Populată încă de la 1500, insula a fost „descoperită” în 1832 de corabia americană Good Hope, iar căpitanul Patrickson a numit-o atunci insula Humphrey. Este o insulă paradiziacă, plată, care se ridică la numai câţiva metri deasupra nivelului mării şi stă pe vârful unui munte subacvatic înalt de 4 000 m. De fapt e un atol de coral, triunghiular, la 1 054 km nord-vest de Rarotonga, unde se află şi centrul ei administrativ.
Locuitorii din Manihiki au relaţii strânse cu insula-soră Raka-hanga. Oamenii treceau de la o insulă la alta cu bărci de lemn şi cu canoe, în căutarea hranei. De multe ori, aceste călătorii erau fatale -distanţa dintre insule e mare, iar de la jumătatea drumului insulele nu se văd. Misionarii care au ajuns aici în secolul XIX au descurajat această practică, iar sosirea lor a marcat şi moartea zeilor locali, în 1852 creştinismul era deja adoptat – şi azi a rămas religia insularilor.
Insularii frig crabi de cocotier pe un pat de pietre încinse
Totuşi a supravieţuit un folclor care demonstrează bogăţia culturii polineziene. Insula este alcătuită dintr-o mulţime de insuliţe pline de cocotieri, aşezate în jurul unei lagune cu un diametru de 4 km. În lagună se găsesc perle negre şi majoritatea insularilor se ocupă cu creşterea Pinctada margaritifera (stridie neagră producătoare de perle), principala marfă de export a Insulelor Cook.
Ministerul Resurselor Marine a arătat că în anul 2000 existau 111 ferme de perle pe o suprafaţă totală de 7 km2.
POPULAŢIE
500.
CÂND SĂ TE DUCI
Sezonul uraganelor e în perioada Noiembrie-Aprilie, aşa că ar fi bine s-o eviţi.
PUNCTE DE ATRACŢIE
Multitudinea de specii de coral şi peşte care face din insulă un loc extraordinar pentru scufundări.
TREBUIE SĂ ŞTII
Va trebui să obţii un permis de scufundare din satul Tauhunu.