Aproape de colţul nordic al Noii Zeelande, la 60 km nord-vest de Whangarei, se află una dintre cele mai populare destinaţii naţionale de pescuit, navigaţie şi scufundări. Apele limpezi şi albastre din jurul arhipelagului Bay of Islands se mândresc cu o bogată diversitate a vieţii marine şi sunt presărate cu 144 de insule mici, care alcătuiesc o imagine demnă de o carte poştală. Apele ecuatoriale calde asigură un climat blând, plăcut tot timpul anului.

Bay of Islands a fost prima zonă din Noua Zeelandă colonizată de europeni. Exploratorul britanic căpitanul Cook a botezat acest golf în 1769, când a făcut aici un popas în călătoria în jurul lumii. El a ancorat pe insula Motoroahia (Roberton), unde s-a întâlnit cu triburile maori, cu care a început o serie de schimburi (în mare parte) prieteneşti.

Insula Urupukapuka în Bay of Island

Tot aici 500 de căpetenii maori au semnat alături de reprezentanţii reginei Victoria Tratatul Waitangi, în 1840. Tratatul transforma Noua Zeelandă în colonie britanică, dar le dădea indigenilor aceleaşi drepturi pe care le aveau cetăţenii britanici şi dreptul de a deţine pământ şi alte bunuri.

Tratatul a stârnit multe controverse după semnare, pentru că existau mari diferenţe între varianta în engleză şi varianta maori. Poţi afla mai multe la Waitangi Treaty Grounds, la o jumătate de oră de mers pe jos de la plaja din Paihia.

Cel mai bine vei putea admira insulele şi fauna lor abundentă de pe mare – cu barca, iahtul sau vaporaşul. E un lucru obişnuit să vezi delfini şi balene. E posibil chiar să înoţi cu delfini, dacă te duci într-o excursie organizată.

Jacques Cousteau spunea că locul de scufundare din zona Insulelor Poor Knights este unul dintre cele mai bune din lume, unde trăiesc o mulţime de animale marine, inclusiv pisici de mare şi orei. Sunt peste o sută de locuri de scufundare în golf, chiar şi în zona în care nava celor de la Greenpeace, Rainbow Warrior, a fost scufundată de serviciile secrete franceze în 1985. Golful este celebru şi pentru pescuit.

POPULAŢIE

149 600 (2006)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu maşina sau cu trenul din Auckland până la Russell; cu avionul până la Kerikiri, apoi cu maşina.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Înot cu delfini.
• Observarea balenelor din barcă.
• Observarea pinguinilor şi a gâştelor de mare.

TREBUIE SĂ ŞTII

Există multe restricţii care reglementează distanţa la care te poţi apropia de delfini şi balene.


Booking.com

Cu un trecut care se pierde în vânătoare de foci şi naufragii, Insulele Subantarctice ale Noii Zeelande – Snares, Bounty, Campbell, Antipodes şi Auklands – şi-au găsit, în sfârşit, adevărata vocaţie ca rezervaţii naturale extraordinare şi „puncte fierbinţi” de biodiversitate. Aici trăiesc jumătate din păsările marine ale lumii şi tot aici sunt fabuloase locuri de reproducere pentru „giganţii” lumii naturale -foca-elefant, pinguinul cu creastă şi albatrosul călător.

Multe insule sunt pe bună dreptate în afara circuitului turistic, dar pe unele poţi ajunge, dacă ai permis. Debarcarea pe insula Campbell este o minune – să faci cunoştinţă cu peste 7 500 de perechi de albatroşi regali şi cu rarele raţe mici de Campbell. Unul dintre grupurile de insule care nu se vizitează sunt magicele Insule Antipodes, care au primit acest nume de la poziţia lor, cu latitudinea de 180° – exact în partea cealaltă a latitudinii de 0° din Greenwich, Anglia.

Dacă te plimbi pe lângă ele o să zăreşti endemicul papagal de Antipodes sau albatrosul uriaş, care îşi face cuib în iarba măruntă. Pe Bounty sunt mii de pinguini şi pescăruşi negri – sigur nu mai e loc pentru oameni.

