În Japonia, denumirea de Insulele Ryukyu se referă doar la jumătatea de sud – prefectura Okinawa. Okinawa este cea mai mare insulă din arhipelag şi a fost dintotdeauna capitală, încă de pe vremea când era regat independent, care a plătit tribut Chinei din 1372 până în 1609, când fost invadată de 2 500 de samurai japonezi, ca în final să fie anexată de japonezii meiji, în 1879.

Japonezii i-au silit pe insulari să adopte limba, cultura şi identitatea niponă, dar azi, şi mai ales în Okinawa, cultura indigenă ryokyu (care are cel puţin şapte limbi diferite) începe să renască.

Dorinţa locuitorilor de separatism cultural este direct proporţională cu modul urât în care au fost trataţi de Japonia şi Statele Unite după al Doilea Război Mondial şi este susţinută de evidenta izolare geografică şi de afinităţile ecologice şi etnice cu Asia de Sud-Est.

Mărturii perene ale tradiţiei ryukyu sunt castelele medievale şi construcţiile aferente numite situri Gusuku, unde se află şi sute de păduri sacre numite Utaki. La baza culturii ryukyu stă o combinaţie între venerarea străbunilor şi animism: castelele în sine sunt considerate sacre şi în interiorul lor se ţin slujbe religioase. Cele mai frumoase au fost înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru relevanţa lor actuală, nu ca ruine istorice.

Plajă idilică a insulei Okinawa

Deşi Okinawa are o carte de vizită turistică de primă clasă – plaje frumoase, păduri subtropicale pline de animale sălbatice şi cascade, complexuri hoteliere elegante, recife de corali şi parcuri marine – ceea ce te impresionează cu adevărat este stilul de viaţă al insularilor, culturile de trestie de zahăr, livezile şi grădinile de legume.

Okinawa rurală este învăluită în mit şi legende – o să vezi asta în muzică şi dansuri şi în sutele de festivaluri locale. Pentru turist, insula pare o lume pierdută, rămasă în afara americanizării care se vede tot mai mult în zonele urbane.

POPULAŢIE

1 385 000 (estimare 2009)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de pe insulele principale japoneze din Taiwan sau Hong Kong până la Naha, iar de acolo cu trenul, autobuzul sau maşina.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Memorialul Păcii de după al Doilea Război Mondial, din Mabuni; pe Tabla Păcii sunt inscripţionate numele tuturor celor care au pierit în bătălia pentru Okinawa, din 1945, indiferent de naţionalitate.
• Sticlăria modernă ryukyuană – din tehnicile tradiţionale ale epocii Meiji s-a dezvoltat un nou stil de fabricare, prin topirea şi refolosirea sticlelor de suc lăsate în urmă de soldaţii americani.
• O drumeţie prin pădurea deasă, pe traseele din zona cuprinsă între satele Kunigami şi Higashi, în nord – de la mangrove de coastă până la cascade ce se prăvălesc pe stânci şi la adevărata gâlceavă parlamentară a păsărilor.
• Castelul Shuri, deasupra Naha – unul dintre cele mai mari situri Gusuku şi singurul care a făcut parte din istoria regală ryukyuană de la originile medievale până la sfârşitul ei, din 1879.
• Grădinile Shikina-En, lângă Naha -o fostă reşedinţă a regilor ryukyuani, reconstruită în 1800 pentru încoronarea regelui Sho On.
• Sefa Utaki, în satul Chinen, pe coasta de sud a Pacificului – stânci şi arbori uriaşi care adăpostesc altare ceremoniale într-un spaţiu considerat sacru; aici erau consacrate marile preotese, Kikoe Ogimi, iar azi mulţi pelerini Agari Umai vin aici.

Booking.com

Cea mai mică dintre cele patru insule principale ale Japoniei, Shikoku a fost dintotdeauna un loc retras, fără acces direct spre Honshu sau Kyushu, de care e separată prin Marea Interioară. Acum, chiar şi după ce s-au construit noi poduri care ar fi trebuit s-o integreze economic şi cultural cu restul Japoniei,

Shikoku a rămas la fel de izolată şi este cea mai frumoasă şi mai idilică regiune din ţară. Acest lucru a fost posibil şi datorită faptului că majoritatea populaţiei trăieşte în oraşele mari de pe coasta de nord. În munţii care se întind de la est la vest se concentrează toată industria şi agricultura insulei: nord-estul larg, aluvionar, produce două recolte anuale de orez şi grâu, plus o mulţime de fructe -chitre, kaki, piersici şi struguri.

