Strâmtoarea Torres, care desparte Australia de Papua-Noua Guinee, este una dintre ultimele frontiere ale Pământului şi este presărată cu insule ca nişte trepte. Dintre acestea, 17 sunt locuite, iar insula Thursday este considerată „capitală”.

E o insulă minusculă, abia vizibilă de pe continentul australian, odinioară poreclită „chiuveta Pacificului” datorită diversităţii extraordinare de popoare care s-au perindat pe acolo din zilele ei de glorie, când se culegeau perle – aborigeni, malaezieni, chinezi, japonezi, melanezieni şi europeni. Farmecul ei de azi exact în asta constă.

În secolul XIX, europenii au descoperit perlele din strâmtoare, iar insula Thursday a devenit un loc important pentru căutătorii de perle. Decenii la rând, aceasta a fost singura ocupaţie a insularilor şi mulţi japonezi şi-au pierdut viaţa în mod tragic în aceste ape -acum sunt îngropaţi în cimitirul local. Mulţi au murit din cauza bolii de cheson.

La sfârşitul secolului XIX, pe insula Damley a debarcat London Missionary Society – apariţia creştinismului a stabilizat oarecum comunitatea, dar a dus şi la abandonarea vieţii tradiţionale. Pe insula South Sea au ajuns şi profesori, care au adus cu ei o nouă cultură de dansuri şi recolte, apoi s-au amestecat cu indigenii.

Accesul la insulele mai mici şi mai îndepărtate este limitat, dar unele sunt adevărate bijuterii. Badu este înconjurată de mlaştini cu mangrove şi este centrul industriei de colectare a homarilor din Torres, iar Saibai, la numai 16 km de partea continentală a Noii Guinee, este singurul loc din Australia de unde poţi vedea o altă ţară. În multe privinţe, insula Thursday este mai simplu de vizitat şi mai interesantă, relaxantă şi multiculturală.

POPULAŢIE

8 089 (2001)

CÂND SĂ TE DUCI

Evită sezonul musonic.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu feribotul de pe continent până pe insula Thursday. Accesul spre celelalte insule este mai limitat şi mai scump. Cu avionul de la Cairns pe insula Thursday prin insula Horn (la câteva minute cu un taxi acvatic de aceasta). Există câţiva operatori care fac curse şi spre alte insule.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Insula Thursday: festivităţile Coming of Light, pe 1 Iulie; biserica AII Souls Quetta Memorial, construită în 1893 în memoria celor 133 de victime de pe corabia Quetta.
• Cimitirul Aplin Road – morminte de teracotă ale insularilor şi un sector cu sute de morminte ale căutătorilor de perle japonezi.
• Casa vămii, de pe Thursday, în stil colonial.
• Muzeul Perlelor, pe insula vecină Horn.

TREBUIE SĂ ŞTII

Competiţia anuală de rugby island of Origin, în Iulie, provoacă în fiecare sezon cam 25 de victime care ajung să fie spitalizate; din păcate, uneori se înregistrează şi decese.

La o lume distanţă din toate punctele de vedere, Tasmania este singura insulă-stat din Australia; exact izolarea care în trecut a făcut-o locul ideal pentru o colonie penitenciară o ajută acum să-şi păstreze bogăţia naturală. Tasmania pare să aibă de toate – de la istorie şi sălbăticie până la oameni prietenoşi, mâncăruri şi vinuri excelente.

Cu siguranţă Tasmania se mişcă într-un ritm mult mai lent decât cel de pe continent, acordându-i vizitatorului timp şi spaţiu pentru relaxare. Lungă de peste 360 km şi lată de 306 km, este suficient de mare ca să-ţi dea voie să te duci spre dealuri pe cărări lăturalnice şi să scapi de rutina obişnuită. Pe drum o să vezi magnifice vârfuri de munte, vechi aşezări coloniale şi plaje pustii. Se pare că aici este şi cel mai curat aer din lume.

Primul european care a văzut Tasmania a fost navigatorul olandez Abel Tasman, în 1642; de atunci au venit şi alţii, inclusiv James Cook şi William Bligh. Dar sosirea lor a fost de rău augur pentru aborigenii tasmanieni. Ei şi-au pierdut locurile de vânătoare şi uneori chiar viaţa, după care au fost transferaţi pe insula Flinders pentru a fi „civilizaţi”. Sunt multe locuri sacre ale aborigenilor aici, iar pe falezele de lângă Woolnorth poţi admira şi arta lor deosebită.

