Sălbatică, deluroasă şi slab populată, Capraia este singura insulă vulcanică din arhipelagul toscan. O creastă muntoasă, cu înălţimi între 300—400 m, separă insula în văi inegale. În vest, versanţii stâncoşi şi abrupţi sunt rupţi de ravene şi găuriţi de peşteri; în est, terenul coboară în văi domoale către apă.
Oamenii locuiesc fie în port, pe malurile unui golfuleţ, fie în satul aflat în vârful promontoriului din apropiere. Restul de 19 km2 este acoperit de tufărişuri, câteva vile micuţe şi ferme vechi, folosite vara. Zumzetul insectelor urmăreşte mirosul ierburilor şi florilor sălbatice, dar tufişurile aspre şi copacii nu pot ascunde numeroasele mărturii ale trecutului frământat.
Deasupra oraşului se află o fortăreaţă romană, turnuri de observare în ruină sunt risipite peste tot, iar urmele fostelor vile romane amintesc de legătura strânsă a acestora cu insula. Reţeaua de drumuri, care se înfundă uneori într-un morman de stânci, este de fapt cărarea veche de 2 000 de ani construită de etrusci pentru transportul lemnului.
Capraia, acoperită de floră mediteraneană pură
După ce ei au plecat, Capraia a fost secole la rând sanctuar pentru ereiniţi şi anahoreţi – pacea lor a fost întreruptă (bizar) în 1796, când insula a fost cucerită de amiralul englez Nelson. Dar pescarii de anşoa au rămas în apropierea portului, iar insula a devenit o colonie penitenciară unde deţinuţii lucrau în agricultură – colonia s-a închis în 1986.
Cea mai mare parte a insulei, plus apele mării din jurul ei până la câţiva kilometri în larg fac parte dintr-un uriaş parc natural şi rezervaţie marină. Nu există viaţă de noapte, nu sunt firme de neon şi nici şmecherii de marketing care să exploateze flora şi fauna imaculate. Această simbioză între pământ, apă şi oameni este ca o reprezentare a idealului mediteraneean.
POPULAŢIE
7 305 (2011)
CÂND SĂ TE DUCI
Aprilie-octombrie, dar iulie şi august sunt cele mai fierbinţi luni şi cele mai aglomerate (relativ).
CUM AJUNGI ACOLO
Cu feribotul de la Livorno sau cu un iaht privat.
PUNCTE DE ATRACŢIE
- Stâncile spectaculoase, roşii ca focul, din cala Rossa (Golful Roşu), din capătul sudic al insulei; aici a fost odinioară un crater de vulcan.
- II Laghetto, la un moment dat craterul principal al vulcanului, acum un stagnone (mic lac), unde păsările migratoare fac un popas în drumul lor spre Africa.
- Fortul roman de deasupra portului şi Torre al Bagno, turnul de pe pietrele nivelate natural, unde insularii vin să stea la soare sau să înoate.
- Snorkeling sau scufundări în apele protejate din rezervaţia marină, la Cala delta Mortola, singura plajă adevărată de pe Capraia, accesibilă numai de pe mare.
TREBUIE SĂ ŞTII
Dacă vii cu barca, ai grijă să nu debarci în zona rezervaţiei naturale, unde nu poţi folosi ancora.
Booking.com