În Japonia, denumirea de Insulele Ryukyu se referă doar la jumătatea de sud – prefectura Okinawa. Okinawa este cea mai mare insulă din arhipelag şi a fost dintotdeauna capitală, încă de pe vremea când era regat independent, care a plătit tribut Chinei din 1372 până în 1609, când fost invadată de 2 500 de samurai japonezi, ca în final să fie anexată de japonezii meiji, în 1879.
Japonezii i-au silit pe insulari să adopte limba, cultura şi identitatea niponă, dar azi, şi mai ales în Okinawa, cultura indigenă ryokyu (care are cel puţin şapte limbi diferite) începe să renască.
Dorinţa locuitorilor de separatism cultural este direct proporţională cu modul urât în care au fost trataţi de Japonia şi Statele Unite după al Doilea Război Mondial şi este susţinută de evidenta izolare geografică şi de afinităţile ecologice şi etnice cu Asia de Sud-Est.
Mărturii perene ale tradiţiei ryukyu sunt castelele medievale şi construcţiile aferente numite situri Gusuku, unde se află şi sute de păduri sacre numite Utaki. La baza culturii ryukyu stă o combinaţie între venerarea străbunilor şi animism: castelele în sine sunt considerate sacre şi în interiorul lor se ţin slujbe religioase. Cele mai frumoase au fost înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru relevanţa lor actuală, nu ca ruine istorice.
Plajă idilică a insulei Okinawa
Deşi Okinawa are o carte de vizită turistică de primă clasă – plaje frumoase, păduri subtropicale pline de animale sălbatice şi cascade, complexuri hoteliere elegante, recife de corali şi parcuri marine – ceea ce te impresionează cu adevărat este stilul de viaţă al insularilor, culturile de trestie de zahăr, livezile şi grădinile de legume.
Okinawa rurală este învăluită în mit şi legende – o să vezi asta în muzică şi dansuri şi în sutele de festivaluri locale. Pentru turist, insula pare o lume pierdută, rămasă în afara americanizării care se vede tot mai mult în zonele urbane.
POPULAŢIE
1 385 000 (estimare 2009)
CÂND SĂ TE DUCI
Oricând.
CUM AJUNGI ACOLO
Cu avionul de pe insulele principale japoneze din Taiwan sau Hong Kong până la Naha, iar de acolo cu trenul, autobuzul sau maşina.
PUNCTE DE ATRACŢIE
- Memorialul Păcii de după al Doilea Război Mondial, din Mabuni; pe Tabla Păcii sunt inscripţionate numele tuturor celor care au pierit în bătălia pentru Okinawa, din 1945, indiferent de naţionalitate.
- Sticlăria modernă ryukyuană – din tehnicile tradiţionale ale epocii Meiji s-a dezvoltat un nou stil de fabricare, prin topirea şi refolosirea sticlelor de suc lăsate în urmă de soldaţii americani.
- O drumeţie prin pădurea deasă, pe traseele din zona cuprinsă între satele Kunigami şi Higashi, în nord – de la mangrove de coastă până la cascade ce se prăvălesc pe stânci şi la adevărata gâlceavă parlamentară a păsărilor.
- Castelul Shuri, deasupra Naha – unul dintre cele mai mari situri Gusuku şi singurul care a făcut parte din istoria regală ryukyuană de la originile medievale până la sfârşitul ei, din 1879.
- Grădinile Shikina-En, lângă Naha -o fostă reşedinţă a regilor ryukyuani, reconstruită în 1800 pentru încoronarea regelui Sho On.
- Sefa Utaki, în satul Chinen, pe coasta de sud a Pacificului – stânci şi arbori uriaşi care adăpostesc altare ceremoniale într-un spaţiu considerat sacru; aici erau consacrate marile preotese, Kikoe Ogimi, iar azi mulţi pelerini Agari Umai vin aici.