Valurile mării de sparg de ţărmul coastei insulei Snares, sub uimirea pinguinilor locali

Insulele Auckland au fost afectate prin anii 1800 de o mulţime de naufragii, iar colonia care se stabilise aici a eşuat lamentabil, după ce oamenii au fost nevoiţi să ucidă vitele pe care le aduseseră aici. Aşa că acum pământul a fost redat naturii. Pe minunata insulă numită Disappointment (Dezamăgire) sunt peste 60 000 de pescăruşi negri cu guler alb şi alte păsări.

Dar nu trebuie să uităm nici de fauna acestor insule. Sir Joseph Hooker, botanistul care se afla la bordul navei cu care Sir James Clark Ross făcea în 1840 o expediţie în Antarctica, vorbea despre „o floră care nu se mai găseşte decât la tropice”. El avea să devină curatorul Grădinilor Botanice Kew.

Aceste insule nu sunt pentru cei slabi de inimă. Îţi trebuie spirit de aventură şi pasiune pentru latura sălbatică a vieţii.

POPULAŢIE

Nelocuite.

CÂND SĂ TE DUCI

Noiembrie-Ianuarie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cel mai simplu este să te înscrii într-o excursie de la Manpouri.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Păsări… o zi pe ţărmul insulei Enderby (din grupul Auckland) – să vezi raţe mici şi pinguini cu ochi galbeni.
• Insula Auckland – albatroşi regali printre splendide plante înflorite. Dimineaţa devreme pe insula Snares – şase milioane de petreli cenuşii.

TREBUIE SĂ ŞTII

Dacă eşti norocos, ai putea prinde un loc pe o ambarcaţiune care pleacă în expediţie de cercetare, ca „explorator amator”.

Du-te la sud de Christchurch, departe în Pacificul de Sud, şi o să dai peste cele zece Insule Chatham. Cum era de aşteptat, în această locaţie îndepărtată şi aspră vei vedea ţărmuri stâncoase, faleze impunătoare şi plaje pustii, nesfârşite.

Numele ei maori, Rekohu (Soare în Ceaţă), reflectă trecutul liniştit al oamenilor de sorginte polineziană. Din păcate, ultimul maori pur-sânge, Tommy Solomon, a murit cu 70 de ani în urmă. Totuşi, încetul cu încetul, descendenţilor acestei populaţii încep să li se recunoască drepturile şi valorile.

Insulele Chatham sunt primul loc din lume unde răsare soarele – pe 1 ianuarie 2000, zorii au fost întâmpinaţi aici la ora 4.00 a.m. (NZST) cu o serbare internaţională a tuturor naţiunilor.

Numai insulele Chatham şi Pitt sunt locuite; când vrei să vizitezi arhipelagul, cel mai bine ar fi să îi întrebi pe oamenii de aici.

Pe ţărmuri trăiesc multe păsări rare – de la măcăleandri negri şi petreli violet, la pescăruşi cu spate negru; în interior se pătrează şi acum străvechi copaci sacri ai vechilor moriori şi sculpturi în piatră. La Blind Man’s Creek poţi vedea colţii unui rechin de acum 40 de milioane de ani – dar vizitatorilor li se cere să-i lase acolo, din motive evidente!

Pe Insulele Chatham poti vedea mai colonii de foci cu blană

Este o altă lume, liniştea şi pacea de aici sunt inegalabile.

Nu sunt drumuri publice, nu sunt hoteluri elegante, numai câteva locuri de cazare; localnicii, care îşi apără cu tărie independenţa, dar sunt foarte primitori, au mare grijă de oaspeţi. Din clipa în care ai pus piciorul pe insulă, vei fi plasat sub aripa unei familii indigene.

POPULAŢIE

770 (2006).

CÂND SĂ TE DUCI

Ideal ar fi în Septembrie-Martie, când temperaturile variază între 15-24°C, dar aceasta e şi perioada cea mai aglomerată. Vizitatorii trebuie să-şi confirme rezervarea înainte de a veni. Vara, hotelurile şi pensiunile sunt pline, aşa că rezervă-ţi loc cu mult timp înainte.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un zbor direct din Wellington, Christchurch sau Auckland.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Aşezările şi tumulii vechilor maori.
• Monumentul dedicat lui Tommy Solomon, ultimul maori pur-sânge.
• Pescuit de homari şi fructe de mare delicioase.
• Excursii de pescuit şi scufundări.
• Colonia de foci cu blană de lângă Kaingaroa, pe insula Chatham.