Dacă vei privi o hartă rutieră a părţii de nord, o să vezi o reţea bine pusă la punct de drumuri şi autostrăzi, complet diferită faţă de partea de sud, cu populaţie mică şi preponderent rurală. Sudul este Japonia tradiţională, cu fabuloase peisaje montane, castele de samurai, ateliere de artizanat, sate de agricultori, unde boii trag căruţe scârţâitoare, şi mici terase cu legume sau pomi fructiferi tăiate în pădurile dese.

Vedere aeriană asupra vegetaţiei bogate a insulei

În Shikoku, străvechea Japonie nu este o fantomă: în fiecare an, 100 000 de oameni fac pelerinajul „celor 88 de temple”, un ritual care datează de prin 1570-1590, care le cere discipolilor preotului budist Kobo Daishi, din secolul IX, să viziteze altarele lui speciale, întinse pe distanţa de 1 450 km.

În Uwajima, colţul de sud-vest al insulei, luptele de tauri se numesc „sumo bovin”, pentru că antrenorii lor nu omoară, ci incită două creaturi uriaşe, bine hrănite, să se îmbrâncească şi să se scoată dintr-un cerc.

În apropiere, la Taga Jinja, un altar medieval şintoist dedicat fertilităţii a devenit un adevărat muzeu al sexualităţii şi erotismului, cu trei niveluri, dar care nu pare să-şi fi pierdut sacralitatea. Excentrică, fermecătoare şi frumoasă, Shikoku îţi aminteşte permanent de sufletul nipon din spatele faţadei neutre a tehnologiei moderne.

POPULAŢIE

3 845 534 (2015)

CÂND SĂ TE DUCI

Sfârşitul lui martie-începutul lui aprilie, pentru Oshiro Matsui, festivalul celor 300 de arbori Sakura, în Parcul Castel din Matsuyama. Din octombrie până pe la mijlocul lui decembrie, pentru superbele frunze de toamnă de la Kankakei, în Kagawa, sau de la lyakei, în Tokushima. Festivalul Awa Odori din Tokushima e în august.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul via Tokyo sau Osaka până la capitalele de prefectură Takamatsu (în nord). Matsuyama (în vest), Kochi (în sud) sau Tokushima (în est); cu trenul, autobuzul sau maşina pe unul dintre cele trei poduri noi dinspre Honshu; mai frumos e cu feribotul din portul Nanko, Osaka, până la Matsuyama. Feriboturile de noapte sunt nave de croazieră în miniatură, cu cabine de lemn şi băi elegante.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Turnurile şi fortificaţiile castelului Matsuyama (1627) şi uluitoarele porţi de piatră înalte de 10 m, fiecare cu propria semnificaţie istorică – opt dintre ele au fost desemnate comoară naţională.
• Un spectacol nocturn de teatru noh, la lumina torţelor, în stil medieval, în renovatul castel Ninomaru din Grădina Istorică Matsuyama.
• Opulenta casă negustorească Kami-Haga, fabricarea tradiţională de lumânări de ceară de la Uchiko, un minunat orăşel din secolul XIX, bine conservat, din Ehime.
• O baie în cel mai vechi izvor termal din Japonia, Dogo Onsen, în apropiere de Matsuyama – Kami-no-Yu (Baia Zeilor) sunt uriaşe clădiri tradiţionale de lemn, decorate cu marmură.

TREBUIE SĂ ŞTII

Kobo Daishi este titlul postum primit de călugărul cărturar Kukai, un spirit universal din secolul IX care a creat silabarul Kana, a adus din China învăţăturile tantrice ale esoterismului budist şi din ele a făcut secta japoneză shingon.


Booking.com

La circa 300 km sud-vest de Okinawa se află un platou jos care pluteşte pe ape albastre şi transparente. E Miyako, piesa centrală din micul arhipelag cu acelaşi nume şi a recifelor de corali ridicaţi de pe fundul mării cu mii de ani în urmă.

Celebritatea Miyako a fost adusă de splendidele ei plaje de nisip alb, de terenurile de golf şi de scufundările în recif. Două poduri lungi leagă Miyako de două insule satelit, mai mici, iar în acest fel recifele de corali şi viaţa marină sunt mai accesibile. Insularii se mândresc pe bună dreptate că insula lor este o destinaţie turistică de top.

Majoritatea turiştilor ignoră cultura indigenă, variantă derivată din străvechiul regat Ryukyu, cu centrul în Okinawa. Peste 15 000 de localnici vorbesc miyako, un dialect ryukyuan, iar patru dintre insulele satelit învecinate au propriul dialect.

