Se spune că este cea mai îndepărtată destinaţie din Micronezia şi, spre deosebire de celelalte state ale republicii, Kosrae nu are atoli care s-o înconjoare. Este o insulă vulcanică înaltă, cu o suprafaţă de aproximativ 110 km², cu contururi ascuţite şi vegetaţie densă, care au împiedicat dezvoltarea. Insula este numită uneori „doamna adormită”, deoarece forma ei e oarecum feminină, văzută de pe mare.

Este înconjurată de recife de corali, protejaţi cu multă grijă. Aici au fost identificate peste 170 de specii de coral dur şi zece de coral moale; în recif şi în lagune trăiesc peste 250 de soiuri de peşti şi animale marine. Parcul Naţional Utwe-Walung păstrează neatinse ecosisteme de pădure şi mangrove.

Vegetaţia copleşitoare a insulei

Principalul angajator este guvernul insulei şi, cu toate că insularii continuă să se bazeze pe agricultura tradiţională şi pe pescuit pentru subzistenţă, acum se importă bunuri care le satisfac şi alte necesităţi, înainte trăiau în grupuri familiale, adunate în jurul unei bucătării comunale, dar acum practica aceasta a intrat în declin.

Cu toate că secolul XXI a început să îşi spună cuvântul, insularii încă te încântă cu tradiţiile lor – cântece, incantaţii, ţesături, sculpturi în lemn, construcţii de bărci şi de case. Sunt extrem de religioşi, iar pe vizitatori îi primesc cu căldură.

Există câteva mici hoteluri, dar nu vei fi înghesuit de prea mulţi vizitatori – turismul de masă încă nu a descoperit această insulă.

Cei care vin totuşi aici sunt inevitabil fascinaţi, iar unii nu fac altceva decât să se bucure că au scăpat de ritmul înnebunitor al lumii moderne – stau la soare, fac snorkeling, se întâlnesc cu localnicii sau mănâncă sănătos.

Alţii se scufundă în recif şi printre epave sau fac drumeţii în interiorul insulei, cu vegetaţie luxuriantă, unde descoperă bogata comoară arheologică a insulei. Indiferent de preferinţe, nimeni nu este dezamăgit de această minunată insulă tropicală.

POPULAŢIE

6 616 (2010)

CÂND SĂ TE DUCI

Ideal e în Decembrie-Aprilie; în Iulie-Octombrie cad cele mai multe precipitaţii.

CUM AJUNGI ACOLO

Ideal e să vii prin Guam, de unde poţi să-ţi iei un permis Visit Micronesia, dacă vrei să „faci” toate statele. Sau cu avioane Continental, care fac opriri pe mai multe insule, din Hawaii.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• O drumeţie lungă până pe vârful maiestuosului munte Finkol.
• Rămăşiţele a două baleniere din secolul XIX, Henrietta şi Waverley – prima a fost incendiată în portul Okat ca represalii după ce membrii echipajului au molestat o localnică.
• Explorarea impresionantelor mlaştini cu mangrove cu barca.
• Observarea delfinilor cu bot de sticlă şi a balenelor (mai rar).

TREBUIE SĂ ŞTII

Ultimul corsar, americanul William „Bully” Haynes, a naufragiat aici în 1874; se spune că şi-a îngropat comoara pe insulă.


Booking.com

Statele Federate ale Microneziei au în componenţă circa 600 de insule mici, risipite pe aproape 2 900 000 km² în Pacificul de Vest, chiar deasupra ecuatorului. Din toată această întindere, SFM nu adună mai mult de 700 km² de uscat. Cele patru state care alcătuiesc Micronezia sunt Pohnpei, Chuuk, Kosrae şi Yap. Fiecare grup are una sau mai multe insule vulcanice înalte şi toate, în afară de Kosrae, sunt înconjurate de atoli.

Pohnpei este cea mai mare insulă din Micronezia, cu o circumferinţă de 130 km. Adăposteşte o populaţie mixtă – fiind şi sediu al guvernului naţional, au fost atraşi aici lucrători din tot felul de alte state, alcătuind un amalgam de locuitori, cu oameni din diverse insule din Pacific, japonezi, americani, australieni şi europeni, stabiliţi de-a lungul timpului.

Pe lângă insula Pohnpei, al cărei recif înconjoară 25 de insuliţe şi are opt atoli, statul are încă 137 de atoli împrăştiaţi la mari distanţe. Kolonia, pe coasta de nord, este capitala insulei şi centrul ei comercial.

Ruine din Nan Madol

Cea mai mare parte a ţărmului este mlaştină cu mangrove, dar au fost construite plaje artificiale, iar atolii din recif au excelente plaje naturale. Insula are o bogăţie de recife de corali virgine, o încântare pentru cei care fac scufundări şi snorkeling – deschiderea din recif, canalul Palikir, şi-a câştigat faimă printre surferi.

Terenul aspru, muntos şi pădurea tropicală luxuriantă acoperă insteriorul insulei, care se ridică la 788 m cu vârful Nahnu Laud. Sunt câteva poteci frumoase şi trasee de drumeţie, unde te poţi bucura de numeroase râuri repezi, cascade şi bazine cu apă răcoroasă.

