Ca şi Sicilia, Sardinia îi aparţine Italiei, dar istoria, cultura şi limba vorbită aici sunt distincte. Azi e posibil să fie mai cunoscută pentru plajele frumoase şi pentru interiorul ei misterios, dar Sardinia a fost insula care vreme de 3 500 de ani a supravieţuit în faţa a nenumăraţi invadatori – greci, fenicieni, cartaginezi, romani, arabi, turci, bizantini, ba chiar şi catalani. Toate aceste comunităţi încă există, într-un fel sau altul, şi sutele de festivaluri locale reflectă influenţa lor culturală.

O să vezi castele preistorice, sate, temple şi morminte peste tot pe insulă – puncte de reper în fascinanta evoluţie a unuia dintre cel mai puţin cunoscute popoare din Mediterana.

Insula are două feţe. Litoralul ei nu este egalat în frumuseţe de nici o coastă europeană – stâncos, dar şi incredibil de fertil.

Când treci pe lângă vilele discrete de pe Costa Smeralda, te îmbată mirosul de mimoze, leandri sau aroma de caramel a sunătoarei, în alte părţi vei vedea uriaşe formaţiuni stâncoase, modelate de ape şi vânturi în animale fantastice, străvechi sate pescăreşti şi gigantice dune de nisip care ascund colonii de flamingo.

Pitorescul port Alghero

De pe şesurile de coastă o să urci prin văi verzi până la 1 834 m, la Punta la Marmora, pe platoul muntos din regiunea Barbagia – o pustietate măreaţă, cu păduri de stejar şi canioane spectaculoase, unde singurele aşezări umane sunt sate preistorice cu case de piatră.

La nord, în apropiere de Nuoro, fiecare vale şi fiecare oraş tradiţional, construit în vârf de deal (precum Desulo sau Sorgono), pare să fie o provincie distinctă. O lume întreagă le separă de anumite oraşe şi staţiuni sofisticate de pe insulă, dar ele sunt sufletul adevărat al Sardiniei.

Dialectul vorbit aici şi obiceiurile sunt moştenite direct de la primii sarzi, care au construit 7 000 (dintre cele 30 000) de forturi circulare de apărare şi locuinţele numite nuraghe. Mari şi foarte elaborate, aceste structuri megalitice sunt risipite peste tot în insulă – nu se mai găsesc altundeva în lume.

POPULAŢIE

1 660 000 (estimare 2006).

CÂND SĂ TE DUCI

Oricând – dar Sardinia poate avea veri extrem de fierbinţi şi ierni cu vânturi aspre. Du-te la începutul lui mai pentru festivalul Sant’Efisio, în străvechiul oraş Nora, din 1656, breslele şi confreriile din toate satele insulei se îmbracă în costume tradiţionale, cântă şi dansează în cadrul acestui important eveniment plin de culoare.

CUM AJUNGI ACOLO

Cu avionul până la Cagliari (în sud), Alghero (în vest) sau Olbia (în nord-est); cu feribotul de la Napoli sau Civitavecchia până la cagliari (în sud) sau Porto Torres (în nord).

PUNCTE DE ATRACŢIE

• Cele mai frumoase şi mai complete structuri preistorice din Sardinia, complexul Nuraghe Su Naraxi, în Barumim – ca şi alte asemenea construcţii, au fost înscrise în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO.
• Parapeţii şi oraşul medieval Alghero, unde şi acum se vorbeşte catalana.
• Arhipelagul Maddalena, vizavi de Costa Smeralda, în nordul insulei – mai ales plajele roz de la Budelli.
• Satul nuragic şi ruinele romane şi cartagineze de la Nora, unde amfiteatrul, forul, termele, templul şi citadela sunt aşezate pitoresc pe malul mării.
• La Pelosa, una dintre cele mai frumoase plaje din Sardinia, în micul sat pescăresc Stintino, în capătul nord-vestic al insulei.
• „Palios”, curse de cai şi alergări cu lumânări aprinse care se organizează la fiecare sărbătoare sătească pe la mijlocul lui august.

TREBUIE SĂ ŞTII

Fil’e ferru (sârmă ghimpată) este o băutură alcoolică locală. În secolul XIX producerea ei era ilegală: când erau îngropate în pământ sticlele cu această băutură, locul era marcat cu o mică bucată de sârmă ghimpată.


Booking.com