Relieful stâncos oferă un peisaj aparte insulei

Pe insulă au supravieţuit 15 situri Gusuku – altare închinate unei istorii sacre şi unui mod de viaţă care rămâne necunoscut amatorilor de plajă. De-a lungul anului, fiecare district îşi îndeplineşte propriile ritualuri.

Districtul Shimariji are un ritual, Pantu, în cadrul căruia trei bărbaţi mânjiţi cu noroi şi acoperiţi cu iarbă poartă nişte beţe şi au feţele acoperite de măşti groteşti. Ei îi reprezintă pe zei şi aleargă după oameni să-i stropească cu noroi.

Dacă eşti prins şi mânjit cu noroi, ţi se garantează un an de protecţie din partea zeilor. Districtul Karimata are ritualul Uyagan, un fel de sărbătoare a recoltei. Pe terenurile cultivate cu trestie de zahăr, care încă nu au fost acaparate de turism, aceste ritualuri reprezintă faţa publică a sufletului cultural din Miyako şi are o frumuseţe rară şi profundă.

POPULAŢIE

55 914 (2006)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Naha (Okinawa), Haneda sau Kansai.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Scufundări în reciful Tori-ike, în apele insulei Shimoji.
• Explorarea capului de insulă Higashi-hennazaki, lung de 2 km şi lat de 140-200 m, punctul estic extrem al insulei, unde este şi un far.
• Panorama de 360°, de la răsăritul soarelui, i-a asigurat un loc în top 100 locuri frumoase din Japonia.
• Replica feericului castel german Marksburg, din Satul Cultural German Ueno – un fel de parc tematic construit în 1993, care comemorează salvarea unor marinari germani naufragiaţi în 1873 (o poveste care din 1937 se găseşte în toate manualele şcolare din Japonia).

Booking.com

Kume-Shima se află la doar 102 km sud-vest de Naha, capitala Profecturii Okinawa, şi este destinaţia perfectă de vacanţă pentru japonezi.

Are plaje superbe şi locuri nemaipomenite pentru scufundări. Interiorul verde are peisaje variate, câmpuri cu flori exuberante, dealuri pe care cresc eleganţii arbori Fukugi şi apa sclipitoare, pe care o vezi mereu în fundal.

În districtul Maju există un grup de arbori Fukugi vechi de 200 de ani, care sunt preţuiţi în mod deosebit, ca şi un pin Ryukyu de 250 de ani, care arată, paradoxal, ca un uriaş bonsai – este considerat monument al naturii.

Are diametrul de 4,3m, înălţimea de 6m şi acoperă o suprafaţă de 250m² – este celebrat de poezia ryukyuană ca o fiinţă naturală sacră, la fel ca şi tuburile de lavă numite, miijugaa, din capătul de nord al insulei, sau coloana de lavă cu formă falică din largul apelor, în sud, numită garasaa-yama, venerată de cultura animistă.

Serviciile hoteliere sunt foarte meticuloase, dar insula este un exemplu de tradiţie înrădăcinată în istoria ei, odinioară parte a regatului independent Ryukyu.

Regăseşte-ţi pacea si liniştea interioară pe una din plajele insulei

Kume a reuşit să încorporeze credinţele ei fundamentale în – economia turismului. Vizitatorii preţuiesc materialele textile numite Tsumugi, fabricate printr-un procedeu ţinut în viaţă din secolul XV şi considerat “proprietate culturală intangibilă”.

Sunt îndrăgostiţi de versiunea insulară a lichiorului Awamori, făcut cu apă de izvor, orez tailandez şi drojdie de malţ. Ca şi anumite locuri, acestea sunt asociate cu strămoşii şi sunt privite cu reverenţă. Respectul se proiectează şi asupra magnificilor licurici indigeni sau asupra superbei ecologii marine.

Lipsa de respect provoacă resentimente reale: timp de cincizeci de ani, Statele Unite au folosit mica insulă din apropiere, Torishima, un loc tradiţiona de pescuit, pentru antrenament cu bombe, distrugând iresponsabil un spaţiu dintr-o cultură care consideră că protejarea naturii este una dintre principalele îndatoriri ale omului,

POPULAŢIE

9 250 (estimare 2003)

