georgia-de-sud

Insula Georgia de Sud

Insula Georgia de Sud, un pustiu neprimitor plin de gheţari, munţi cu vârfuri acoperite de zăpadă şi vânturi îngheţate, se află în sudul Oceanului Atlantic, la circa 2 000 km est de Tierra del Fuego.

Această îndepărtată insulă antarctică face parte din teritoriul britanic. Englezii pretind că suveranitatea lor datează din 1775, de când căpitanul Cook a debarcat aici şi a decis că insula nu merită să fie explorată.

În 1927 şi Argentina a emis pretenţii asupra insulei, iar această dispută nerezolvată a contribuit la declanşarea războiului din Insulele Falkland, în 1982, când trupele argentiniene au ocupat pentru un timp Georgia de Sud.

În 1916, Ernest Shackleton a rămas prizonier pe Elephant Island, la 1 200 km sud-vest, când participa la expediţia imperială transantarctică. Shackleton şi câţiva oameni i-au lăsat pe ceilalţi şi s-au dus să caute ajutor; au ajuns, după o călătorie cu peripeţii, la King Haakon Bay, pe coasta de sud a Georgiei de Sud.

Acolo au reuşit să înainteze 30 km pe uscat şi să ceară ajutor celor de la staţia de baleniere Stromness. În timpul unei alte expediţii, din 1922, Shackleton a murit pe când vaporul său era în largul insulei, iar el a fost îngropat pe insulă, la Grytviken.

Pe insulă nu există o populaţie permanentă – numai funcţionari ai guvernului britanic, cercetători şi personalul muzeului de la Grytviken -, dar există o populaţie copleşitoare de pinguini, cele mai mari colonii din lume – circa 400 000 de pinguini regali, două milioane de perechi de pinguini macaroni şi colonii numeroase din alte specii.

Turiştii vin aici să vadă cum perechile de pinguini înfruntă condiţiile extreme de climă şi îşi îngrijesc oul preţios până când puiul eclozează, trecând prin perioada lui de maximă vulnerabilitate până la integrarea completă în colonie.

capul-disappointment

Capul Disappointment

Fermecătoarele creaturi se luptă fără odihnă să evite focile care dau roată în apele puţin adânci, în aşteptarea prăzii, şi îşi protejează puii de ferocitatea lupilor de mare, care pot să-i smulgă şi să-i facă bucăţi.

În secolul XVIII, când a debarcat aici, căpitanul Cook a observat marea densitate de foci şi balene din jurul insulelor -după două sute de ani, aceste animale ajunseseră în pragul extincţiei din cauza vânătorilor.

Totuşi, insula este habitatul ideal pentru 95% din populaţia mondială a focilor cu blană sudice, pentru 50% din populaţia mondială do foci-elefant, pentru 250 000 de albatroşi şi până la zece milioane de alte păsări.

POPULAŢIE

20 (2007).

CÂND SĂ TE DUCI

Noiembrie-martie.

CUM AJUNGI ACOLO

Singura cale de acces este pe apă. Drumul durează zece zile, într-un tur organizat.

PUNCTE DE ATRACŢIE

  • Noiembrie-decembrie este sezonul de curtare la pinguini; tot atunci încep să se adune şi focile; gheaţa începe să se topească, iar apele arată fantastic, pline de aisberguri albe. De la jumătatea lui decembrie până în ianuarie, gheaţa se retrage şi puii de pinguin ies din ou. Activitatea balenelor e mai intensă, focile fac pui.
  • Februarie-martie – superbe răsărituri şi apusuri. Acum e ideal pentru observarea balenelor, iar pinguinii îşi părăsesc cuiburile mergând clătinat.

TREBUIE SĂ ŞTII

Georgia de Sud este celebră pentru timbre. Faptul că sunt produse în număr mic şi înfăţişează tablouri frumoase de natură le aduce popularitatea printre colecţionari.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.