Portul Hobart

Anumite colţuri din Tasmania sunt uneori asemănate cu pajiştile verzi din Anglia, numai că aici există şi o vastă sălbăticie: vestul este sălbatic şi nedomesticit, iar în interior sunt munţi glaciari şi râuri tumultuoase. Pentru cei mai puţin aventuroşi există cosmopolita capitală Hobart – întinsă pe şapte coline, cu un chei ca în Sydney. În inima insulei se află somnorosul oraş Richmond, în care vei vedea unele dintre cele mai frumoase case în stil colonial pur – o Mecca pentru artişti şi artizani.

Această insulă discretă, cam de aceeaşi mărime cu Irlanda, este deopotrivă blândă şi sălbatică, fermecătoare şi provocatoare.

POPULAŢIE

515 000(2014).

CÂND SĂ TE DUCI

Octombrie-Martie, când e cald şi plăcut.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Melbourne sau din alte capitale continentale. Cu feribotul rapid de la Sydney sau Melbourne.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Capitala Hobart, cu piaţa Salamanca.
• O drumeţie prin Parcul Naţional Cradale Mountain-Lake St. Clair, pe traseul pietros Overland.
• Drumeţie prin Parcul Naţional Freycinet, până la Wineglass Bay.
• Rafting pe apele învolburate ale râului Franklin.

TREBUIE SĂ ŞTII

Povestea tigrului tasmanian – un carnivor vărgat care odinioară umplea Tasmania – are două variante de final: una spune că a fost vânat până la extincţie de colonizatorii europeni, iar alta afirmă că încă există în marile pustietăţi din Tasmania.


Booking.com

Sir David Attenborough, într-o scenă celebră, a stat aici pe plajă, în întuneric, pe când milioane de crabi roşii de pământ i se strecurau printre picioare într-un marş hotărât spre apă. Insula Crăciunului este paradisul oamenilor de ştiinţă, iar pentru noi, ceilalţi, este o retragere din faţa realităţii.

În îndepărtatele Teritorii ale Oceanului Indian din Australia, ea se află la 360 km sud de Jakarta şi la 2 300 km nord-vest de Perth. Populaţia insulei este un amestec de chinezi, malaezieni şi euro-australieni, ca şi mâncarea, limba, religia şi obiceiurile lor.

Ţărm aspru, vulcanic, al Insulei Crăciunului

A fost nevoie de milioane de ani ca insula să iasă din adâncimile oceanului, iar importanţa ei ştiinţifică este uriaşă. Secole la rând, izolarea ei şi ţărmurile stâncoase au fost bariere naturale pentru întemeierea unor aşezări.

Pe 25 decembrie 1643, William Mynors, căpitanul vasului Royal Mary de la Compania Indiilor de Est britanice, a fost primul care a descoperit insula şi tot el i-a dat numele. Dar, până în secolul XIX, insula a rămas nelocuită şi multe specii unice de animale s-au dezvoltat fără interferenţa oamenilor.

În prezent 60% din suprafaţa insulei este arie protejată, unde trăiesc animale endemice. Faimoşii crabi roşii de pământ umplu pădurile, crabul de cocos se caţără în palmieri, pe faleze, iar în păduri cuibăresc fregate, furtunuri şi corbi de mare. Coastele sunt stâncoase, dar din loc în loc apar golfuleţe adăpostite sau plaje de nisip şi coral care par să fie pregătite special pentru înot.

POPULAŢIE

2 072 (2011).

CÂND SĂ TE DUCI

Sezonul uscat ţine din Aprilie în Noiembrie. Pentru marşul crabilor roşii vino în Noiembrie/Decembrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul din Perth (via insulele Cocos) sau din Singapore şi Jakarta.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Scufundări printre rechini-balenă – din Octombrie în Aprilie.
• Flying Fish Cove – înot şi snorkeling.
• Plimbări prin pădurea tropicală.
• Cascada Hugh.
• „Blowholes” – o serie de formaţiuni stâncoase care şuieră şi scuipă apa care este împinsă cu putere de ocean.

TREBUIE SĂ ŞTII

Această insulă îndepărtată a apărut pe neaşteptate în coloanele ziarelor în august 2001, când nava norvegiană de transport Tampa, care avea la bord afghani în căutare de azil politic, nu a primit permisiunea de a ancora pe insulă.


