Una dintre puţinele insule din laguna veneţiană care are suficientă personalitate pentru a ieşi din umbra ilustrei sale vecine, Burano se află la 7 km nord de Veneţia. A fost populată în secolele V-VI de oameni fugiţi din regiunea Altino, de pe continent, care încercau să scape de carnagiul invaziilor barbare.

Comunitatea de pescari care s-a format aici a înlocuit treptat casele şubrede de paiantă cu case de piatră; odată cu comunitatea, s-a dezvoltat şi tradiţia caselor văruite în culori vii, pentru care insula e acum faimoasă.

Izolarea insulei Burano a fost amplificată de puterea Veneţiei: dogii îi izolau acolo pe bolnavii de ciumă sau de malarie şi pe nebuni, în timp a devenit autonomă, cu un puternic simţ al identităţii care o leagă profund de istoria socială a Veneţiei. Nu are pretenţii sau aere, şi atmosfera de aici este complet diferită de cea pe care o întâlneşti pe Canal Grande.

Nu are „obiective turistice” deosebite şi nu există spaţiu care să permită dezvoltarea turismului pe scară largă, dar insularii îi primesc pe vizitatori cu braţele deschise.

Bărci şi case colorate înşirate de-a lungul canalelor din Burano

Burano e renumită pentru dantelă. Meşteşugul dantelăriei s-a dezvoltat în secole, practicat de soţiile de pescari, care îşi umpleau astfel timpul în aşteptarea soţilor; din secolul XVI şi până la sfârşitul Republicii Veneţiene, în 1797, dantelăria s-a aflat sub patronaj regal.

A revenit în forţă în disperata iarnă a anului 1872, când apele îngheţate făcuseră pescuitul imposibil, iar Burano se confrunta cu foametea. Modelele străvechi şi delicateţea pieselor au avut succes imediat; acum însă nu mai sunt persoane dispuse să înveţe acest meşteşug, iar dantelăria „de Burano” de aici este importată şi fabricată industrial. Altfel, Burano este neschimbată – doar că şi-a acoperit unul dintre canale pentru a-şi face o piazza.

Dacă Veneţia cere tot felul de superlative, Burano este superlativă firesc – exact asta e frumuseţea ei.

POPULAŢIE

3 000 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând. Sunetul apei care se loveşte încet de maluri şi culorile caselor, reflectate în apă, sunt la fel de frumoase în ceţurile iernii ca şi sub lumina intensă a soarelui.

CUM AJUNGI ACOLO Cu vaporetto (autobuz acvatic) No. LN (Laguna Norte), de la Fondamenta Nuove, pe malul nordic al veneţiei; cu un taxi acvatic de la aeroportul Marco Polo.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Impresionanta înclinare a „turnului beat”, Campanile Storto, înalt de 53 m, construit în secolul XVII în stil renascentist şi refăcut cu elemente neoclasice în 1703-1714. Cel mai bine se vede de pe Ponte di Terranova.
• Minunatele culori ale casei Bepi Sua – deosebite chiar faţă de curcubeul obişnuit al insulei – arhetipul clădirilor buraneze.
• Piaţa de miercuri dimineaţa.
• Crucificarea lui Tiepolo, pictată în 1725 în Chiesa din San Martino Vescovo.
• Museo del Merletto, Muzeul Dantelei, în care sunt expuse adevărate capodopere de gen, rochii de nuntă sau umbrele din dantelă, unele din secolul XV.

TREBUIE SĂ ŞTII

Philippe Starck, designerul cunoscut pentru stilul său minimalist, are trei case în Burano.


Booking.com