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând (evită sezonul taifunuri, în lunile Septembrie şi Octombrie). Du-te la sfârşitul lui Octombrie, începutul Iul Noiembrie, când vremea e splendidă si are loc maratonul Kume.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul, via Naha (Okinawa), din Tokyo, Osaka sau Taiwan, până la Kume; cu hidroavionul (Aprilie-Octombrie) de la Naha la portul Madomari din Kume; cu feribotul din Naha până în portul Kanegusuku, în Kume.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Windsurfing, skijet şi tot felul de sporturi acvatice pe plajele Hatenohama sau Eef.
• Ţestoasele din bazinele uriaşe ale Muzeului Marin Kume şi licuricii cu strălucirea lor magică de la Centrul Licuricilor.
• Reşedinţa familiei Uezu, veche de 250 de ani, desemnată bun cultural de importanţă naţională – conacul splendid conservat şi anexele care au aparţinut unei familii de nobili ryukyu.
• Bubuitul tobelor taiko acompaniind dansul Eisa executat de copiii din Kumejima (dans tradiţional ryukyuan cu tobe), îmbracaţi în costume tradiţionale, în satul Nakazato sau în piaţa din faţa Umigame.
• Orice festival sau sărbătoare unde poţi vedea Hatagashira – sportul tradiţional ryukyuan care presupune păstrarea în echilibru a unei prăjini înalte, îngreunate în capăt cu decoraţiuni sofisticate.

Booking.com

Yaku (Yakushima) este o insulă mică, vulcanică şi rotundă, ce se ridică din Pacific până la 2 000 m, în sud-estul coastelor insulei Kyushu, la nord de Okinawa. Este unul dintre cele mai umede locuri din Japonia – plouă mai mult de jumătate din an, iar media anuală a precipitaţiilor este de 4-10 m. Datorită izolării ei, a dealurilor şi văilor abrupte şi climei aspre, insula a rămas una dintre minunile naturale japoneze.

Puţinii vizitatori care vin aici în fiecare an vor să vadă pădurea.

La altitudini cuprinse între 800-1600 m deasupra nivelului mării este o fâşie de conifere printre care se află şi cedrul Yaku – unele exemplare au şi 3 500 de ani. Cel mai mare, numit Jomon Sugi, are circumferinţa de 16,4 m şi e nevoie de opt adulţi cu braţele deschise să-l cuprindă. Copacii sunt consideraţi sacri şi fiecare are un nume – există chiar şi Meoto-Sugi (Cuplul Căsătorit), doi copaci diferiţi care au crescut împreună.

Copaci acoperiţi de muşchi de-a lungul râului Shiratani

Cel mai bun loc din care poţi admira pădurea şi cedrii Yaku se află în pădurea Shiratani Unsuikyo. Această pădure uimitoare, aşternută cu un strat gros şi moale de muşchi, este de-a dreptul superbă şi are în ea câţiva cedri străvechi, inclusiv magnificul Yayoi Sugi. Traseul marcat te poartă pe trepte şi traverse de lemn pe lângă cascade glorioase.

Chiar şi fără aceşti copaci vechi, frumuseţea insulei e imensă – râuri calme, cascade şi uimitoare grădini tropicale. Aici sunt căprioare, macaci, dar şi câteva specii de păsări ameninţate cu dispariţia. Există locuri de cuibărit pentru ţestoasa verde şi pentru caret, ambele specii ameninţate. Ţărmul stâncos şi plajele sunt în multe părţi spectaculoase, iar flori sunt peste tot.

Insula e cunoscută şi pentru delicatele răsărituri rozalii şi apusurile roşii peste ocean. La orizont se formează nori albi, care contrastează surprinzător cu albastrul cerului, iar vârfurile verzi ale munţilor sunt învăluite de neguri şi nori de ploaie.

Oriunde te-ai uita, eşti îndemnat să faci o fotografie.

POPULAŢIE

6 947 (2005).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de la Kagoshima; cu feribotul de la Kagoshima sau Shimama.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Muzeul Yaku-Sugi de la Anbo – exponatele prezintă frumuseţea naturală a insulei şi istoria exploatărilor forestiere.
• Grădina de fructe Yakushima, care datează din 1660 – o să vezi sute de pomi cu fructe tropicale şi vei gusta fructe de sezon, precum mango, papaya, guava sau carambola.
• Grădina de banyan Shitogo Gajumaru-en – are arbori de banyan vechi de 300 de ani şi o mare varietate de plante subtropicale într-un parc frumos amenajat.
• Cascade – cea mai frumoasă este Ooko-no-taki, cu înălţimea de 90 m, una dintre cele mai spectaculoase din Japonia. Dacă vrei s-o vezi mai de-aproape, poţi să te caţeri pe stânci şi să plonjezi în bazinul de sub ea.
• Ţestoasele uriaşe – depun ouă pe plajele insulei, inclusiv la Nagant-inaka-hama, la miezul nopţii, din mai până în august.
• O baie într-un izvor termal (onsen) de la malul mării – la Kaichuu sau Yudomari.

