă şi lacuri cu ape încreţite de vânt reflectă ierburile de 2 m ale veldului, prin care pasc vreo 600 000 de oi, şi cerurile nesfârşite.

La Warrah, pe West Falkland, la San Carlos sau Murrel, pe East Falkland, pescarii pleacă pe mare să prindă păstrăv de mare sau chefal. Sezonul de pescuit (septembrie-martie) atrage pe insulă cinci specii de pinguin, inclusiv săritor, macaroni şi Magellan.

Insula Sea Lion are ca rezidenţi pinguini regali, iar in apele ei înoată balena ucigaşă, foci cu blană şi foci-elefant, delfini şi lei de mare. Aici trăiesc şi cele mai mari colonii din lume de albatroşi cu sprâncene negre, petreli gigant şi alte păsări din 200 de specii.

POPULAŢIE

2 932 (2012) – circa 2 120 la baza militară din Stanley şi 369 la Mt Pleasant.

CÂND SĂ TE DUCI

Noiembrie-martie pentru păsări, decembrie-ianuarie şi martie-aprilie pentru păstrăvi

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Santiago de Chile, via Punta Arenas, şi Rio Gallegos, Argentina, sau din Marea Britanie, cu un avion militar de la Brize Norton sau cu vaporul.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Maritime History Trail, Stanley – locuri şi vestigii istorice legate de perioada corăbiilor cu pânze şi a vapoarelor cu aburi, de importanta bătălie din 1914 sau de rolul pe care l-au avut insulele în bătălia de la River Plate, din 1939
• Coloniile de pinguini şi de albatroşi pe pe liniştita New Island, în vestul insulelor Falkland.
• Drumul hurducâit în ntr-un Land Rover, peste câmpuri, alături de un localnic entuziast, ca să descoperi tradiţia creşterii de animale, moştenită de la acei gauchos care au lucrat in insule pe la 1850.
• Locuri unde s au desfăşurat luptele din 1982 – Wireless Ridge, Mount Tumbledown şi Gipsy Cove.

TREBUIE SĂ ŞTII

În Stanley, delicatesa tradiţională este diddle dee jam – un gem special făcut din fructele roşu ale unui arbust de pe insulă.

Insulele Shetland de Sud evocă Antarctica. La 960 km de Tierra del Fuego, în vârful Americii de Sud şi la 160 km nord de Peninsula Antarctică, lanţul acesta de insule vulcanice este o pată de culoare în monotonia cromatică a Antarcticii, de alb, cenuşiu şi albastru.

Insula Deception se află chiar în mijlocul acestui lanţ. Este conul circular al unui vulcan prăbuşit, din care a mai rămas doar un cerc de dealuri care se ridică la 539 m în jurul unei caldere inundate, cu o intrare îngustă (230 m), Neptune’s Bellows (Foalele lui Neptun). Pare unul dintre cele mai sigure porturi naturale din lume, însă vulcanul este şi acum foarte activ.

A fost un refugiu în toată istoria Antarcticii – pentru exploratori, pentru patrule maritime, pentru vânători de foci sau balene. Şi acum mai poţi vedea rămăşiţele de la vreo 13 fabrici ale balenierilor care au funcţionat în anii 1914-1915; ultima a dispărut după sezonul de vânătoare din 1920-1921.

Balenieră abandonată

În 1963, activitatea intensă a fumarolelor a făcut ca spărgătorul de gheaţă al gardei de coastă americane să ajungă în mijlocul unui vulcan activ; în 1969, o erupţie a distrus două staţii de cercetare chiliene şi o bază britanică. Dar, de obicei, ciudăţeniile termale ale insulei sunt distractive pentru turişti şi asigură habitatul unor animale neobişnuite.

Jumătate din suprafaţa insulei este acoperită de gheţari permanenţi, iar pe terenurile acoperite de nisip şi rocă vulcanică neagră, cu aspect selenar, din restul insulei, vezi cea mai mare colonie de pinguini antarctici -sute de mii – înghesuiţi pe capul Baily.

Optsprezece specii de muşchi şi de licheni cresc aici, iar lacul Kroner este singura lagună geotermală din Antarctica. De fapt, Deception este una dintre cele mai fascinante minuni ale Antarcticii.

POPULAŢIE

Nelocuită (dar în sezonul estival sunt 20-30 de oameni care lucrează la staţiile de cercetare argentiniene şi spaniole de pe malul de sud-vest al calderei, la Port Foster).

CÂND SĂ TE DUCI

lanuarie-martie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un vapor de la Punta Arenas, Chile, sau Ushuaia, Argentina.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Pinguinii antarctici de la capul Baily.
• Conceperea unei strategii personale pentru a menţine temperatura optimă a bău de nisip pe plaja golfului Whalers (cele mai bune rezultate le obţii dacă mai lucrezi cu cel puţin doi oameni).
• Scufundări la Hephaestus’ Wall -o pantă verticală de cenuşă vulcanică, acoperită de mii de stele de mare strălucitoare, bureţi, ascidieni şi echinoderme sub stratul de varec – aflat chiar lângă „Foalele lui Neptun”, unul dintre cele mai bogate situri subacvatice din Penmsuala Antarctică.
• Inscripţiile lăsate de vânătorii de balene, marinarii şi cercetătorii care au trăit odinioară pe insulă, pe scânduri, cazane ruginite sau cabane dărâmate. Fiecare nume este fantoma aventurilor trecute.

TREBUIE SĂ ŞTII

Te rog să studiezi codul de conduită alcătuit de cei care au semnat Tratatul Antarctic şi Planul de gestionare pentru ariile protejate, respectat de toţi organizatorii de excursii. Detaliile acestea – pe unde poţi să te plimbi, cât de mult poţi să te apropii de pinguini etc. – sunt extrem de importante.