Booking.com

Un grup de 74 de insule în largul coastelor statului Queensland, Australia, între Townsville şi Mackay, insulele Whitsunday fac parte din Marea Barieră de Corali; arhipelagul este una dintre cele mai populare destinaţii din Australia şi atrage anual peste o jumătate de milion de vizitatori.

Aceste insule muntoase, pline de păduri, sunt înconjurate de recife spectaculoase de corali, ape acvamarin limpezi precum cristalul şi plaje imaculate. Au fost descoperite pe la 1770 de căpitanul Cook, în timpul călătoriei lui periculoase, când încerca să caute o cale de ieşire din recif. El a numit insulele Whitsunday pentru că a avut impresia – greşită – că le-a descoperit de Rusalii (Whit Sunday).

Cele mai multe insule au fost desemnate parc naţional, dar unele se află în proprietate privată. În afară de insulele mai mari şi mai dezvoltate, majoritatea nu sunt locuite, sunt doar ţinuturi sălbatice virgine. Pe câteva insule sunt şi hoteluri, iar pe altele există locuri de campare, dacă vrei să te rupi de toate.

Insula Hamilton este cea mai dezvoltată şi mulţi vizitatori o folosesc ca punct de plecare pentru Marea Barieră de Corali. Aici poţi face plimbări pe mare cu caiacul, cu un velier, la apusul soarelui, poţi pescui sau zbura pe deasupra barierei de corali, poţi face scufundări, plimbări prin natură, schi acvatic – sau poţi să mângâi un koala. Insula este în mare măsură neatinsă, are plaje frumoase, golfuri şi insuliţe.

Insula Hook, a doua ca mărime, este o altă destinaţie populară şi este cunoscută în special pentru grădinile multicolore de coral – un loc deosebit pentru snorkeling şi scufundări.

Insula Whitsunday este cea mai mare şi este cunoscută în special de amatorii de bărci, pentru ancorajul sigur de la Hill Inlet în Cid Harbour, pentru drumul navigabil din Gulnare Inlet şi pentru celebra plajă Whitehaven – 7 km de nisip alb de siliciu. Această plajă uimitoare atrage o mulţime de turişti de o zi, veniţi de pe continent, din porturile Airlie Beach şi Shute Harbour.

Uimitoarea plajă Whiteheaven

Sunt oferte aiuritoare de tururi organizate, cu veliere, catamarane sau vase de croazieră, spre insule şi recife, spre locuri unde vizitatorii pot face snorkeling ca să vadă corali şi peşti. Multe agenţii oferă plimbări cu ambarcaţiuni cu fund de sticlă sau semi-submersibile.

Dar există şi multe trasee de drumeţie care te poartă spre vârfuri de munte, prin păduri tropicale pline de cântec de păsări, şi există atât de multe plaje, încât vei fi îmboldit să cauţi una numai pentru tine.

POPULAŢIE

15 700 (2014)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un zbor direct până pe insula Hamilton sau la Proserpine, pe continent. De la Shutehaven sau Airlie Beach cu feribotul.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• O plimbare cu avionul deasupra Marii Bariere de Corali – cel mai simplu este să o aranjezi pe insula Hamilton.
• Whitehaven Beach – pe insula Whitsunday, această plajă splendidă de 7 km are un nisip de o albeaţă orbitoare, aşa că ia-ţi la tine ochelarii de soare.
• Picturile rupestre din peşteri – accesibile doar cu barca, aceste picturi aborigene se găsesc în golfuleţul Nara din insula Hook.
• Balenele migratoare – în Iulie-Septembrie o să vezi balene migratoare care trec prin apele calde din jurul insulelor.
• Hamilton Island Race Week – competiţie de iahting în August; peste 150 de ambarcaţiuni se întâlnesc pentru o întrecere care durează o săptămână. De Whitehaven Day, toate iahturile vin pe plaja Whitehaven pentru o petrecere.

TREBUIE SĂ ŞTII

În vârful sezonului insulele pot fi aglomerate.


Booking.com

Nepoluată şi neatinsă, insula Lord Howe este destinaţia eco supremă, în vremurile victoriene se auzise până în Anglia de această „nestemată a mării , azi, peste două treimi din insulă este rezervaţie naturală şi numai 400 de turişti se pot afla pe insulă în acelaşi timp.