TREBUIE SĂ ŞTII

Insula a fost înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO.


Booking.com

Insulele Yaeyama fac parte din prefectura Okinawa, din sud-vestul Japoniei, dar sunt atât de îndepărtate încât mai aproape e Taiwanul decât insula Okinawa. Taketomi este una dintre cele mai mici insule din grup.

O nestemată verde, rotundă, de 6,32 km², la zece minute de mers cu barca din insula Ishigaki. Cu mult înainte de a ajunge aici ştii că urmează să vizitezi un sat tradiţional ryukyu, bine conservat, întreţinut frumos şi locuit – un fel de chintesenţă a Japoniei. Dar nimic nu te pregăteşte pentru senzaţia de călătorie în timp pe care o ai când ajungi.

Singurul sat de aici are case în stil vechi, cu un singur nivel, acoperişuri de ţiglă roşie, ziduri de piatră şi shiisaa, statuia leului-talisman aşezat la uşă pentru alungarea spiritelor rele. Aleile dintre case sunt din nisip alb, imaculat, străjuite de ziduri albe de piatră desupra cărora cresc flori şi copaci.

De pe acest ponton poţi înţelege perfect grandoarea oceanului

Totul e simbolic şi totul e reprezentativ pentru stilul clasic din prefectura Okinawa. Desigur, sunt multe reguli care trebuie respectate ca locul să rămână aşa, dar locuitorii, care provin din familii rezidente aici de secole, nu se abat de la ele.

Taketomi face parte din Parcul Naţional Iriomote, împreună cu apele din jurul insulei. Vizitatorii pot închiria o bicicletă cu care să facă turul insulei, dar cei mai mulţi preferă carul tras de boi sau plimbările pe jos pe plajele frumoase, unde poţi face nişte partide minunate de înot sau snorkeling.

Câteva case servesc drept minshuku – un fel de pensiune tradiţională asemănătoare cu ryokan, în care camerele, baia sau saltelele sunt absolut autentice. Cu adevărat uimitor e că niciodată nu ai sentimentul că Taketomi este un muzeu viu – pentru că nu e. Este perfect autentic, una dintre adevăratele minuni ale Japoniei.

POPULAŢIE

323 (2015).

CÂND SĂ TE DUCI

Martie-August sau Decembrie (Septembrie-Octombrie este perioada taifunurilor).

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul din Okinawa sau de pe continent până pe Ishigaki; cu vaporul din Taiwan sau Nagoya până pe ishigaki; de la Ishigaki cu barca.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Limba localnicilor – toată lumea înţelege japoneza literară, dar locuitorii insulei vorbesc un dialect unic între cele vorbite pe insulele Yaeyama, derivat din dialectul vorbit în Okinawa; localnicii pronunţă „Tedun” numele insulei.
• Sistemul de idiograme indigen, numit kaida, folosit odinioară pe insulă şi care acum nu se mai vede decât imprimat pe tricourile (frumoase) vândute ca suvenir. „Nisipul-stea” (hoshizuna) – nisip format din rămăşiţe de animale mici, care dau plajelor o nuanţă rozalie.
• Scufundare printre recife -apa e limpede şi nepoluată.
• Supă de şarpe şi mimiga – salată din urechi de porc, castraveţi şi oţet.

TREBUIE SĂ ŞTII

Taketomi are utaki – locuri sacre pentru venerarea zeilor, marcate cu ziduri joase de piatră inscripţionate în japoneză.


Booking.com

Cu numai 20 km lungime şi 15 km lăţime, infrastructura insulei Iriomote se limitează la o singură şosea de coastă ce se întinde între micile sate din nord şi sud. 80% din suprafaţa insulei se află sub protecţia statului şi o treime din ea face parte din Parcul Naţional Iriomote, în care mai intră cel mai mare recif de corali din Japonia, din laguna aflată între Iriomote şi vecina ei, Ishigaki.

Ambele fac parte din grupul de insule Yaeyama, cele mai sudice din arhipelagul Ryokyu. Iriomote este acoperită de junglă tropicală deasă şi de mlaştini cu mangrove şi pe toată suprafaţa ei se ridică zeci de vârfuri montane de peste 420 m.

Ploaia care cade peste versanţii lor abrupţi alimentează o reţea de izvoare şi râuri; pe cele mai lungi (Nakamagawa şi Urauchigawa, care are 17,5 km) poţi să le explorezi cu barca, singur sau într-o excursie cu ghid.

