La numai 7 km de coasta sud-vestică a Sardiniei, San Pietro este un exemplu tipic pentru amalgamul cultural caracteristic insulei.
Deşi secole la rând nu a fost locuită aproape deloc, în 1736 a fost colonizată complet, când regele Carol Emanuel I de Savoia a oferit-o în dar urmaşilor de pescari de coral din Liguria, din suburbia genoveză Pegli, care fuseseră ţinuţi sclavi de corsari pe insula tunisiană Tabarka. În semn de recunoştinţă, ei şi-au botezat oraşul cu numele regelui, iar astăzi chiar şi insula este numită uneori Carloforte.
Dominat de clopotniţa din San Carlo, Carloforte este unul dintre cele mai reprezentative sate de pescari de pe suprafaţa de 53 km2 a insulei. Bastioanele lui, zidurile de apărare şi parapeţii amintesc de ameninţarea permanentă a piraţilor din vremea respectivă – deşi pe partea dinspre mare ele au fost înlocuite cu frumosul „Lungomare“, o elegantă promenadă din secolul XIX.
Cu omniprezentul miros de pesto – specialitate genoveză – şi cu puternicul accent ligur, San Pietro pare cumva dislocat din lumea obişnuită.
În interior, insula este muntoasă şi înverzită, plină de pădurici de pin, ienupăr şi căpşuni. Într-o vale izolată din apropierea coastei de vest, plină de rozmarin sălbatic, orhidee şi cactacee endemice, există un sanctuar pentru o specie rară de măgar miniatural (renumit prin încăpăţânare) – asinello sardo.
Rezident pe San Pietro de 5 000 de ani, ajunsese în pragul dispariţiei din cauza accidentelor de maşină şi a apetitului uman. Acum, toate animalele sălbatice de pe insulă sunt protejate şi marea parte a populaţiei s-a refăcut – în special păsările.
Odinioară, fenicienii au numit San Pietro „insula uliilor păsărar“, iar acum, când prada lor prosperă din nou (iepuri şi animale mici), uliii s-au întors. Ca şi flamingii, care au ales locul drept refugiu, ei demonstrează puritatea mediului natural.
POPULAŢIE
6 500 (estimare 2007).
CÂND SĂ TE DUCI
Aprilie-octombrie. Du-te în aprilie, pentru festivalul cuşcuşului, sau la începutul lui iunie la „Girotonno”, când timp de patru zile se celebrează sfârşitul celor şase săptămâni rezervate reproducerii tonului roşu, pentru care sunt faimoşi pescarii de pe san Pietro.
CUM AJUNGI ACOLO
Cu feribotul de la Porto vesme (un port micuţ la sud de Portoscuro) sau de la Calasetta (o insulă vecină) la Carloforte.
PUNCTE DE ATRACŢIE
- Falezele dramatice de la Mezzaluna, în sudul insulei, şi uimitoarele „Colonne” (coloane) – stânci subţiri şi înalte în largul mării, din acelaşi trahit roşu intens.
- Statuia de lemn a Fecioarei Negre, simbol al eliberării insularilor din sclavie, în Chiesa della Madonna dello Schiavo, biserică din secolul XIX, în Carloforte.
- Farul de pe stâncile de la capo Sandolo, unde falezele sunt pline de grote şi poţi vedea fiecare pietricică de pe fundul mării, la 20 m adâncime.
- Festivalul „Dall’ isola dell’ isola una penisola” („insula [San Pietro] unui promontoriu al altei insule [Sardinia]”), care celebrează la sfârşitul verii „distincţia” liguriană prin teatru stradal, dans, muzică, artişti pe catalige şi ospăţuri populare.
- Ton roşu proaspăt pescuit, gătit cu un extraordinar amestec de influenţe genoveze (ligure) şi nord-africane.
TREBUIE SĂ ŞTII
Insula san Pietro e mai degrabă introvertită şi e posibil să primească mai bine un număr mic de turişti, în mai sau în septembrie, decât mulţimile din luna August.
Booking.com