Există un singur drum şi oamenii se deplasează mai mult cu bicicleta, cu barca sau pe jos. Lungă de numai 11 km, această frumuseţe cu formă de bumerang este dominată de muntele Gower, acoperit de pădure pluvială, şi de muntele Lidgbird, care coboară până în apele reci ale Mării Tasman.

Pentru că s-a născut în urma unei erupţii vulcanice care a avut loc cu şapte milioane de ani în urmă, insula are cel mai sudic recif de corali din lume – un paradis sigur pentru 500 de specii de peşte şi 90 de specii de coral.

Vârfurile gemene ale munţilor Gower şi Lidgbird

Insula Lord Howe a fost descoperită în 1788 de locotenentul Henry Lidgbird Ball, de pe HMS Supply, în drumul de la Botany Bay la insula Norfolk cu un transport de deţinuţi. Multe nave guvernamentale, comerciale sau baleniere s-au oprit aici, dar o aşezare permanentă nu s-a stabilit decât în 1834, într-o zonă numită azi Old Settlement.

În zilele noastre, localnicii sunt retraşi şi adesea desculţi, dar organizează orice vizită. În capătul de nord al insulei, mai popular, sunt trasee şi puncte de observare nenumărate, iar plaja Old Settlement este locul ideal pentru un picnic.

Dacă mergi mai departe, o să descoperi splendide locuri în care poţi să înoţi, să faci snorkeling sau scufundări. Această insulă înnebunitor de frumoasă niciodată nu pare aglomerată – iar dacă e aglomerată, e din cauza numeroaselor plante şi animale exotice.

POPULAŢIE

300 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Mai ieftin ar fi în extrasezon, dar atunci e mai multă umezeală şi vânt, iar unele locuri pot fi închise. Din Septembrie în Aprilie stoluri uriaşe de păsări de mare exotice vin să cuibărească aici.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Sydney sau Brisbane.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Rândunelele de mare negre de pe vârful accesibil al muntelui Eliza (August-Martie).
• Pădurile ceţoase de pe muntele Gower, în sud – ca să ajungi acolo faci opt ore de drum greu.
• Plaja Ned’s – multitudinea de peşti de recif atrage zilnic rechini.
• Ball’s Pyramid – în sud-estul insulei, unde poţi face scufundări în jurul celei mai înalte coloane din lume, care se ridică din mare la 23 km.

TREBUIE SĂ ŞTII

Pe insulă cresc nişte ciuperci rare care strălucesc în întuneric. Ele apar după ploi consistente, în pădurile de palmier. Dacă le culegi, îşi păstrează strălucirea câteva zile. Poţi să şi citeşti la lumina lor.


Booking.com

„Macca“ se află la capătul Pământului. O sălbăticie îndepărtată, ascunsă în capătul sudic al Pacificului, la jumătatea drumului dintre Australia şi Antarctica. O fâşie îngustă de pământ de o importanţă uriaşă la nivel mondial, descoperită din întâmplare, în 1810, de Frederick Hasselborough, pe când căuta locuri de vânătoare de foci.

Singurii locuitori ai acestui sanctuar extraordinar sunt cei din Divizia Australiano-Antarctică, comasaţi în partea de nord a insulei. De-a lungul secolelor, oamenii de ştiinţă au fost atraşi irezistibil de această minune a naturii ignorată. În ce priveşte animalele, vizitatorii sunt copleşiţi vizual şi auditiv.

Pinguini regali la plimbare pe insula Macquarie

În fiecare primăvară, circa 3,5 milioane de păsări de mare, în special pinguini, şi 80 000 de foci-elefant se urcă pe ţărmurile stâncoase să cuibărească. Pinguini sunt cu toptanul – săritori, regali, imperiali, Adeliie; din când în când apar şi albatroşi albi şi negri. Iepurii nu sunt prea bine-veniţi, pentru că literalmente mănâncă tot acest habitat care a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO. S-ar putea ca zilele lor să fie numărate.

Trebuie să faci mari eforturi ca să poţi ajunge pe insulă, dar răsplata pe care o au iubitorii de animale şi de sălbăticie este nemăsurată. Este un loc rece şi neprimitor chiar când e vreme bună, dar nu pentru vreme vii aici.

POPULAŢIE

Nelocuită (în afară de cei 20-40 de membri ai Diviziei Australiano-Antarctice care vin aici în fiecare an).

CÂND SĂ TE DUCI

În sezonul de împerechere – în lunile de vară şi la începutul toamnei. Chiar şi atunci vremea e neplăcută – frig şi burniţă continuă.