Insula are şapte specii de mangrovă, printre care şi copacul Sakishimasuou, despre care se spune că este cel mai mare şi cel mai vechi din Japonia.

Splendida cascadă Mariyudo

La scurtă distanţă de Urauchi ajungi mai întâi la superba cascadă Mariyudo (stânca Gunkan-Iwa, aflată în avalul apelor calme, este cunoscută drept „locul unde stau zeii“), apoi la Kampire, cu praguri atât de repezi încât deasupra apelor se face un văl spectaculos de ceaţă.

Te afli într-o zonă-tampon – un teritoriu cu adevărat virgin, de 30 km², unde este interzisă orice intervenţie umană.

Este singurul loc în care vei vedea pisica sălbatică Iriomote, una dintre cele mai ameninţate specii din lume. Arată amăgitor de blândă, ca o pisică mare de casă, dar are atitudinea unui leopard – cea mai apropiată rudă a ei. Vizitatorii dispuşi să ajungă într-un loc atât de îndepărtat vor descoperi un mediu terestru şi marin rar şi pur.

POPULAŢIE

2 251 (2006).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând. Du-te în februarie, pentru maratonul Yamaneko, sau în noiembrie, pentru festivalul Shitsumatsuri.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul de pe insulele japoneze mari sau din Taiwan, prin Okinawa, până la Ishigaki, apoi cu barca până la Funaura sau Uehara.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Urmăreşte pisica sălbatică Iriomote în direct pe camerele de supraveghere din Centrul pentru Viaţa Sălbatică Iriomote.
• Să pleci în zori, cu o barcă sau o canoe, pentru a observa ciclul de viaţă care se desfăşoară printre copacii Sagaribana, de pe malul râurilor.
• În timpul nopţii se deschid florile de Sagaribana, aerul se umple de un parfum dulce şi intens, iar la răsăritul soarelui cad în apă. Florile pufoase, roz şi albe, sunt deosebit de frumoase şi exotice prin numărul lor – s-a scris multă poezie japoneză despre ele.
• Festivalul Shitsumatsuri, o serie de serbări cu ritualuri Yaeyama pentru întâmpinarea zeilor Mayungana – discursuri, dueluri, întreceri cu barca, cântece în cor şi dansuri frenetice, toate în costume tradiţionale şi exclusiv pe plajă.
• Flora de coastă şi marile colonii de păsări marine de pe falezele abrupte ale insulei Nakanougan, din apropiere. Numai rezidenţii comunităţii tradiţionale Ryokyu pot debarca pe insulă.

TREBUIE SĂ ŞTII

Petrecerea de după maratonul Yamaneko începe cu o degustare de sashimi din două bărci pline şi se încheie cu un dans general.


Booking.com

În cel mai sudic punct al Japoniei în Oceanul Pacific, în apropiere de Tropicul Racului, se află insula Hateruma (Hateruma-jima), din grupul de insule Yaeyama. Este o fermecătoare insulă de coral acoperită de arbori banyan, migdali indieni, orhidee de bambus şi hibiscus colorat.

Splendida întindere de pământ rurală are o atmosferă minunată de izolare, în care, practic, nu se aude niciun sunet făcut de om, iar aerul e plin de parfum de plumeria.

Turismul aproape nu există pe Hateruma – nu sunt mari hoteluri sau locuri de cazare -, deci este locul perfect în care poţi hoinări. Cel mai bine e s-o explorezi cu bicicleta, încet, potrivindu-ţi paşii cu ritmul lent al vieţii ei. Drumurile pustii duc spre întinderi nesfârşite de mare şi cer.

Există un singur sat, în mijlocul insulei, în care majoritatea locuitorilor se ocupă cu pescuitul, cultivarea trestiei de zahăr sau producerea de awanami, o băutură alcoolică foarte preţuită. Unele case sunt vechi, din lemn, simple, iar altele sunt văruite în nuanţe plăcute de verde şi albastru, acoperite cu tradiţionalele ţigle portocalii.

Cea mai frumoasă plajă a Japoniei

Apele limpezi şi albastre din jurul insulei sunt bune pentru scufundări şi snorkeling. Sunt o mulţime de locuri de explorat – recife de corali, arcade de piatră şi peşti tropicali în culori strălucitoare. Primăvara poţi vedea peşti migratori, inclusiv rechini-ciocan. Plaja din Nishi, străjuită de arbori de pandanus, e considerată de multă lumea cea mai frumoasă din Japonia.