TREBUIE SĂ ŞTII

Linia internaţională a datei e la est de arhipelag, dar se află în estul longitudinii de 180°. Drept urmare, insulele au propriul fus orar, cu 45 de minute înainte de Noua Zeelandă.

O insulă sacră în mijlocul unui lac, Mokoia este un dom verde de lavă care se ridică la 180 m deasupra apelor liniştite ale lacului Roturua, în inima Insulei de Nord. Când calci pe ţărmul ei, natura profund spirituală pare să reverbereze în aer.

Acest sanctuar natural pentru viaţa sălbatică aparţine populaţiei te arawa şi odinioară se numea Te Motu Tapu a Tinirau – Sacra Insulă Tinirau. Fertilă şi izolată sute de ani, aici se află o plantaţie unică de kumera (cartof dulce), care a fost mărul discordiei pentru multe triburi războinice. A existat aici şi o aşezare prosperă a indigenilor maori, apoi a misionarilor, dar acum e singură şi tăcută.

După tradiţie, se spune că pe Mokoia a trăit Tutanekai, un tânăr războinic. Spre Mokoia a înotat şi Hinemoa, fiica unei căpetenii faimoase, care, sfidându-şi familia, a înotat 2,5 km de pe malul lacului Rotorua, noaptea, ghidându-se numai după flautul iubitului ei. Povestea aceasta este atât de adânc înrădăcinată pe insulă, că două străzi din Rotorua poartă numele celor doi îndrăgostiţi.

Lacul Rotorua, văzut de pe insula Mokoia

Pe malurile insulei sunt izvoare geotermale; Rotorua este cea mai dinamică regiune termală din Noua Zeelandă, cu gheizere, izvoare termale şi bazine cu vulcani noroioşi. În această zonă este şi epicentrul culturii maori – o treime din rezidenţi fac parte din această

POPULAŢIE.

„Oraşul de Sulf”, aşa cum e numită popular zona, este foarte căutat de turişti şi drumeţi; deci, dacă vrei să cauţi un refugiu mai spiritual, vino pe ascunsa insulă Mokoia.

POPULAŢIE

Nelocuită.

CÂND SĂ TE DUCI

ideal ar fi să eviţi lunile de vară foarte aglomerate (Decembrie şi Ianuarie) – atunci este cel mai însorit şi mai uscat pe insula de Nord.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul din Auckland până la Rotorua. De la Rotorua cu vaporaşul sau şalupa până la cheiurile lacului.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Spectacolele tradiţionale maori.
• Hinemoa’s Pool (Walkimihia).
• Traseele de drumeţie, să vezi păsările tui, weka şi kiwi brun.
• Excursii cu degustări – ierburi medicinale şi aromatice pe care poţi să le guşti şi să afli la ce se folosesc.

Booking.com

În legendele maori, Insula de Nord a fost un peşte mare, Insula de Sud o barcă, iar insula Stewart ancora ei. La sud de Invercargill, numele dat de maori celei de-a treia insule ca mărime din Noua Zeelandă e Rakiura, Cerurile Strălucitoare. Când te uiţi la soarele sângeriu care coboară spre orizont sau la Aurora Australis, ale cărei lumini se împrăştie pe cerul întunecat, ai senzaţia că ai ajuns la capătul călătoriei spre paradis.

Întinderea sălbatică, izolată şi neatinsă răsună de cântecul păsărilor. Papagali, tui, kaka, makomako şi măcăleandri zboară deasupra capului tău şi cântă de mama focului. 85% din suprafaţa insulei e arie protejată – un rai imaculat pentru pasionaţii de drumeţie şi de păsări. În larg sunt albatroşi, pinguini albaştri şi petreli. Ţărmul e punctat de nesfârşite golfuri cu nisip şi cu ape care te invită parcă să înoţi.

Aurora Australis deasupra insulei Stewart

Dacă vrei să cauţi kiwi, pasărea naţională a Noii Zeelande, aici e cel mai simplu. Păsările sunt mari şi le vezi adesea pe plaje, chiar şi în timpul zilei. Sunt atât de mioape şi de lente, încât pot să se lovească de cei care fac baie.