Este o insulă pe care turiştii sunt întâmpinaţi cu căldură de localnici care şi-au păstrat în bună parte identitatea, tocmai pentru că insula lor nu este o destinaţie atât de cunoscută.

POPULAŢIE

34 000 (2010)

CÂND SĂ TE DUCI

Sezonul (foarte) ploios, iunie-octombrie, ar fi de evitat; în afară de această perioadă, climatul cald, tropical, nu variază prea mult.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul (Continental Micronesia, la un preţ considerabil) până în Guam.

Sau din insulă în insulă, pornind din Hawaii.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Nan Madol, pe insula Temwen, în apele din estul Pohnpei, numită de unii şi „Veneţia Pacificului” – o reţea de canale şi insule artificiale pline de ruine impozante din secolele XII şi XIII.
• Impresionantele cascade gemene Liduduhniap, pe râul Nanpil, lângă Kolonia.
• Zidul Spaniol din Kolonia, construit în 1899 ca parte a fortului Alfonso al Xll-lea, şi clopotniţa misiunii catolice, în apropiere – tot ce a mai rămas din biserica demolată de japonezi în timpul războiului.
• Un pahar de sakau, băutura locală făcută din rădăcină de piper – iniţial era folosită în cadrul ceremoniilor tradiţionale, dar acum se vinde în baruri.

TREBUIE SĂ ŞTII

Hainele de ploaie sunt obligatorii -Pohnpei este unul dintre cele mai umede locuri de pe planetă, cu precipitaţii anuale de 1 000 cm.

Acest grup de insule reprezintă un sfert din Statele Federate ale Microneziei şi cel mai populat stat. Este alcătuit din peste 40 de insule – 15 dintre ele se află în interiorul lagunei principale. Sunt cinci grupuri de insule în exteriorul lagunei – Upper Mortlock şi Lower Mortlock, în sud, Insulele Western, Insulele Hali şi atolul Nomwin în nord. Insulele exterioare nu e cazul să intre în atenţia vizitatorului, deoarece nu se poate ajunge aici decât cu mare dificultate şi nu au posibilităţi de cazare.

Cu insulele din lagună e altceva. Laguna Chuuk (numită uneori Truck) are un diametru de 80 km şi o adâncime maximă de 90 m.

O scufundare în reciful de aici îţi oferă mari satisfacţii, dar adevărata surpriză a lagunei este „Cimitirul Pacificului” – sute de epave, printre care submarine, nave de război, fregate şi avioane, zac netulburate pe fundul apei după crâncena bătălie care s-a dat între flota imperială japoneză şi portavioanele americane în 1944.

În timp, acestea au devenit un uimitor muzeu subacvatic, în care epavele s-au transformat în splendide grădini de coral care asigură un fericit teren de vânătoare sutelor de peşti exotici şi de animale marine. Sintagma „paradis al scufundătorilor” se foloseşte frecvent şi este perfect justificată.

Apele din jurul insulelor sunt adesea descrise ca paradis al scufundărilor

Viaţa pe insulele lagunei nu s-a schimbat prea mult de-a lungul secolelor. Principala insulă este Weno (aici este şi aeroportul), iar celelalte insule mai importante sunt Tonoas, Fefen, Uman şi Udot.

Datorită unui joc al circumstanţelor – izolarea extremă şi turismul axat pe scufundări (pasionaţii acestui sport fiind interesaţi mai mult de acţiune decât de luxul facilităţilor) — insulele au rămas remarcabil de neatinse, iar insularii trăiesc liniştit din fructele naturii şi din creşterea animalelor. Rezultatul este o încântare pentru cel care e dispus să facă efortul de a ajunge aici.

POPULAŢIE

53 000 (2004)

CÂND SĂ TE DUCI

Ideal ar fi în Ianuarie-Martie, când de obicei cad mai puţine ploi.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul din Hawaii până la vreo insulă de unde poţi lua altceva, sau prin Guam.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Măştile şi busturile de războinici sculptate de insulari şi bogata selecţie de ţesături tradiţionale.
• Farul Sapuk, construit de japonezi în anii 1930, de unde ai o vedere superbă a pasajului strategic prin recif, din nord-est, şi uriaşele tunuri din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aflate lângă el.
• Panorama incomparabilă a Insulelor Chuuk de pe muntele Tonachau, pe Weno, locuinţa mitologică a zeului Souwoniras şi a fiului său divin.
• Tunurile şi peşterile de la Tonata, ca exemplu pentru numeroasele fortificaţii din al Doilea Război Mondial, când Chuuk a fost o bază militară japoneză importantă.
• Stâncile Nemwes şi Fouman, pe insula Udot, situri simbolice care amintesc de rivalitatea dintre insulele Chuuk şi Yap.

TREBUIE SĂ ŞTII

Ritualul local de curtare se face printr-un dar neobişnuit, cunoscut drept „băţul iubirii din Chuuk” (nu întreba).