Hateruma este faimoasă şi pentru observatorul ei astronomic – este singurul loc din Japonia de unde poţi vedea Crucea Sudului. Dintre cele 88 de constelaţii, 84 pot fi văzute de aici, iar cerul senin, lipsit de poluare luminoasă, este perfect pentru admirarea stelelor.

POPULAŢIE

600 (2004).

CÂND SĂ TE DUCI

De la mijlocul lunii Decembrie până în luna Iunie, ca să vezi Crucea Sudului.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până pe insula Ishigaki, apoi cu feribotul până pe Hateruma.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Un tur cu bicicleta în jurul insulei – mijlocul ideal de deplasare, care îţi permite să savurezi pacea şi liniştea locului.
• Observatorul astronomic – deschis pentru public aproape în fiecare seară, când ţi se face şi o scurtă prezentare a planetelor. De aici poţi vedea 84 dintre cele 88 de constelaţii. Scufundări şi snorkeling în largul plajei Nishi – să explorezi recifele de corali, arcadele de piatră şi să vezi miriade de peşti tropicali.
• Monumentul de la Takanazaki – construit în amintirea revenirii peninsulei Okinawa la Japonia, în 1972 – făcut din pietre aduse de pe tot cuprinsul ţării.

TREBUIE SĂ ŞTII

Turismul e aproape inexistent – nu există mari hoteluri şi nici facilităţi importante pentru turişti.


Booking.com

În nordul îndepărtat al Japoniei, în nord-vestul insulei Hokkaido, sunt două insule mai mici, faimoase pentru frumuseţea lor naturală, pentru abundenţa de flori sălbatice şi trasee de drumeţie. Insulele Rebun şi Rishiri formează un parc naţional împreună cu insula Sarobetsu şi o parte din Hokkaido.

Insula Rishiri este dominată de muntele cu acelaşi nume, un vulcan adormit, înalt de 1 721 m. Mulţi vizitatori vin aici ca să urce pe munte – ascensiunea e dificilă, dar frumoasă, şi durează cam 12 ore.

În vârful muntelui există un altar, iar priveliştea spre celelalte insule este fantastică. Sunt mai multe trasee de drumeţie pe insulă de unde poţi admira peisaje splendide, inclusiv un traseu de trei ore ce porneşte de la lacul Himenuma şi traversează versanţii a doi munţi ceva mai mici.

Un alt mod de a explora insula este cu bicicleta. Există o pistă de 20 km care urmăreşte coasta de nord, de la iazul Hime la Kutsugata – o rută încântătoare, de unde vei avea privelişti fascinante cu vulcanul. Bicicleta o poţi închiria sau împrumuta de la hotel.

Coasta insulei Rishiri este presărată cu mici sate pescăreşti – insula este faimoasă pentru arici de mare (uni) şi alge konbu. În apropierea portului Oshidomari, cel mai mare oraş de pe insulă, se află pitorescul cap Peshi. Există o cărare care te poartă până în punctul cel mai înalt, de unde ai o privelişte frumoasă cu oraşul Oshidomari şi muntele Rishiri.

Insula Rishiri văzută de pe Rebun

Spre deosebire de ea, insula Rebun este joasă. Celebritatea ei se datorează mai ales florei bogate, preponderent alpine – unele specii nu se mai găsesc nicăieri în lume. Plantele înfloresc în iunie-august, aşa că ar fi bine să te duci atunci. Caută să vezi Rebun Usuyukiso, care seamănă cu floarea de colţ.

Este una dintre numeroasele plante protejate rare de pe insulă şi pe care le poţi vedea în zona Rebun Usuyukiso, unde cresc în număr relativ mare. Cu peisajele ei superbe şi cu priveliştea insulei vecine, Rishiri, cel mai bine ar fi să explorezi Rebun de pe nenumăratele trasee de drumeţie.

Printre cele mai importante obiective se numără capul Gorota, în nordul insulei. Motochi, o zonă din sud-vestul insulei, are o linie de coastă abruptă şi pitorească şi stânci despre care se spune că seamănă cu un cap de pisică.

Este şi un mic sat aici, unde găseşti un ryokan (han tradiţional japonez) – un loc fascinant unde poţi rămâne peste noapte. Momoiwa (Stânca Piersicii), o colină rotunjită, e în apropiere. Florile sunt uluitoare şi poţi admira muntele Rishiri de pe o punte de observare.

POPULAŢIE

Rebun – 3 400;

Rishiri – 6 200 (2005).

