arhipelagul-st-kilda

Arhipelagul St. Kilda

Departe în Atlantic, la circa 66 km de Hebridele Exterioare, se ridică arhipelagul St. Kilda, cele mai vestice dintre Insulele Britanice, cu excepţia insulei Rockall.

St. Kilda aparţine National Trust of Scotland şi este înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Arhipelagul este alcătuit din patru insule principale – Hirta, Soay, Boreray şi Dun, care poate fi considerată o extensie a insulei Hirta – şi mai multe arce de stâncă superbe.

Hirta are cea mai înaltă faleză din toate Insulele Britanice, iar Stac an Armin, chiar la nord de Boreray, este cea mai înaltă stâncă marină din Marea Britanie. În 2000, cercetătorii au descoperit că toate acestea sunt de fapt vârfurile aceluiaşi munte scufundat.

Stâncoasele insule Dun şi Hirta în arhipelagul St. Kilda

Hirta a fost locuită încă de acum 5 000 de ani, până în 19.30, când ultimii 36 de rezidenţi au solicitat relocarea din cauza condiţiilor vitrege de pe insulă. În 1957 a fost construită aici o staţie de detectare a rachetelor, administrată azi de un civil.

Falezele abrupte ale insulei Hirta se ridică maiestuos pe trei dintre laturile sale; pe cea de a patra se află Village Bay, singurul loc unde se poate debarca şi unde se află şi principala aşezare.

Aici vei vedea căsuţe victoriene şi multe cleit – case de piatră pe al căror acoperiş creşte iarbă – unde înainte se depozitau păsări de mare afumate sau puse la uscat, baza dietei insularilor. În apropiere sunt numeroase situri arheologice de unde s-au recuperat unelte de piatră din Neolitic, vase din Epoca Fierului şi artefacte vikinge.

Păsările sunt însă personajele principale pe St. Kilda: cele mai mari colonii de petreli, gâşte de mare şi pufini. Cu un aspect fascinant, insulele sunt verzi, dar lipsite de copaci; nici o plantă nu creşte mai sus de nivelul ierbii. Nori de păsări, incredibil de numeroase, se rotesc şi ţipă pe cer, iar simpaticii pufini se fâţâie pe faleze şi prin văi verzi, ca nişte figurine de ceas.

POPULAŢIE

Sunt câţiva civili care lucrează în cadrul bazei militare şi mai există nişte voluntari ai National Trust care vin pe Hirta în timpul verii.

CÂND SĂ TE DUCI

Mijlocul lui mai-mijlocul lui august.

CUM AJUNGI ACOLO

Dacă nu ai barca ta, cel mai bine e să te duci împreună cu un grup de activişti de la National Trust for Scotland. Oricum, mai întâi trebuie să iei legătura cu NTS.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Observarea păsărilor – petreli, pescăruşi Manx, pescăruşi cu trei degete, gării, aice mici sau lupi de mare.
  • Observarea animalelor marine – foci cenuşii, rechini-peregrin, balene ucigaşe şi balene minke.
  • Oaia primitivă Soay, care seamănă mai mult cu capra şi s-ar părea că e aici din Neolitic.
  • vizită la Impresionantul muzeu organizat în cabana nr 3.

TREBUIE SĂ ŞTII

Locuitorii se urcau frecvent pe Stac an Armin pentru a aduna ouă sau a prinde păsări. Din păcate, în 1840, ultimul exemplar de alcă mică a fost ucis în bătaie de doi oameni care credeau că pasărea este o vrăjitoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.