CUM AJUNGI ACOLO

Accesul este foarte limitat şi se face doar cu autorizaţie – vii de pe mare, dar nu există porturi sau facilităţi de debarcare. Majoritatea vizitatorilor vin pe vase de croazieră pentru excursii de două zile, plimbându-se pe insulă sau cu barca.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Colonia de pinguini imperiali din Sandy Bay – există platforme de observare.
• O baie revigorantă în apele îngheţate!

TREBUIE SĂ ŞTII

Pe versanţii abrupţi creşte varza de Macquarie. Fragilă, cu frunze mari, seamănă la gust mai degrabă cu ţelina. Este o sursă bună de vitamina C, iar vânătorii de foci supravieţuiau mulţumită ei.

Booking.com

Acest remarcabil „munte“ din mijlocul apelor este insula principală din arhipelagul Fumeaux – în jur de cincizeci de insule risipite în strâmtoarea Bass, care se întinde dinspre Tasmania spre Australia. Insulele sunt tot ce a mai rămas din podul de pământ care unea odinioară Tasmania de continent.

La sfârşitul secolului XIX, George Bass şi Matthew Flinders au făcut turul Tasmaniei şi şi-au lăsat pentru totdeauna numele pe hărţi. Insula Flinders a fost şi destinaţie pentru ultimii supravieţuitori ai aborigenilor din Tasmania.

Aceştia au fost, efectiv, mânaţi de la spate, sub supravegherea reverendului George Augustus Robinson, pentru a-i „salva“ de la pieire, civilizându-i şi convertindu-i la creştinism. Izolaţi, înfometaţi, loviţi de boli, aceştia au murit unul câte unul – tot ce a mai rămas de la ei este o micuţă capelă şi un cimitir la Wybalenna.

Trousers Point

Pe insula Flinders, după stânci aspre de granit vei ajunge la plaje albe, semicirculare, şi la ape albastre. O mare parte din teren este acum rezervaţie naturală, iar Parcul Naţional Strezelecki este superb, un loc pe care amatorii de drumeţii îl adoră. De la Settlement Point vei vedea o mare colonie de furtunari, unde sute de mii de păsări ţipă în cuiburi Ia apus în timpul sezonului de împerechere, din octombrie până în martie.

Modalitatea clasică de deplasare pe insulă este pe jos – şase zile de la un capăt la altul sau, eventual, pe trasee mai scurte, printre tufişuri. Iar dacă vrei să-ţi răcoreşti picioarele obosite, nimic nu se compară cu o baie în apele călduţe care spală plajele frumoase, de unde poţi să şi pescuieşti.

POPULAŢIE

897 (2005)

CÂND SĂ TE DUCI

Este plăcut tot timpul anului, dar luna Ianuarie este cea mai caldă, cu temperaturi între 13-22°C şi brize răcoroase.

CUM AJUNGI ACOLO

Sunt curse zilnice de avion din Tasmania şi câteva din victoria.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Trousers Point – un golfuleţ idilic în care poţi să înoţi, să campezi sau să faci un picnic.
• Settlement Point – pentru o plimbare mai scurtă pe coastă, cu înot, căţărat pe stânci şi privelişti frumoase.
• O căţărare până în vârful muntelui Strezelecki.

TREBUIE SĂ ŞTII

O distracţie neobişnuită este căutarea de „diamante” – mici fragmente de topaz – pe plajă sau în albia torentului din Killiecrankie Bay.


Booking.com

La numai 80 km nord de Darwin, Melville şi micuţa ei vecină, Bathurst, alcătuiesc un grup numit Insulele Tiwi, unde trăiesc aborigenii tiwi. Majoritatea locuiesc pe insula Bathurst şi şi-au abandonat stilul de viaţă de vânători/culegători, dar unii se mai întorc pe vechile teritorii din Melville câteva săptămâni pe an.

Mii de ani, aceşti oameni aproape n-au avut contact cu vecinii de pe continent şi sunt mândri pe bună dreptate de pământul şi de cultura lor deosebite. Azi, aceşti oameni hotărâţi şi-au creat propria poveste de succes – organizează turul insulelor şi, punându-şi talentul în slujba artelor preţuite, sculptează şi pictează pe scoarţă de copac, fac ţesături şi obiecte de ceramică pe care le vând.