CÂND SĂ TE DUCI

Iunie-August când insulele sunt pline de flori.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul sau feribotul de la Wakkanai pe Rebun şi Rishiri.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Traseul Hachi-jikan – parcurge toată coasta de vest a insulei Rebun, de la Sukoton Misaki, în nord, prin păduri şi peste pajişti pline cu flori, până la Motochi, în sud.
• Rishirifuji Onsen – un izvor termal cu băi acoperite sau în aer liber în oraşul Oshidomari, pe Rishiri.
• Otatomari – un iaz frumos în sudul insulei Rishiri. Imaginea muntelui Rishiri reflectată în apa liniştită e fantastică.
• Garota – o plajă de nisip pe coasta de vest a insulei Rebun, populară printre iubitorii de surfing. Partea de traseu cuprinsă între capul Sukoton şi plaja Garota, pe Rebun.

TREBUIE SĂ ŞTII

Insulele sunt numite Rishirito şi Rebunto, în japoneză.


Booking.com

Administrativ fac parte din prefectura Tokyo, deşi se află la 1 000 km în sudul oraşului – sunt risipite în apele Oceanului Pacific, în sudul Insulelor Izu. Cele 30 de insule din grup sunt aranjate în trei blocuri distincte.

Arhipelagul Ogasawara este alcătuit din insulele Muko-jima, Chichi-jima şi Haha-jima. Al doilea bloc este reprezentat de insulele Iwo (Insulele Vulcanului), iar insulele Nishi-no-shima, Minani-tori-shima şi Oki-no-shima fac parte din cel de-al treilea bloc. Toată zona face parte din Parcul Naţional Ogasawara.

În secolele XIV şi XV, insulele au fost revendicate de japonezi, dar în 1827 o navă de război britanică a descoperit aceste insule nelocuite, care au rămas în posesia britanicilor până în 1876, când au fost retumate Japoniei.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, majoritatea locuitorilor au fost evacuaţi pe continent şi aici s-a stabilit o bază militară. Bătălia de la Iwo-jima, una dintre cele mai sângeroase din război, a avut loc în 1945. Insulele au fost luate de marina americană, care a permis revenirea locuitorilor cu origini occidentale.

În 1968 insulele au fost retrocedate japonezilor, şi atunci au putut reveni aici şi locuitorii niponi. Azi, aproape toţi locuitorii, inclusiv cei cu origine apuseană, sunt cetăţeni japonezi.

Insulele reprezintă vârfurile mai înalte ale unui străvechi vulcan subacvatic şi nu e de mirare că magnificele lor coaste sunt în general faleze abrupte, cu înălţimi de până la 100 m. Sunt înconjurate de splendide recife de corali şi au multe plaje frumoase. Cel mai înalt munte este pe Iwo-jima, în sud – 916 m.

Balenele cu cocoaşă oferă un spectacol unic prin săriturile lor

Cum Insulele Ogasarawa au fost mereu îndepărtate şi nu au făcut vreodată parte din continent, o bună parte din flora şi fauna de aici e unică — sunt specii diferite de la o insulă la alta, la fel ca în Galapagos.

Din acest motiv, au fost înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO. Neatinse şi nepoluate, apele care înconjoară arhipelagul fac parte din Parcul Marin Ogasawara; snorkelingul şi scufundările sunt foarte populare, pentru că vizibilitatea e foarte bună; sunt o mulţime de corali şi peşti tropicali coloraţi.

În plus, este un loc minunat pentru observarea balenelor – caşaloţi poţi vedea tot timpul anului, iar în perioada februarie-aprilie apar balene cu cocoaşă cu puii lor. În ape trăiesc multe specii de delfin şi uneori chiar poţi înota alături de delfini cu bot de sticlă sau de delfini-sfârlează.

POPULAŢIE

2 300 (2005).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu vaporul din Tokyo până ia Chichi-jima. Vaporul pleacă o dată pe săptămână, iar călătoria durează 25 de ore.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Înot cu delfini – în apele limpezi din jurul insulei poţi vedea delfini cu bot de sticlă şi delfini-sfârlează.
• Observarea balenelor – să vezi caşaloţi şi balene cu cocoaşă în habitatul lor natural. Se organizează excursii în locurile mai populate, unde sunt şanse mai mari să le vezi.
• Snorkeling şi scufundări prin recifele de corali. Viaţa marină e bogată – aici a fost filmat pentru prima oară calamarul gigant, în 2004. Lungă de circa 8 m, această creatură se găseşte numai la adâncimi mari din ocean.

TREBUIE SĂ ŞTII

Englezii numesc insulele Bonin.


Booking.com