Ca şi celelalte Insule loniene, Kefalonia nu s-a aflat niciodată sub stăpânire otomană – era mult prea importantă pentru imperiul maritim veneţian. Şi tot ca vecinele ei, insula a fost ocupată pe rând de italieni şi de germani în al Doilea Război Mondial; în timpul „capitulării” italiene, aici au fost masacraţi peste 5 000 de soldaţi.

Louis de Berniere vorbeşte despre această tragedie în cartea sa Idila căpitanului Corelli. După lansarea filmului, în 2000, au venit aici o mulţime de turişti, dar nu au mai găsit nimic din eleganta arhitectură veneţiană – clădirile au fost distruse în 1953 de cutremur.

Cea mai mare dintre Insulele loniene, cu un interior muntos şi plaje magnifice, Kefalonia absoarbe mulţimile, iar oraşele şi satele ei îşi păstrează tradiţionala independenţă. După cutremur, insula mai degrabă s-a mutat decât s-a reconstruit; Argostoli, capitala, este un oraş de beton, funcţional, aşezat într-un decor frumos. Sudul insulei este pietros şi pustiu; de-a lungul coastei sunt cele mai mari staţiuni şi cele mai bune plaje. Poros şi Skala, pe coasta de sud-est, sunt staţiuni mai vechi.

Vase de pescuit pe apele turcoaz ce înconjoară Kefalonia

Sami, un mare port funcţional, construit şi reconstruit pe locul vechii capitale, are plaje frumuşele şi taverne, care, după ce au apărut în film, au fost rebotezate mai potrivit. Agia Efimia, la nord de Sami, este un prietenos sat de pescari şi mică staţiune.

În cel mai nordic punct al insulei este Fiskardo, singurul oraş care a supravieţuit cutremurului. Portul lui frumos se răsuceşte în jurul unui golf plin de iahturi. Aglomerat, dar fermecător, are cărări frumoase care duc spre plaje de pietriş.

Coasta de vest este spectaculoasă -drumul merge de-a lungul unor faleze ameţitoare, sub care vezi plaje fascinante. Relieful peninsulei Lixouri, ceva mai îndepărtate, a fost ciudat transformat de cutremure; şi aici sunt câteva plaje bune, liniştite, cu nisip roşu.

POPULAŢIE

35 801 (2011)

CÂND SĂ TE DUCI

Mai, iunie, septembrie sau octombrie.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu un charter sau o cursă internă directă; cu feribotul de pe continent (de la Patras la Sami, de la Kyllini la Poros) sau de pe alte insule.

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Muntele Enos – cel mai înalt vârf din Insulele loniene, cu 1 632 m. Există un drum care ajunge până aproape de vârf.
• Agios Giorgios – ruinele medievalei capitale veneţiene, distruse de un cutremur în secolul XVII.
• Assos – un încântător sat de pe coasta de vest, la poalele unui drum zigzagat, pare că e agăţat de un istm îngust, sub ruinele unui fort.
• Peşterile Drogharati şi Melissani, în interiorul insulei, pe lângă Sami.

TREBUIE SĂ ŞTII

Apa din peştera Melissani este sărată; ea curge printr-un canal subteran de la Katavothres, o cenotă de lângă Argostoli.


Booking.com