Prezenţa populaţiei tiwi pe insulă este vizibilă în special datorită stâlpilor de lemn Pukumani, care se ridică lângă morminte şi sunt sculptaţi şi pictaţi cu diverse simboluri. Motivele de pe stâlpi se regăsesc şi în picturile pe care şi le fac pe trup pentru ceremonii; această artă e veche de mii de ani şi derivă din crearea de poveşti -felul în care insularii folosesc linia şi punctul este original.

Plajă pe micuţa insulă Bathurst

Ape limpezi, plaje pustii şi păduri dese sunt peste tot pe această insulă mare şi plată. Pădurile de eucalipt lasă loc zonelor de tufăriş, iar apele din jurul insulei sunt preferatele rechinilor şi crocodililor care vin în vizită de pe continent.

Ai nevoie de autorizaţie să vizitezi insulele şi e absolut necesar să te înscrii într-un circuit făcut de insulari, care te vor duce să vizitezi şi atelierele locale de artizanat. Dacă o să participi alături de ei la adunarea de fructe din tufişuri sau din apă, dacă vei sta o noapte cu ei în natură, vei pătrunde mai adânc în cultura lor străveche, acum uitată.

POPULAŢIE

2 500 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Circuitele se organizează în perioada Mai-Octombrie (sezonul ploios ţine din Octombrie până în Martie).

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un avion particular, tur organizat din Darwin.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Clădirile misiunii catolice.
• Un ceai de dimineaţă cu femeile tiwi.
• Siturile funerare Pukamani.

TREBUIE SĂ ŞTII

Fotbalul este pasiunea insularilor. A fost introdus în 1941 de misionarul John Pye. Marea finală tiwi (care se joacă desculţ) este un eveniment important, iar sportul acesta are cea mai mare rată de participare din toată Australia (35%).

Insula Kangaroo (Cangur), ca nume şi ca natură, a rămas relativ neschimbată de mii de ani, un microcosmos neatins pe vastul continent roşu; e o insulă mare, la numai 13 km de partea continentală sudică a Australiei.

Faleze înalte îi protejează ţărmul de nord, iar plajele de nisip din sud sunt mai expuse. Te îndeamnă la plimbare, iar nenumărate cărări şerpuiesc prin toate parcurile naţionale şi de conservare care acoperă o treime din insulă.

Koala sălbatici îmbrăţişează arborii, iar cangurii ţopăie pe drum. Ferite de ravagiile făcute de bolile europene şi de introducerea a noi specii care să le afecteze populaţia, animalele şi plantele native au prosperat – echidne, omitorinci, oposumi şi pinguini, toţi se află pe listele pasionaţilor de natură.

Plaje pietroase în insula Kangaroo

În 1800, căpitanul Matthew Flinders a primit misiunea de la guvernul britanic să cartografieze coasta de sud a Terra Australis cu HMS Investigator. Prima oară a văzut insula în 1802, a debarcat aici şi a numit-o Kangaroo, după ce s-a ospătat cu o friptură de cangur. După numai câteva săptămâni, a văzut la orizont corabia franceză comandată de Nicholas Baudin.

Cu toate că ţările lor erau în război, cei doi erau civili care schimbau idei şi uneori provizii vitale. Baudin a continuat să cartografieze coastele de sud şi de vest, lăsând în urmă multe denumiri franţuzeşti: Ravine des Casoars, golful D’Estress sau capul de Couedic – unde acum trăieşte o colonie de foci cu blană de Noua Zeelandă.

Scufundătorii experimentaţi vor putea descoperi una dintre cele cincizeci de epave (sau mai multe) risipite de-a lungul acestor ţărmuri stâncoase. După primul naufragiu înregistrat aici, în 1847, s-a construit primul far din Australia de Sud, la capul Willoughby, care stă şi acum în picioare – are 27 m şi urcuşul până sus e sănătos. Cum feriboturile ancorează la Penneshaw, în capătul estic, locul a devenit un obiectiv foarte des vizitat, dar nu e greu să intri în sălbăticie şi să te bucuri de frumuseţea insulei.

POPULAŢIE

4 500 (2003)

CÂND SĂ TE DUCI

Iunie-August e fabulos, insula e verde şi animalele sunt foarte active în timpul zilei. Puii de canguri îşi iţesc capul din marsupiu, urşii koala se caţără în copac, balenele sudice migrează, echidnele mascul îşi caută parteneră. În Septembrie-Noiembrie, insula e în floare, iar producţia de ulei de eucalipt merge din plin.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu o cursă regulată de feribot (45 de minute) de la Cape Jervis până la Penneshaw. Cu avionul de la Adelaide (30 de minute).