Există o singură aşezare mai importantă pe insulă, Oban. Un sat mic şi lenevos de pescari, în golful Halfmoon, cu destule magazine şi cafenele pentru a-l mulţumi pe călătorul relaxat. Deşi are o coastă de 7 000 km, insula nu are decât 20 km de drumuri.

POPULAŢIE

420 (2006).

CÂND SĂ TE DUCI

Vremea se poate schimba oricând, dar lunile decembrie şi ianuarie sunt cele mai calde, cu o medie de 16,5°C.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul din Invercargill.

PUNCTE DE ATRACŢIE

1. Traseul Rakiura, lung de 29 km (un circuit care porneşte din Oban); de-a lungul lui sunt locuri de campare şi adăposturi.
2. Să mănânci homar proaspăt.
3. Să înoţi în izolatul golf Mason – apa e cam rece, dar în jurul tău sunt o mulţime de kiwi.
4. Insula Ulva – chiar în apropiere, micuţă, dar plină de animale şi o mulţime de trasee.
5. Paterson Inlet, pentru plimbări cu barca şi plimbări.

TREBUIE SĂ ŞTII

Dacă rămâi peste noapte în Oban, ia o lanternă – străzile nu sunt luminate.


Booking.com

Situată în golful Plenty în largul Insulei de Nord neo-zeelandeze, insula Mayor este vârful unui vulcan adormit, care se ridică la 355 m deasupra valurilor şi se presupune că s-a format acum circa 7 000 de ani. Numită Tuhua de indigenii maori, insula a primit numele de azi de la căpitanul Cook, care a văzut-o pentru prima oară în 1769, cu trei zile înainte de Lord Mayor’s Day.

Versanţii vulcanului se înalţă destul de abrupt din apă, iar o mare parte din interiorul insulei este un crater vast. Izvoare termale sunt din belşug, dar există şi două mici lacuri de crater (Green Lake şi Black Lake), care s-au format în urma unor erupţii acum 36 000 de ani, respectiv 6 000 de ani.

Marea varietate de peşti care se găseşte în apele din jurul insulei Mayor au făcut din ea o destinaţie populară pentru scufundători

Insula este cunoscută în special pentru râurile şi domurile de lavă în care se găsesc depozite de obsidian, sticlă vulcanică neagră creată prin răcirea rapidă a lavei pline de siliciu. Obsidianul, tuhua în limba maori, era la mare preţ printre băştinaşi, care îşi făceau din el unelte de tăiat şi curăţat; bucăţi de obsidian de pe insulă s-au găsit în toată Noua Zeelandă şi pe Insulele Kermadec.

Apele din jurul insulei sunt renumite pentru pescuit – aici se găsesc din abundenţă marlini, rechini mako şi peşti-spadă.

Atât insula şi apele din jur sunt protejate de o mică rezervaţie marină, dar scufundările, snorkelingul, navigaţia şi înotul sunt chiar încurajate. Vechiul centru de pescuit din Sou’East Bay se află pe o plajă frumoasă, iar apele curate şi marea diversitate de peşte l-au transformat într-o destinaţie populară.

Pe insulă sunt mai multe trasee de drumeţie, aşa că vizitatorii pot admira în voie vegetaţia locală şi viaţa păsărilor. Întrucât e arie protejată, e mai simplu să vii aici în cadrul unei excursii organizate.

POPULAŢIE

3 (2001)

CÂND SĂ TE DUCI

Octombrie-Mai.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu barca de la Whangamata sau Tauranga.

PUNCTE DE ATRACŢIE

Insula oferă multe oportunităţi pentru activităţi în larg, inclusiv pescuit, scufundări sau snorkeling, ca să poţi aprecia bogata viaţa marină, şi peşti precum marlini, rechini mako sau peşti-spadă. Traseele de drumeţie de pe insulă îţi oferă privelişti frumoase – craterul cu lacurile lui şi izvoarele termale.

TREBUIE SĂ ŞTII

Se iau măsuri de carantină foarte stricte pentru protejarea animalelor sălbatice, aşa că înainte de a ajunge aici trebuie să iei legătura cu administraţia rezervaţiei.