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Parcul Naţional Flinders Chase – formaţiuni stâncoase incredibile, printre care Remarkable Rocks sau Admiral’s Arch.
• Pinguini la paradă la Kingscote şi Penneshaw – când ies din apă să se ducă spre culcuşurile de pe ţărm, pentru a înnopta.
• Surfing sau înot în golful Vivonne -plaja de top a Australiei, cu apă limpede, curată şi intimitate.
• Distileria Emu Ridge Eucalyptus – singura distilerie comercială de acest fel din Australia de Sud, unde lucrează şi acum 600 de insulari.

TREBUIE SĂ ŞTII

Aici poţi degusta singura miere făcută prin eforturile albinei de liguria.

Pe la 1880 au fost aduse din Liguria doisprezece stupi, iar în splendida izolare a insulei albinele şi-au păstrat puritatea; ele produc un adevărat nectar al zeilor.

Booking.com

Alături de Uluru şi Marea Barieră de Corali, insula Fraser a fost înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO şi este considerată una dintre cele mai mari comori ale Australiei. Din Queensland, pare acoperită cu pădure verde şi deasă, dar, cu toate pădurile tropicale şi lacurile de aici, Fraser este de fapt cea mai mare insulă de nisip din lume – 120 km lungime şi 15 km lăţime – şi se pare că ar avea mai mult nisip decât deşertul Sahara, dunele ei ajungând până la 224 m înălţime. Nu există ceva asemănător în altă parte a lumii.

Tribul Buchulla, care a numit insula K’gari (Paradisul), a trăit în armonie cu mediul mii de ani. Din nefericire, ceea ce au creat ei atâţia ani a fost distrus rapid de europeni. Coloniştii au fost încântaţi de valoarea copacilor şi zone vaste de pădure au fost defrişate.

Din fericire, în 1991 insula a fost inclusă în Parcul Naţional Great Sandy, iar astfel viitorul ei a fost asigurat.

Coasta de est este şi principalul drum de pe insulă, dar mai sunt şi alte cărări care traversează interiorul. Lacurile albastre sau verzui sunt înconjurate de maiestuoşi pini kauri şi de alte conifere. E o bucurie să vezi ţestoasele de lac, care uneori pot să te sâcâie să le dai ceva de mâncare. Coasta de vest este plină de mlaştini cu mangrove, iar din cauza nisipului mişcător destul de periculos e mai inaccesibilă.

Dune şi pădure luxuriantă pe insula Fraser

Autentica experienţă Fraser nu o poţi trăi decât dacă mergi pe jos, iar o drumeţie de trei zile, cu campare peste noapte, o să-ţi dezvăluie profunzimea scunsă a acestei insule de vis.

Insula Fraser este unul dintre ultimele bastioane pentru rasa pură a câinilor dingo. Din păcate, în ultimii ani aceste animale au început să capete o reputaţie fioroasă, dar o parte din vină pentru agresivitatea lor o poartă turismul. Turiştilor li se cere să nu îi hrănească şi să-i admire de la distanţă.

POPULAŢIE

1 378 (1996)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând, dar dacă vrei să vezi balene (în perioada August-Octombrie), să ştii că e foarte aglomerat şi trebuie să-ţi rezervi loc din timp.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul din Brisbane până la Harvey Bay, apoi cu barca.

O excursie de o zi – cu feribotul rapid de la Urangan Marina până în staţiunea Kingfisher Bay. Cu o barjă din Urangan Harbour, dacă vrei să explorezi insula cu un vehicul.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Lacul Wabby – cel mai adânc de pe insulă.
• Falezele colorate de la Cathedrals.
• O plimbare până în vârful indian Head – de unde o să vezi o mare plină de delfini, balene şi rechini.
• Champagne Pools – bazine sigure de înot, chiar deasupra liniei de surf.
• Observarea balenelor – în August, Septembrie şi Octombrie, Harvey Bay este vizitat de peste 1 500 de balene care migrează spre apele Antarcticii.

TREBUIE SĂ ŞTII

Insula a căpătat numele european de la James şi Eliza Fraser, căpitanul navei Stirling Castle şi soţia lui, care au naufragiat pe coasta de vest în 1836.


Booking.com